Rivalitatea franco-germană: un atu sau un dezastru pentru Europa?

18 mai 2020
Lichidarea doctrinei europene de deschidere treptată spre Iran jpeg

Cu 80 de ani în urmă, în luna mai a anului 1940, Franţa suferea cea mai gravă înfrîngere militară din istoria ei, iar Europa încasa şi ea, în felul, acesta, o lovitură dezastruoasă. În acea primăvară blestemată, Franţa s-a prăbuşit în numai 45 de zile în faţa trupelor naziste.

Atacul, lansat pe data de 10 mai prin Munţii Ardeni, se încheia pe 25 iunie cu capitularea Franţei. Hitler, la ora aceea aliat cu Stalin, devenea stăpînul Europei continentale. Franţa plătea un tribut gigantic faptului că nu ştiuse să se pregătească pentru înfruntarea cu Hitler: 70.000 de francezi au pierit atunci pe cîmpul de luptă, mulţi în condiţii de eroism tragic, în jur de 1.850.000 au fost făcuţi prizonieri, jumătate din teritoriul Hexagonului a fost ocupat, opt milioane de locuitori s-au aflat într-un exod dramatic.

Mai toţi istoricii francezi recunosc că acel traumatism nu s-a şters niciodată. El a fost însă un traumatism şi pentru milioane de europeni cărora nu le-a venit să creadă că Franţa, marea putere victorioasă din 1918, s-a putut prăbuşi atît de uşor. Marea Britanie a rămas atunci practic singură în faţa lui Hitler, purtătoare a unor valori europene care riscau să dispară timp de multe decenii sau chiar de secole dacă nazismul şi-ar fi menţinut alianţa cu comunismul stalinist.

Cotidianul Le Figaro a ţinut, în această lună mai, să le reamintească francezilor acel moment dureros de acum 80 de ani şi a publicat un supliment intitulat „1940 – cea mai mare înfrîngere din istoria Franţei”. Intenţia mea nu este, abordînd acest subiect, de a compara dezastrul de atunci cu criza sanitară, economică şi socială de astăzi din Europa. Dar un element mi-a atras totuşi atenţia, o concluzie din acest dosar care sună cam aşa: „Bugete militare multă vreme sacrificate sau prost utilizate, conştientizarea tardivă a pericolului, o putere politică paralizată de opinii diametral opuse şi care se temea să acţioneze, absenţa în posturile-cheie a unor oameni de caracter, energici şi hotărîţi, amînarea unor decizii impopulare, incoerenţele dintre angajamentele diplomatice şi strategia defensivă s-au conjugat pentru a conduce Franţa la un dezastru”.

Erori oarecum similare au dus şi la criza în care se zbate astăzi Europa, după cum nici seculara rivalitate franco-germană nu este străină de fragilităţile actuale ale proiectului comunitar.

Simbolurile au avut un loc important în lunga istorie a acestei rivalităţi. De peste douăzeci de ani, plecînd spre redacţia postului Radio France Internationale unde lucrez, iau mereu metroul de la Gare d’Austerlitz. Tot acolo, peste Sena, se află şi Podul Austerlitz, iar un segment din malul stîng al Senei, în acea zonă, se numeşte Quai d’Austerlitz. Toate aceste denumiri amintesc de o mare victorie a lui Napolen împotriva Prusiei, a Austriei şi a Rusiei, în 1805, la Austerlitz, localitate aflată pe vremea aceea în Moravia, provincie imperială austriacă.

La acea oră, germanii au fost traumatizaţi de intrarea lui Napoleon în Berlin. Ei urmau să-şi ia revanşa în 1870, cînd Napolen al III-lea cădea prizonier la Sedan, iar Bismarck îşi permitea să proclame Imperiul German în Galeria Oglinzilor de la Versailles. Umiliţi, dar decişi să spele acel moment dureros, francezii au făcut atunci un efort considerabil pentru a plăti daunele de război colosale (cu care s-a industrializat Germania) şi pentru a construi ei înşişi o mare putere industrială şi colonială. În 1914, francezii s-au dus să se bată cu germanii, convinşi că venise ora marii revanşe pentru ei, iar în 1919, tot la Versailles, a fost organizată Conferinţa de pace şi s-a produs umilirea germanilor, care ar fi urmat să plătească, practic, timp de un secol daune de război.

Au fost necesare multe astfel de episoade marcate de o rivalitate viscerală şi iraţională pentru ca francezii şi germanii să se lanseze totuşi, împreună, în 1957, în construcţia europeană. Traumatizaţi încă de ororile comise de nazism în Europa, liderii germani din anii ʼ90 au acceptat să facă o enormă concesie pe altarul integrării europene: să renunţe la moneda lor naţională, marca, pentru a adopta euro. Treptat, însă, germanii au depăşit faza de responsabilitate colectivă şi, acum, tot mai multe voci în spaţiul politic se întreabă dacă e normal ca tot ei să plătească mereu pentru proasta gestiune a ţărilor din sudul continentului, Franţa fiind inclusă în acest grup.

Criza sanitară, cu tot cortegiul ei de sechele, a exacerbat din nou rivalităţile franco-germane. În presa franceză, de la izbucnirea pandemiei, editorialiştii se întreabă mereu cum de au reuşit germanii să aibă mai puţini morţi şi să se protejeze mai eficient. De mai bine de două decenii, de cînd Germania a devenit în mod evident prima economie a Europei, francezii nu încetează să se compare, sector cu sector, cu germanii şi să încerce să înţeleagă de ce pierd teren în unele domenii. Pe data de 5 mai, Curtea Constituţională germană a luat o decizie care a produs un val de critici în Franţa: practic, instanţa juridică germană a contestat preeminenţa legilor europene faţă de legile naţionale, iar într-un registru mai concret, faptul că participarea Germaniei la efortul de relansare a economiei europene ar putea fi în interesul germanilor.

Într-un interviu acordat cotidianului de stînga Libération, franco-germanul Daniel Cohn-Bendit, lider ecologist şi fost eurodeputat, lansa următorul avertisment: „Dacă Europa se va prăbuşi, acest fapt va echivala cu o sinucidere germană”.

Nu-mi fac nici o iluzie că, în Franţa sau Germania, cineva s-ar putea sinchisi (recurg la acest verb pentru că altul mai potrivit nu găsesc) de exasperarea celorlalţi europeni în faţa infinitelor rivalităţi franco-germane. Dar dacă s-ar  asocia mai multe voci în acest sens, poate că mesajul ar ajunge la destinatari.

Matei Vișniec este scriitor, dramaturg și jurnalist.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Parteneri

alimente sanatoase pexels jpg
Ce să mâncăm pentru a reduce riscul de cancer. „Sunt oncolog și adaug asta la fiecare masă"
Ceea ce mânânci îți influențează riscul de cancer mai mult decât, probabil, ți-ai imaginat. Ce ar fi ideal să ai zilnic în meniu și la ce anume ar trebui să renunți pentru a preveni această boală cruntă, este o întrebare la care medicii au răspunsuri ce ar putea fi de ajutor.
Costești. Foto Daniel Guță  ADEVĂRUL (62)(1) jpg
Satul superb care l-a fascinat pe Ceaușescu. Zona a fost transformată complet și se spunea că este „leagănul statului lui Burebista”
Este un loc de care poate că nu mulți dintre noi am auzit, în ziua de astăzi. Însă, în anii '80, în acest sat uitat de lume, din județul Hunedoara, erau aduse omagii regelui dac Burebista. În timp, el a început să atragă și turiști, veniți aici din toate colțurile țării. Mai precis, este vorba desp
banner gabriela prisacariu otil png
Se mai întoarce Gabriela Oțil la modelling? Cum a reușit să-și păstreze dimensiunile de manechin după naștere?! „Asta i-a plăcut lui Dani la mine”
Are 1,80 m și dimensiuni de top model, dar rar o mai putem admira pe podium. Gabriela Oțil se dedică în totalitate vieții de mămică, care îi priește. Iată care este motivul pentru care soția manechin a lui Dani Oțil nu mai vrea să se întoarcă la modelling.
Vlad Oprea și-a lăsat bagajele pe mâna Poliției
Precizările IPJ Prahova la imaginile cu polițiștii care au cărat bagajele primarului din Sinaia după ce a fost arestat
Vlad Oprea, primarul din Sinaia, a fost arestat preventiv pentru 30 de zile, miercuri, 21 mai, după ce a încălcat interdicțiile impuse de controlul judiciar.
Nicușor Dan FOTO Reuters
Nicușor Dan, optimist privind relațiile cu administrația Trump: „O să lămurim dubiile și relația se va îmbunătăți”
Președintele ales, Nicușor Dan, a declarat joi, 22 mai 2025, că relația României cu Statele Unite se va îmbunătăți, iar „dubiile care au existat” se vor lămuri.
rana sangerand shutterstock jpg
Cum să îți cureți o rană acasă și când să ceri ajutor medical
Accidentele mici sunt inevitabile, iar să știi cum să îngrijești o rană acasă poate face diferența între o vindecare rapidă și complicații nedorite.
Radu Dragusin (Instagram) jpg
Tottenham, campioana Ligii Europa. Drăgușin, medaliat cu tricolorul pe el
Gruparea românului a cucerit trofeul, după 41 de ani.
George Simion și Nicușor Dan FOTO Profimedia
Judecătorii CCR au respins cererea lui George Simion de anulare a alegerilor prezidențiale. Nicușor Dan, oficial președintele României
Judecătorii Curții Constituționale a României (CCR) au respins joi, cu unanimitate de voturi, cererea de anulare a alegerilor prezidențiale formulate de George Simion.
vaporr hamburg1 jpeg
Obstacolele uriașe pe care le-au depășit românii plecați în Vest: „Dorm până la zece inși într-o cameră mică”
Mutarea într-o țară străină este un proces destul de complicat, care necesită, nu în ultimul rând, curaj. Însă, în ziua de astăzi, acest pas este mai ușor ca oricând. Metodele de transport sunt sigure, granițele sunt, în mare parte, deschise, iar oportunitățile economice sunt accesibile oricui.