Bucătării personale

Publicat în Dilema Veche nr. 843 din 4 - 10 iunie 2020
Invizibilii jpeg

Sînt cu maică-mea în bucătărie. Am în mînă un făcăleț – sau sucitor cum îi mai zic unii, cuvînt care mă amuză de fiecare dată – și întind niște bile de aluat care se dovedește a fi elastic și nu prea, moale și nu prea, înțeleg că e consistența perfectă. M-a încins maică-mea cu un șorț din cele care au fost ale bunicii; după moartea ei i-au descoperit în dulapuri un teanc întreg de șorțuri, nou-nouțe. Sînt croite în casă din bucăți de materiale rămase de la rochiile ei care aveau, neobosit, același tipar. N-au pieptar, bucata de material îți încinge doar mijlocul peste care petreci de două ori cordonul lăsat mai lung. Bucăți dreptunghiulare de material cu cele mai neasemuite flori, mari, mici, cu contururile fin desenate sau, dimpotrivă, ca niște pete difuze Rorschach. Al meu de acum are sute de floricele minuscule, de toate culorile, pe un fond cafeniu cald. Stă peste blugii largi pe care îi port ca un timbru anacronic, însă paradoxal de familiar. Dacă aș fi văzut bucata asta de material oriunde, aș fi știut că a ieșit de undeva din  hăul parfumat al dulapurilor bunicii. Pur și simplu aș fi știut. Cred că e o industrie creată anume ca să facă materiale din astea pentru mamăi și babete. Așa cum la fel de speciale sînt imprimeurile de pe fustele țigăncilor. M-am întrebat întotdeauna de unde le cumpără și cine le face. Cine poate gîndi fauvismul ăsta textil are curaj cu găleata. Să nu mai zic de cine le poartă.

Întind la bilele de aluat din care trebuie să-mi iasă niște discuri perfect rotunde, cam ca o farfurie medie de mari. Nu ies cum ar trebui. Contururile discurilor mele sînt șovăitoare, cu granițe imprecise, pare că întind în aluatul ăsta mai degrabă continente și țări cu o istorie grea în spate, cu războaie care au stabilit în sînge și arme granițe sinuoase, rupturi abrupte de teritoriu, stabilite în tratate semnate în miez de noapte de țari cu cizme lucioase și arhiduci cu jumate de față acoperită de mustăți țepene. „Te concentrezi, te rog?” Vocea maică-mii mă pocnește sec în cap cu un făcăleț/sucitor sever. În întrebare îi gîlgîie însă și rîsul pe care întotdeauna i l-am simțit în asemenea momente și i l-am exploatat crîncen în copilărie. „Ce-i asta?”, zice și ridică între două degete o bucată de aluat deja întinsă, care, uite, seamănă cu harta României. „Ia uită-te la ale mele”, zice și-mi arată un șir de discuri aliniate perfect. Un batalion de cocă întinsă rotund. Arată ca niște luni palide, gata de pus pe cer. „Eee, răspund, n-am experiența ta, ce vrei? Lasă că le ajustăm cu asta”, zic și flutur în aer o rotiță de metal cu care se taie niște margini dantelate. Mama pufnește, trîntește în masă cu lemnul cilindric al făcălețului în timp ce întinde altă bilă de aluat. Lemnul are culoarea unei pîini rumene, e lucios de atîta folosință și pare a fi unul dintre pilonii familiei noastre. E tratat cu respect și are un sertar dedicat. „Ia, mai bine începe să pui carne în alea pe care le-am întins”, zice mama.

Facem împreună șiberek (cu varianta șuberek, pe care o știți mulți de la mare) și, cu siguranță, sîntem ultima generație din familia mea care mai face așa ceva. Eu n-o să mă încumet niciodată singură. Șiberek-ul e o plăcintă cu carne tocată în formă de semilună. Pe jumătate din discul de aluat se pune umplutura, se acoperă cu jumătatea cealaltă a cercului, iar totul se sigilează cu rotița de metal care face margini dantelate. Semiluna asta dolofană se va prăji în ulei foarte încins. Sînt aici niște mari secrete în compoziția aluatului, care nu trebuie să se spargă în uleiul încins, altminteri se dezlănțuie iadul în tigaia care va sfîrîi asurzitor. Apoi există niște proporții în umplutura de carne tocată care ar trebui să fie zemoasă și să păstreze în buzunarul cald al plăcintei fix o lingură de sos. Totul se mănîncă fierbinte, cu zeama curgînd pe bărbie și pe degete. Plăcinta asta e al doilea pilon al familiei noastre.

Pun carnea pe jumătate din lunile palide de aluat. „Pui prea mult”, zice mama cu lucirea de rîs în ochi. Mă gîndesc că, fără ea, familia va pluti în derivă. Doar făcălețul ăla ca o pîinișoară rumenă o să ne mai țină ancora.

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor‑șef la știri, Radio Kiss FM și Magic FM.

index jpeg 5 webp
Gustul banului
Gustul banilor poate să se refere și la un „amărît” care, cine știe cum, găsește un post sigur și bine plătit la stat, un post pe care pregătirea și experiența sa nu i-ar fi permis, în mod normal, să îl ocupe.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Nucleara
Este urmăritul penal capabil să treacă dincolo de faza încordării mușchilor și să folosească arme nucleare?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Alexandru Dragomir despre politica (noastră)
Din păcate, puțini știu cine a fost Alexandru Dragomir.
Frica lui Putin jpeg
Filosofie, feminitate, autenticitate
Aşa se explică, pesemne, de ce în filosofie s-a menținut „privilegiul” masculin, chiar şi în vremurile mai noi, de după emanciparea femeii.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Activistul european și moartea unei pasiuni
Articolul meu vrea să atragă atenția: cu excesele activismului și propagandei, UE poate pierde treimea de mijloc.
index jpeg 5 webp
Spaghete în copaci
Propun să rămînem la rețeta lui Fellini. Plus paharul cu vin.
Iconofobie jpeg
Diplomație
Se reia, observ, o dezbatere politologică mai veche.
„Cu bule“ jpeg
Format letric
Nu era atît de cunocut încît să exprime fără ambiguități noua idee, dar sensul i-a fost aproximat din context, din relația cu termenul complementar.
HCorches prel jpg
Vremuri ale fricii
Dar dincolo de negare, dacă nu apare și acceptarea, efectele pe termen lung sînt devastatoare.
p 7 Chatbot WC jpg
Idioția artificială
Ar trebui oare programată inteligența artificială (IA) să răspundă la același nivel cu întrebările care i se pun?
IMG 8779 jpeg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Alt bîlci?
Cum ar fi să construiești un Disneyland și un Tesco la Londra, în Hyde Park?
O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.

Adevarul.ro

image
Regrete printre românii care au trecut la Hidroelectrica. Au fost atrași cu un preț mic, dar situația se schimbă
Cele mai multe contracte expiră în curând, iar oamenii se plâng că nici măcar nu au fost notificați de furnizor.
image
Cronica unei crime cu ucigaș cunoscut. Ancheta a durat 10 ani, deși polițiștii știau cine este făptașul
Autorul unei crime comise în urmă cu 15 ani s-a bucurat de libertate în tot acest timp, cu toate că anchetatorii aveau martori și probe care îl incriminau direct.
image
Alimentul care ar răspândi cancerul în tot corpul: „Are ceva în el care îl face un catalizator puternic“
Autorii studiului sunt de părere că acest lucru ar putea fi combătut prin medicamente sau diete speciale. Însă, pentru asta studiile clinice ar trebui să treacă la subiecți umani.

HIstoria.ro

image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.
image
Povestea marilor cutremure ce au zguduit spațiul românesc
La mijlocul lunii februarie a acestui an, orașul Târgu Jiu și localitățile învecinate au fost afectate de o serie de cutremure care, deși nu au produs pierderi de vieți omenești sau pagube materiale majore, au stârnit panică în rândul populației.
image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.