O fotografie pe care putem să o avem

Publicat în Dilema Veche nr. 842 din 28 mai - 3 iunie 2020
Fascinații profesorale jpeg

De la sfîrșitul clasei a opta îmi amintesc, vag, un fel de petrecere, banchet e mult spus, organizată în școală, în ceea ce se numea sală festivă, încropită prin îndepărtarea unui perete realizat din uși, de fapt, prin care erau separate două săli de clasă. Cu mîncarea așezată pe băncile înșirate de-a lungul pereților, gătită de mame, un fel de bufet suedez, nu îmi aduc aminte cu ce fel de sucuri, probabil Cico din belșug, ceva Brifcor și ceva Pepsi, căci erau și părinți bine poziționați, doar eram una dintre școlile de top ale Clujului. Muzică la stație, presupun casetofon sau magnetofon, și mîinile noastre ridicate în sus, într-o fotografie făcută probabil de pe o bancă. Hainele simple, pantaloni de stofă cu pense, cămăși albe, rochițe. Și panglicile lungi, prinse în piept mai ales de fete, pe care se scriau urări, citate și îndemnuri, promisiuni, vise, speranțe. Cîte se vor fi realizat? Un clișeu în alb-negru, în care cu greu mă mai recunosc, poate pentru că aveam încă mult păr.

Din banchetul de la sfîrșitul liceului îmi amintesc mai puțin. Ținut la restaurantul de la Hotel Belvedere, situat pe cel mai înalt deal al Clujului, Cetățuia, a rămas în amintirea mea ca o ceață. Nu știu pe unde am rătăcit fotografiile, albumul de absolvire de asemenea. Țin minte costumul făcut la comandă, din ceva stofă procurată de ai mei, anestezierea parțială, apoi continuarea petrecerii acasă la o colegă, într-un grup mai restrîns, cu suflu deja redus.

Am fost mereu, cred, destul de abstras realității, în măsura în care nu mă regăseam în ea sau, altfel spus, nu corespundea proiecțiilor minții mele ciudate, de aceea poate unele amintiri îmi revin greu, stau ascunse undeva, poate pierite. În plus, am fost mereu cumva un întîrziat, am bîjbîit mult pînă să înțeleg ce îmi place și ce nu, rătăcit printr-o lume realistă, cu matematici, fizică și chimie, față de care nu simțeam atracție deloc, deși frecventam un liceu cu acest profil. Mi-amintesc însă bine mersul cu serenada la anumite profesoare, cea de română, de pildă, nu aceea pe care am avut-o în primii doi ani de liceu, despre care am scris odinioară unul dintre primele mele articole din Dilema veche, ci aceea din ultimii doi ani, care nu era atît de fascinantă, dar prin forța materiei pe care ne-o preda își trăda o umanitate în spatele unei ușoare durități, pe care atunci am înțeles-o, cînd am vizitat-o cu serenada, aflînd că are un fiu cu dizabilități grave. Mi-amintesc și de serenada la profa de franceză, de părul ei vopsit verde, căci era o nonconformistă, ca toate profele mișto de franceză, și de replica pe care ne-a spus-o cu acea ocazie: „Să știți că oricîți oameni dragi avem alături de noi, în viață sîntem, de fapt, mereu singuri!”.

În zilele acestea se apropie sfîrșitul de an școlar. E timpul acela în care stresul examenelor se amestecă și cu emoțiile sfîrșitului, ale sfîrșitului clasei a VIII-a sau a XII-a. Emoții care, oricum am lua-o, sînt unice în viață și merită celebrate. Timpurile pandemice însă nu vor permite în acest an ritualurile obișnuite. Nu vor permite serenade, nu vor permite serbările cu coronițe și premii, cu diplome de absolvire, costume, rochii, flori, îmbrățișări și lacrimi în ochi. E, cred eu, cea mai crudă față a monedei realității acestor adolescenți și tineri, mai crudă decît cealaltă, care impune renunțarea la banchete, la petreceri. Multe lucruri poți face de mai multe ori, poți iubi repetat, poți face mai multe facultăți, poți schimba paradigme de viață, dar de terminat clasa a VIII-a și, mai ales, clasa a XII-a, ți se întîmplă, totuși, o singură dată și momentul are o intensitate specială. Copiii aceștia sînt, fără îndoială, văduviți de șansa de a trăi cum se cuvine această emoție. Nu vreau să par patetic, dar la modul obiectiv, cred că sînt o generație nedreptățită în această privință. Poate ei nici nu își dau seama cu adevărat.

Am auzit, pe subiectul acesta, tot felul de opinii. Elevii afirmînd că vor face banchet la iarnă, ceea ce e posibil, nu zic nu, profesori care susțin, mai mult, că și festivitatea de absolvire s-ar putea face mai încolo, cîndva. Dacă un banchet s-ar putea face cîndva, mai încolo, cu toate că își va pierde mult din farmec, cred totuși că o festivitate de absolvire la toamnă sau la iarnă nu va mai reproduce mare lucru din emoția clipei realei absolviri. Pînă atunci, absolvenții vor fi devenit deja studenți, își vor fi schimbat mult statutul și stările, vor fi risipiți în diverse direcții, focalizați deja asupra altor interese. Banchetul ca banchetul, dar festivitatea ar deveni ceva fals, lipsit de autenticitate.

Ce rezolvare văd, totuși? Aflîndu-ne în contextul acesta special, cred că ar trebui să operăm cu instrumentarul logistic de care ne folosim pentru a funcționa în general în această perioadă: online-ul. Da, poate părea ciudat, dar de ce să nu fie doar altfel, deosebit, special într-un sens pozitiv? Da, poate părea caraghios să ne îmbrăcăm cu toții festiv, profesori și elevi, acasă, în fața camerelor laptop-urilor, să ne punem cravatele și coronițele. Poate părea straniu să privim în ecranele monitoarelor cum diriginții citesc numele absolvenților, cum aceștia se ridică în picioare și ne salută cu lacrimi în ochi, de pe fotoliile lor din sufragerii. Poate părea SF să vedem cum zeci de ecrane minuscule clipesc simultan, focalizate pe chipurile absolvenților care cîntă Gaudeamus igitur / Juvenes dum sumus. Dar de ce n-am face din acest ciudat ceva unic, tocmai prin neobișnuitul său devenind o amintire de neșters, o emoție a clipei păstrată altfel? O fotografie pe care putem să o avem, fără să rămînem peste timp cu nostalgia unei fotografii pe care am fi vrut să o avem, ca să-l parafrazez pe Constantin, personajul lui Marin Mălaicu-Hondrari din romanul Lunetistul, care-și trăia emoțiile în marginea unui astfel de album fictiv.

Horia Corcheș este scriitor și profesor de limba și literatura română.

index jpeg 5 webp
Gustul banului
Gustul banilor poate să se refere și la un „amărît” care, cine știe cum, găsește un post sigur și bine plătit la stat, un post pe care pregătirea și experiența sa nu i-ar fi permis, în mod normal, să îl ocupe.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Nucleara
Este urmăritul penal capabil să treacă dincolo de faza încordării mușchilor și să folosească arme nucleare?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Alexandru Dragomir despre politica (noastră)
Din păcate, puțini știu cine a fost Alexandru Dragomir.
Frica lui Putin jpeg
Filosofie, feminitate, autenticitate
Aşa se explică, pesemne, de ce în filosofie s-a menținut „privilegiul” masculin, chiar şi în vremurile mai noi, de după emanciparea femeii.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Activistul european și moartea unei pasiuni
Articolul meu vrea să atragă atenția: cu excesele activismului și propagandei, UE poate pierde treimea de mijloc.
index jpeg 5 webp
Spaghete în copaci
Propun să rămînem la rețeta lui Fellini. Plus paharul cu vin.
Iconofobie jpeg
Diplomație
Se reia, observ, o dezbatere politologică mai veche.
„Cu bule“ jpeg
Format letric
Nu era atît de cunocut încît să exprime fără ambiguități noua idee, dar sensul i-a fost aproximat din context, din relația cu termenul complementar.
HCorches prel jpg
Vremuri ale fricii
Dar dincolo de negare, dacă nu apare și acceptarea, efectele pe termen lung sînt devastatoare.
p 7 Chatbot WC jpg
Idioția artificială
Ar trebui oare programată inteligența artificială (IA) să răspundă la același nivel cu întrebările care i se pun?
IMG 8779 jpeg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Alt bîlci?
Cum ar fi să construiești un Disneyland și un Tesco la Londra, în Hyde Park?
O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.

Adevarul.ro

image
Cele mai ieftine destinații de vacanță din Grecia. Insula care trece neobservată, dar merită vizitată
Pe lângă celebrele insule grecești Santorini, Mykonos și Thassos, există și alte destinații de vacanță în Grecia mai puțin cunoscute și mai ieftine. Iată care sunt acestea, conform The Travel.
image
Poliţistul care a ucis din greșeală un şofer. Nu va face nicio zi de închisoare, dar a fost obligat la daune-record
Un polițist din Vaslui a fost trimis în judecată pentru omor, dar a fost condamnat în cele din urmă pentru ucidere din culpă, după ce instanţa a schimbat încadrarea juridică a faptei.
image
Sfaturile primite de doi tineri pensionari MAI care vor să își crească fetița în Olanda. „Ne ajung banii?“
Doi tineri pensionari MAI, beneficiari de pensii militare, vor să se mute cu fetița în Olanda și au cerut sfaturi despre acest pas pe un grup de Facebook al românilor din diaspora.

HIstoria.ro

image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.
image
Povestea marilor cutremure ce au zguduit spațiul românesc
La mijlocul lunii februarie a acestui an, orașul Târgu Jiu și localitățile învecinate au fost afectate de o serie de cutremure care, deși nu au produs pierderi de vieți omenești sau pagube materiale majore, au stârnit panică în rândul populației.
image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.