Treaba statului, domnule…

Nu eşti de acord? Eşti prost  Sau primitiv jpeg

Fie că rîdem, zîmbim amar sau ne trec fiori reci pe șira spinării, multe dintre vorbele lui Caragiale ne urmăresc fără încetare, de mai bine de-o sută de ani. E mecanismul acela magic prin care unul dintre noi, la un moment dat, reușește să vadă lucrurile din miezul, dar și din afara lor. Un individ izbutește să vorbească despre universul uman din care face parte, spunînd lucruri semnificative despre sine și despre semeni. Și face asta fără să utilizeze la vedere filozofia, psihologia, sociologia, antropologia, fără să dea verdicte și fără să formuleze enunțuri solid documentate, care încearcă să transmită ceva relevant despre o comunitate. E drept, totuși, verdicte mai dă. Dar n-o face din perspectiva omului învățat, tobă de rezultatele cercetărilor. O face de la colțul terasei de cafenea. Și amestecă chestii neamestecabile în mod obișnuit.

Caragiale nu vorbește din locuri „sacre” sau învestite cu orice tip de autoritate recunoscută, de la vreo tribună, catedră sau dintr-un amvon. El vorbește de la cîrciumă și de pe stradă, din casă, de la iarbă verde, din iureșul sărbătorii și de la iarmaroc. Felul în care se exprimă despre lumea noastră e, uneori, aidoma singularității gravitaționale. Teoretic, am spune că e un punct cu volum care tinde spre zero și o masă care tinde spre infinit. În rest, sîntem angajați pe un drum extrem de complicat al descoperirii, al cunoașterii. Tot teoretice. Și pierdem, în mod firesc, de multe ori, puterea de a deosebi între ele lucrurile care devin atît de mici sau, după caz, atît de mari încît ne depășesc orice capacitate de a formula ceea ce credem că descoperim. Din perspectiva asta, calea lui Caragiale de a spune ceva despre lumea lui pare un lucru prin excelență neserios. Amuzant, dar totuși doar un set de vorbe de duh ale unui tip talentat, care ia lumea peste picior, amuzîndu-se și bombănind de la colțul terasei.

Numai că singularitatea, în esența formulării ei, poate apărea și aici, în acest context dezarmant de nespecific. La cîrciumă. După cîteva beri și după cîteva bombăneli cu convivii. La fel ca în paradoxul științific, și aici se pun laolaltă mai multe noțiuni neamestecabile vreodată. O știm cu toții, există oameni înzestrați cu capacitatea de a formula lucruri care par imposibile, dar, cu toate astea, reușesc să prindă viață. Și să-și facă loc în ceea ce numim „realitate”, ca și cum ar fi fost acolo dintotdeauna. Amestecul acesta de transă logoreică, delir, expresie tăioasă, observație cuantică, dar și jocul cu mecanismele profeției autoîndeplinite, totul culminînd cu băgarea bățului prin gardul blestemului, creează o gaură neagră, „de laborator”, care poate înghiți nu doar microuniversul din care a luat naștere. Deși sînt doar niște înlănțuiri de vorbe, există ziceri dincolo de limitele cărora pare că nu se poate trece. Da, sînt doar niște cuvinte puse unul lîngă altul. Dar energia lor, puterea de sugestie și de cuprindere e atît de mare – e drept că această putere funcționează extrem de contextual – încît se comportă asemenea unei găuri negre. Sînt cuvinte care par să înghită lumea din care au luat naștere.

Ca într-un fenomen invers Big Bang-ului. Totalitatea lucrurilor se strînge instantaneu în sine însăși, pînă la pragul absolut al inexistenței. Formulările lui Caragiale sînt o lume aflată mereu pe punctul de a dispărea. Nu dispare. Dar e mereu pe punctul de a o face. O lume care vorbește despre sine atît de „de bine” sau atît de „de rău”, autoiubindu-se și autoblestemîndu-se cu o asemenea energie, încît existența îi e mereu la limita dintre delir și neant. Cuvintele lui Caragiale ne atrag cu o putere atît de mare, iar uneori disperarea noastră de a scăpa e atît de calorică, încît viteza gîndurilor cu care încercăm să ieșim de-acolo o depășește pe cea a luminii. Și rămînem prizonieri în eternitatea orizontului evenimentelor. Acolo găsim niște forme de „acasă”, de „liniște”, de „confort”. E ca o plecare cosmică în căutarea salvării sinelui, o expediție astrală care capătă viteza necesară pentru a se desprinde de lumea ei, tocmai prin actul de a sta. Iar dacă tot stai, îți pui alături ceva de băut și te-apuci de vorbă cu cine s-o nimeri prin preajmă. Cîrciuma devine un laborator de fizică cuantică, un accelerator de particule și un încetinitor al gîndului sinuciderii. Iar felul acesta de a vedea lucrurile nu decade din demnitate nici ideea de laborator, dar nici pe cea de cîrciumă.

Haideți să vorbim „la concret”, așa cum solicită mereu, în mod firesc, unii dintre meseni. De pildă, despre ideea de stat. Statul ca instituție suprastructurală, prin care se exercită mecanismele de funcționare ale unui sistem social. La noi, neîncrederea în această noțiune și în toate întruchipările sale are rădăcini foarte vechi. Statul e ceva despre care avem mereu senzația că vrea să ne fure bicicleta. Prin urmare, sîntem proactivi. Îl furăm noi, preventiv. Ca să dormim liniștiți, în ideea că el ne va fi furat cumva, fără să știm. Asta, desigur, cînd nu ne fură, cu toată nesimțirea, la vedere. Și nici nu vorbește. Nu prea are chef să comunice cu noi. Iar cînd ne vorbește, fie o face puțin și prost, fie o face ca și cînd le-ar vorbi unor cretini. Ce facem noi? Îi întoarcem toate astea cu sete. Îl tratăm ca pe prostul satului. Sau facem orice pentru a-l trage-n piept. El ne mustră? Noi îi dăm o palmă. El ne zgîlțîie, noi îi dăm un pumn. Nu-i înțelegem rostul decît la defilare, de Ziua Națională, și cînd ieșim la pensie. În rest, ne descurcăm fără el. El se face că ne protejează, noi ne facem că-l plătim pentru treaba asta. Partea proastă e atunci cînd vine o nenorocire. E pericol mare și pentru el, și pentru noi. Statul apelează la înțelegerea cetățenilor. Iar noi, cetățenii, răspundem cu responsabilitate: „Treaba statului, domnule…”.

Cătălin Ștefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1.

O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.
index jpeg 6 webp
„Poleiala” de pe Selly
În ultimii doi ani, am ciulit urechile la știrile despre Selly, încercînd să-i urmăresc traiectoria.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
De ce se depărtează românii de UE
Niciodată în istoria ei n-a avut România o perioadă așa lungă de prosperitate și dezvoltare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Feminitate și destin
Destinul converteşte „ordinea“ naturală (şi pe cea divină?) în viaţă, în dinamism imanent, în armonie de inanalizabile.
Frica lui Putin jpeg
Telefonul mobil
Ca să rezumăm printr-o imagine totul: ducem o viață de anexă a telefonului mobil.
index jpeg 5 webp
Una dintre cele mai inteligente femei din secolul al XIX-lea
Nu au trecut prea mulți ani, vreo cinci să fi fost, și Elena Ghica a mai urcat un munte, a mai ajuns pe un vîrf: pe Mont Blanc.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Iconofobie jpeg
Despre „dinamicile” literare
Dinamica trecutului face loc unei noi dinamici analitice, mult mai sofisticate decît odinioară.
„Cu bule“ jpeg
De la pivniță la cîrciumă
Circulă în ultima vreme, în articole jurnalistice și în postări care le preiau conținutul și formulările, o explicație fantezistă pentru originea expresiei beat criță.
HCorches prel jpg
Dragul meu fiu,
Cînd Selly avea vîrsta ta, avea în cont mai mulți bani decît valorează tot ce familia ta a adunat de-a lungul timpului.
IMG 8779 jpeg
Dacă xenofobia nu-i rasism, fotbalul e sport?
Aşa că, o fi fotbalul un sport, doar că voi, care intraţi, lăsaţi orice toleranţă! Dacă ar fi privit mai atent, Virgiliu ar fi găsit în dantesca lui coborîre cohorte de driblangii.
p 7 WC jpg
Va reconsidera Biserica Catolică doctrina despre contracepție?
Unii dintre teologii catolici de prim rang care au participat la dezbatere au sugerat că utilizarea anticoncepționalelor poate fi, în anumite circumstanțe, legitimă.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Diferențe
Dacă ar fi să fac o comparație, Val Gardena, de exemplu, e o zonă de schi în Italia în care pîrtiile legate între ele însumează 500 de kilometri.

Adevarul.ro

image
„Capra cu trei iezi“, locul 1 pe Netflix. Publicul fie îl iubește, fie îl urăște: „Un film ce n-ar fi trebuit să existe“ FOTO
La fel ca alte pelicule românești lansate pe platforma de streaming, producția horror „Capra cu trei iezi“ a împărțit telespectatorii în două tabere.
image
Cele mai romantice zodii. Te vor face să te simți cea mai iubită persoană
Oricine își dorește să iubească și să fie iubit, însă unele persoane sunt capabile să ofere iubire peste imaginația partenerului. Nativii acestor patru semne zodiacale sunt considerați cei mai romantici.
image
Vremea se schimbă radical: un val de aer polar lovește România. Ce ne așteaptă: unde se anunță viscol și îngheț
Schimbare radicală a vremii. De astăzi, aerul tropical din nordul Africii va fi înlocuit treptat de o masă de aer rece, polar, dinspre nordul Europei. Se anunță frig neobișnuit, îngheț la sol și ninsori.

HIstoria.ro

image
Basarabia în anul 1917. Atunci când Unirea nu se întrevedea
Colapsul economic cauzat de starea de război, criza alimentară care a debutat în toamna anului 1916 și tensiunea politică crescândă au creat o situație explozivă în Imperiul Rus, care a culminat cu răsturnarea autocrației țariste, în urma Revoluției ruse din februarie 1917.
image
Populația Bucovinei în perioada stăpânirii austriece
În perioada stăpânirii austriece s-au modificat substanțial atât structura etnică, cât și cea confesională a populației din Bucovina, iar efectul cel mai nefast a fost asupra populației românești.
image
Cauza morții lui Ludwig van Beethoven, dezvăluită de un studiu ADN / VIDEO
Examinarea unor mostre de ADN, extrase din câteva șuvițe de păr ale lui Ludwig van Beethoven, a dezvăluit cauza morții legendarului compozitor german.