Rivalitatea franco-germană: un atu sau un dezastru pentru Europa?

18 mai 2020
Lichidarea doctrinei europene de deschidere treptată spre Iran jpeg

Cu 80 de ani în urmă, în luna mai a anului 1940, Franţa suferea cea mai gravă înfrîngere militară din istoria ei, iar Europa încasa şi ea, în felul, acesta, o lovitură dezastruoasă. În acea primăvară blestemată, Franţa s-a prăbuşit în numai 45 de zile în faţa trupelor naziste.

Atacul, lansat pe data de 10 mai prin Munţii Ardeni, se încheia pe 25 iunie cu capitularea Franţei. Hitler, la ora aceea aliat cu Stalin, devenea stăpînul Europei continentale. Franţa plătea un tribut gigantic faptului că nu ştiuse să se pregătească pentru înfruntarea cu Hitler: 70.000 de francezi au pierit atunci pe cîmpul de luptă, mulţi în condiţii de eroism tragic, în jur de 1.850.000 au fost făcuţi prizonieri, jumătate din teritoriul Hexagonului a fost ocupat, opt milioane de locuitori s-au aflat într-un exod dramatic.

Mai toţi istoricii francezi recunosc că acel traumatism nu s-a şters niciodată. El a fost însă un traumatism şi pentru milioane de europeni cărora nu le-a venit să creadă că Franţa, marea putere victorioasă din 1918, s-a putut prăbuşi atît de uşor. Marea Britanie a rămas atunci practic singură în faţa lui Hitler, purtătoare a unor valori europene care riscau să dispară timp de multe decenii sau chiar de secole dacă nazismul şi-ar fi menţinut alianţa cu comunismul stalinist.

Cotidianul Le Figaro a ţinut, în această lună mai, să le reamintească francezilor acel moment dureros de acum 80 de ani şi a publicat un supliment intitulat „1940 – cea mai mare înfrîngere din istoria Franţei”. Intenţia mea nu este, abordînd acest subiect, de a compara dezastrul de atunci cu criza sanitară, economică şi socială de astăzi din Europa. Dar un element mi-a atras totuşi atenţia, o concluzie din acest dosar care sună cam aşa: „Bugete militare multă vreme sacrificate sau prost utilizate, conştientizarea tardivă a pericolului, o putere politică paralizată de opinii diametral opuse şi care se temea să acţioneze, absenţa în posturile-cheie a unor oameni de caracter, energici şi hotărîţi, amînarea unor decizii impopulare, incoerenţele dintre angajamentele diplomatice şi strategia defensivă s-au conjugat pentru a conduce Franţa la un dezastru”.

Erori oarecum similare au dus şi la criza în care se zbate astăzi Europa, după cum nici seculara rivalitate franco-germană nu este străină de fragilităţile actuale ale proiectului comunitar.

Simbolurile au avut un loc important în lunga istorie a acestei rivalităţi. De peste douăzeci de ani, plecînd spre redacţia postului Radio France Internationale unde lucrez, iau mereu metroul de la Gare d’Austerlitz. Tot acolo, peste Sena, se află şi Podul Austerlitz, iar un segment din malul stîng al Senei, în acea zonă, se numeşte Quai d’Austerlitz. Toate aceste denumiri amintesc de o mare victorie a lui Napolen împotriva Prusiei, a Austriei şi a Rusiei, în 1805, la Austerlitz, localitate aflată pe vremea aceea în Moravia, provincie imperială austriacă.

La acea oră, germanii au fost traumatizaţi de intrarea lui Napoleon în Berlin. Ei urmau să-şi ia revanşa în 1870, cînd Napolen al III-lea cădea prizonier la Sedan, iar Bismarck îşi permitea să proclame Imperiul German în Galeria Oglinzilor de la Versailles. Umiliţi, dar decişi să spele acel moment dureros, francezii au făcut atunci un efort considerabil pentru a plăti daunele de război colosale (cu care s-a industrializat Germania) şi pentru a construi ei înşişi o mare putere industrială şi colonială. În 1914, francezii s-au dus să se bată cu germanii, convinşi că venise ora marii revanşe pentru ei, iar în 1919, tot la Versailles, a fost organizată Conferinţa de pace şi s-a produs umilirea germanilor, care ar fi urmat să plătească, practic, timp de un secol daune de război.

Au fost necesare multe astfel de episoade marcate de o rivalitate viscerală şi iraţională pentru ca francezii şi germanii să se lanseze totuşi, împreună, în 1957, în construcţia europeană. Traumatizaţi încă de ororile comise de nazism în Europa, liderii germani din anii ʼ90 au acceptat să facă o enormă concesie pe altarul integrării europene: să renunţe la moneda lor naţională, marca, pentru a adopta euro. Treptat, însă, germanii au depăşit faza de responsabilitate colectivă şi, acum, tot mai multe voci în spaţiul politic se întreabă dacă e normal ca tot ei să plătească mereu pentru proasta gestiune a ţărilor din sudul continentului, Franţa fiind inclusă în acest grup.

Criza sanitară, cu tot cortegiul ei de sechele, a exacerbat din nou rivalităţile franco-germane. În presa franceză, de la izbucnirea pandemiei, editorialiştii se întreabă mereu cum de au reuşit germanii să aibă mai puţini morţi şi să se protejeze mai eficient. De mai bine de două decenii, de cînd Germania a devenit în mod evident prima economie a Europei, francezii nu încetează să se compare, sector cu sector, cu germanii şi să încerce să înţeleagă de ce pierd teren în unele domenii. Pe data de 5 mai, Curtea Constituţională germană a luat o decizie care a produs un val de critici în Franţa: practic, instanţa juridică germană a contestat preeminenţa legilor europene faţă de legile naţionale, iar într-un registru mai concret, faptul că participarea Germaniei la efortul de relansare a economiei europene ar putea fi în interesul germanilor.

Într-un interviu acordat cotidianului de stînga Libération, franco-germanul Daniel Cohn-Bendit, lider ecologist şi fost eurodeputat, lansa următorul avertisment: „Dacă Europa se va prăbuşi, acest fapt va echivala cu o sinucidere germană”.

Nu-mi fac nici o iluzie că, în Franţa sau Germania, cineva s-ar putea sinchisi (recurg la acest verb pentru că altul mai potrivit nu găsesc) de exasperarea celorlalţi europeni în faţa infinitelor rivalităţi franco-germane. Dar dacă s-ar  asocia mai multe voci în acest sens, poate că mesajul ar ajunge la destinatari.

Matei Vișniec este scriitor, dramaturg și jurnalist.

index jpeg 5 webp
Gustul banului
Gustul banilor poate să se refere și la un „amărît” care, cine știe cum, găsește un post sigur și bine plătit la stat, un post pe care pregătirea și experiența sa nu i-ar fi permis, în mod normal, să îl ocupe.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Nucleara
Este urmăritul penal capabil să treacă dincolo de faza încordării mușchilor și să folosească arme nucleare?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Alexandru Dragomir despre politica (noastră)
Din păcate, puțini știu cine a fost Alexandru Dragomir.
Frica lui Putin jpeg
Filosofie, feminitate, autenticitate
Aşa se explică, pesemne, de ce în filosofie s-a menținut „privilegiul” masculin, chiar şi în vremurile mai noi, de după emanciparea femeii.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Activistul european și moartea unei pasiuni
Articolul meu vrea să atragă atenția: cu excesele activismului și propagandei, UE poate pierde treimea de mijloc.
index jpeg 5 webp
Spaghete în copaci
Propun să rămînem la rețeta lui Fellini. Plus paharul cu vin.
Iconofobie jpeg
Diplomație
Se reia, observ, o dezbatere politologică mai veche.
„Cu bule“ jpeg
Format letric
Nu era atît de cunocut încît să exprime fără ambiguități noua idee, dar sensul i-a fost aproximat din context, din relația cu termenul complementar.
HCorches prel jpg
Vremuri ale fricii
Dar dincolo de negare, dacă nu apare și acceptarea, efectele pe termen lung sînt devastatoare.
p 7 Chatbot WC jpg
Idioția artificială
Ar trebui oare programată inteligența artificială (IA) să răspundă la același nivel cu întrebările care i se pun?
IMG 8779 jpeg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Alt bîlci?
Cum ar fi să construiești un Disneyland și un Tesco la Londra, în Hyde Park?
O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.

Adevarul.ro

image
Cele mai ieftine destinații de vacanță din Grecia. Insula care trece neobservată, dar merită vizitată
Pe lângă celebrele insule grecești Santorini, Mykonos și Thassos, există și alte destinații de vacanță în Grecia mai puțin cunoscute și mai ieftine. Iată care sunt acestea, conform The Travel.
image
Poliţistul care a ucis din greșeală un şofer. Nu va face nicio zi de închisoare, dar a fost obligat la daune-record
Un polițist din Vaslui a fost trimis în judecată pentru omor, dar a fost condamnat în cele din urmă pentru ucidere din culpă, după ce instanţa a schimbat încadrarea juridică a faptei.
image
Sfaturile primite de doi tineri pensionari MAI care vor să își crească fetița în Olanda. „Ne ajung banii?“
Doi tineri pensionari MAI, beneficiari de pensii militare, vor să se mute cu fetița în Olanda și au cerut sfaturi despre acest pas pe un grup de Facebook al românilor din diaspora.

HIstoria.ro

image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.
image
Povestea marilor cutremure ce au zguduit spațiul românesc
La mijlocul lunii februarie a acestui an, orașul Târgu Jiu și localitățile învecinate au fost afectate de o serie de cutremure care, deși nu au produs pierderi de vieți omenești sau pagube materiale majore, au stârnit panică în rândul populației.
image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.