Ciuma din dosul ușilor închise

Publicat în Dilema Veche nr. 842 din 28 mai - 3 iunie 2020
Nu eşti de acord? Eşti prost  Sau primitiv jpeg

În timpul lunilor de izolare, romanul Ciuma a cunoscut vînzări cu totul spectaculoase.  Desigur, s-a vorbit și despre Boccaccio sau despre Stephen King, Saramago, Emily St. John Mandel și mulți alții, dar e foarte clar că Albert Camus a condus detașat în clasamentele de vînzări. Cel puțin de pe piața britanică, The Guardian ne spune că în luna februarie a anului trecut s-au vîndut 226 de exemplare ale romanului Ciuma. În februarie anul acesta, 371. Iar în primele săptămîni ale lunii martie, 2.156. Și vorbim aici despre o singură țară. Și despre vînzările din librării. Nu cele de carte în format electronic. Contagion, filmul din 2011 al lui Steven Soderbergh, a făcut, la rîndul lui, „ravagii”. N-ai cum să contabilizezi numărul real al vizionărilor, din moment ce nimeni nu știe cîtă lume îl vede din alte surse decît cele cu plată. Despre toate astea, despre cărți și filme pe care contextul le-a readus în actualitate s-a vorbit din greu, peste tot.

Deși nici măcar nu poate spera la o concurență cît de cît egală cu un film, romanul lui Camus s-a așezat în aceste luni pe un loc aparte. Nici înainte nu stătea rău. Rezonanța numelui autorului cîntărește mult. Povestea lumii posibile și a evenimentelor prin care trece comunitatea de la Oran, la fel. Iar dimensiunea parabolei e atît de cuprinzătoare, încît jocul etern între orice context și mecanismele noastre de interpretare o ajută de fiecare dată să rămînă vie. Într-un anume fel, Ciuma e una dintre foarte puținele cărți care o duc bine chiar dacă nu sînt citite. Poziția lor în „Hall of Fame“ e atît de solidă, încît se-ntîmplă ca mulți dintre cei care n-au atins vreodată volumul acesta să trăiască din plin cu senzația, cît se poate de autentică, a faptului că l-au citit. A fost pomenită (sau chiar citită de-a binelea) atît de mult, încît a pătruns în fondul universal de substanță culturală. Fie că am răsfoit-o, fie că nu, știm că e povestea unei comunități care reușește să învingă o molimă. Dacă nu formulăm așa, măcar știm că e ceva despre niște oameni care înțeleg, la un moment dat, că numai acționînd împreună pot depăși o mare problemă. Și chiar dacă nu reușim să spunem absolut nimic despre această carte, tot știm undeva, în adînc, ceva despre oameni în care sălășluiesc mai multe calități demne de admirație decît defecte cauzatoare de dispreț. 

Romanul lui Camus are reputația uneia dintre marile povești exemplare, despre izbînda ființelor umane asupra nenorocirii abătute peste ele, dar și asupra propriilor imperfecțiuni. Acum, într-o epocă a obsesiei „dezvoltării personale“, a inflației modelelor de fericire, a rețetelor de a obține absolut orice și a plutirii pe ape care nu cunosc noțiunea de adîncime, un asemenea mesaj face parte din retorica elementară a vremii. Dacă detaliile poveștii mai conțin și molima cu grad de contagiozitate extremă, reticența și suficiența unora (opuse curajului și altruismului altora), toate astea pe fondul unei pandemii care hălăduiește pe-aici, prin lumea reală, succesul romanului devine lesne de explicat. E o poveste în care, cu pierderi inevitabile, omenirea iese învingătoare. Porțile orașului în care a bîntuit molima se deschid. E exact ceea ce așteptăm cu toții în lumea noastră. Revenirea la viață. Deși vînzările de carte de ficțiune au scăzut, în lunile de pandemie, Ciuma „a mers extrem de bine“ și pentru că are strălucirea unui exponat de vîrf, din galeria lucrărilor care ne inspiră și ne insuflă puterea de a merge mai departe. Asta vrem și noi. Să învingem pandemia, izolarea și să ne bucurăm împreună, pe străzile orașelor.

Citind ceva frumos despre umanitate, înțelegem ceva de bine și despre noi înșine. Avem nevoie de așa ceva. Astea sînt lucrurile pe care vrem să le auzim. Pentru că e foarte puțin probabil să ne dorim în număr mare să citim, bunăoară, Cu ușile închise, piesa de teatru a lui Jean-Paul Sartre. Nu e nici pe departe la fel de celebră ca Ciuma lui Camus, deși e scrisă în aceeași perioadă. Și nu vorbește despre calitățile din oameni, ci despre infernul din ei. Despre ce e mai abject, mai murdar și mai rău în ființa umană. E tot o scriere despre izolare. Numai că, în cazul ăsta, povestea nu se mai termină cu bine. Umanitatea nu mai iese învingătoare. Trei personaje, două femei și un bărbat, descoperă că iadul este o cameră în care trebuie să-și petreacă împreună eternitatea. Trei ființe umane închise în același spațiu, pe vecie, descoperă că infernul se găsește, de fapt, în oameni. Nimic din existența cunoscută nu ne poate chinui mai mult decît o pot face semenii noștri.

În perioada de izolare cauzată de pandemie, peste tot s-au raportat creșteri importante ale numărului de cazuri de abuz sau de violență domestică. Unii se așteptau la o creștere spectaculoasă a numărului de femei însărcinate. Ei bine, a crescut numărul de femei bătute și abuzate în toate chipurile. Au ieșit la iveală nenumărate cazuri de vîrstnici aflați în îngrijire sau de copii asupra cărora s-au abătut chinuri și umilințe greu de imaginat. În general, perioada de izolare a fost un infern pentru victimele supuse abuzurilor în mod frecvent, pentru ființele care au încăput pe mîinile torționarilor lor de acasă, fără posibilitatea de a mai avea unde să se refugieze din cînd în cînd. Bestiile abjecte s-au trezit, dintr-o dată, cu „material” din abundență, iar victimele s-au pomenit în situația mieilor duși la tăiere. Izolarea nu a fost doar un spectacol al cîntecelor din balcoane, al valurilor de glumițe, filmulețe, „tutoriale” de toate felurile, rețete culinare, programe de exerciții fizice sau seriale idilice despre frumusețea vieții în familie. A fost și un iad pentru cei care trăiesc în chinuri produse chiar de către cei mai apropiați semeni ai lor. Cine știe care dimensiune a ființei umane a fost cea mai cuprinzătoare în această perioadă? Spectacolul vizibil al bulelor noastre de existență? Sau hăul neștiut al lumii de dincolo de ele?

Cătălin Ștefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1.

index jpeg 5 webp
Gustul banului
Gustul banilor poate să se refere și la un „amărît” care, cine știe cum, găsește un post sigur și bine plătit la stat, un post pe care pregătirea și experiența sa nu i-ar fi permis, în mod normal, să îl ocupe.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Nucleara
Este urmăritul penal capabil să treacă dincolo de faza încordării mușchilor și să folosească arme nucleare?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Alexandru Dragomir despre politica (noastră)
Din păcate, puțini știu cine a fost Alexandru Dragomir.
Frica lui Putin jpeg
Filosofie, feminitate, autenticitate
Aşa se explică, pesemne, de ce în filosofie s-a menținut „privilegiul” masculin, chiar şi în vremurile mai noi, de după emanciparea femeii.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Activistul european și moartea unei pasiuni
Articolul meu vrea să atragă atenția: cu excesele activismului și propagandei, UE poate pierde treimea de mijloc.
index jpeg 5 webp
Spaghete în copaci
Propun să rămînem la rețeta lui Fellini. Plus paharul cu vin.
Iconofobie jpeg
Diplomație
Se reia, observ, o dezbatere politologică mai veche.
„Cu bule“ jpeg
Format letric
Nu era atît de cunocut încît să exprime fără ambiguități noua idee, dar sensul i-a fost aproximat din context, din relația cu termenul complementar.
HCorches prel jpg
Vremuri ale fricii
Dar dincolo de negare, dacă nu apare și acceptarea, efectele pe termen lung sînt devastatoare.
p 7 Chatbot WC jpg
Idioția artificială
Ar trebui oare programată inteligența artificială (IA) să răspundă la același nivel cu întrebările care i se pun?
IMG 8779 jpeg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Alt bîlci?
Cum ar fi să construiești un Disneyland și un Tesco la Londra, în Hyde Park?
O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.

Adevarul.ro

image
Regrete printre românii care au trecut la Hidroelectrica. Au fost atrași cu un preț mic, dar situația se schimbă
Cele mai multe contracte expiră în curând, iar oamenii se plâng că nici măcar nu au fost notificați de furnizor.
image
Cronica unei crime cu ucigaș cunoscut. Ancheta a durat 10 ani, deși polițiștii știau cine este făptașul
Autorul unei crime comise în urmă cu 15 ani s-a bucurat de libertate în tot acest timp, cu toate că anchetatorii aveau martori și probe care îl incriminau direct.
image
Alimentul care ar răspândi cancerul în tot corpul: „Are ceva în el care îl face un catalizator puternic“
Autorii studiului sunt de părere că acest lucru ar putea fi combătut prin medicamente sau diete speciale. Însă, pentru asta studiile clinice ar trebui să treacă la subiecți umani.

HIstoria.ro

image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.
image
Povestea marilor cutremure ce au zguduit spațiul românesc
La mijlocul lunii februarie a acestui an, orașul Târgu Jiu și localitățile învecinate au fost afectate de o serie de cutremure care, deși nu au produs pierderi de vieți omenești sau pagube materiale majore, au stârnit panică în rândul populației.
image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.