Povestitorii

Publicat în Dilema Veche nr. 842 din 28 mai - 3 iunie 2020
Invizibilii jpeg

„Cepe mapaipi fapacipi?” Stăm atîrnați de bara dreptunghiulară de la bloc pe care se bat covoarele. Ne-am petrecut picioarele pe latura de sus a acestui U răsturnat, ca liliecii, cu capetele în jos. „Mipiepe foapamepe”. Vorbim păsărește. Sîntem fluenți în limba asta pe care am învățat-o unii de la alții, iar alții, la rîndul lor, de la generații de copii de cine mai știe pe unde.

Cu siguranță sîntem altă rasă umanoidă care piere odată cu vîrstele. Avem ochi, guri, nasuri, urechi, coate și genunchi – mereu julite –, iar pînă pe la 10-11-12 ani sîntem altceva. Povestitori prin excelență, căutători de fantastic și magie, creduli, aventurieri și foarte cruzi.

Anii ʼ80, cartierul Berceni. Se fac raiduri pe biciclete în alte zone și pe la școala 190, unde stăpînesc alte triburi de sălbăticiuni care ne alungă cu pietre. Semănăm, ne îmbrăcăm la fel, dar ăia vorbesc o păsărească cu alt soi de accent și mi se pare că amestecă altfel vocalele. În zilele împietrite de vară fierbinte, cu cerurile nemișcate prăbușite pe frunze, pe copacii prăfuiți, pe blocurile mizere, ieșim în expediție spre marginea de departe a cartierului. Cam pe unde sînt acum serele era o zonă sălbăticită, pe unde hălăduiau cîini ca fiarele, bețivi rufoși – și noi. Buruiana creștea înalt și haotic, tufe amestecate la fel, pe deasupra florilor de cicoare și a altor flori modeste pe care nu mi le amintesc vălurea veșnic un zumzet de albine și de muscăraie grasă. Acolo se spuneau poveștile, acolo se inventa un folclor de cartier, acolo se șlefuia pînă la perfecțiune mitul Coanei Mita – o grasă formidabilă, fără vîrstă, care stătea la parter și care putea să facă niște vrăji îngrozitoare de ajungeai la spitalul de copii cu perfuzii în mînă și tuburi clocotitoare care îți ieșeau din nas sau din gît. Așa auzisem.

Acolo ne strîngea Nela, care era un pic mai mare ca noi, și ne povestea grozăviile care i se arătau nopțile în apartamentul ei de două camere. Strigoi și strigoaice apăreau în colțul dintre baie și dormitor, iar cînd se uita în oglindă, de după umeri i se ițeau capete negre cu ochii încercănați, iar noi chiuiam de spaimă. Peste toate veneau lecturile mele haotice de atunci, povestirile lui Poe și Prăbușirea casei Usher și Aventurile lui Arthur Gordon Pym care-mi tulburau somnul și-mi împietreau nopțile cu spaime dincolo de cuvinte, paralizante.

În visele amestecate interveneau ai mei. Mama sfîșia cu zgomot peretele de hîrtie care ne despărțea lumile – lumea mea de lumea lor – și mă smulgea din visele astea chinuitoare din care ieșeai istovit, transpirat și cu o părere de rău neverbalizată. Pentru că, dacă treci prea des pragul lumilor spre adulții care nu vorbesc păsărește, riști să rămîi pentru totdeauna acolo și să devii, Doamne ferește, ca ei.

Un soi diferit de povestitor eram, la rîndul meu, cînd ajungeam în vacanțe la bunică-mea. Nu la aia din Constanța, la cea dintr-un (fost deja) sat tătăresc. Bunica astălaltă fusese mai nehotărîtă și am impresia că rămăsese cu un crac în lumea povestitorilor și cu celălalt întins în rasa adulților. În ea se petreceau evident niște conflicte puternice și tot în ea se respingeau mecanic două ADN-uri cu spiralele pe invers. Unul magic și unul care știa prețul la pîine. Acolo îmbrăcam eu haina povestitorului cînd apăream în cîrdul ei de babe fumătoare cu un volum cu minciunile lui Nastratin Hogea sub braț. Istoriile lui Hogea erau scrise în tătara noastră dobrogeană, iar babele alea mă așteptau ca pe un miracol, ca să le citesc. Minunea era cu atît mai mare cu cît acest copil, eu, venea, al naibii, de la oraș și vorbea tătara neaoș, deseori cu accentele exagerate în așa fel încît să le facă să rîdă în hohote pe toate bătrînele alea cu plăcile lor din dinți de plastic. Mă prosteam, făceam teatru, mă durea gîtul de la atîta vorbit – tătara are niște k-uri guturale, glotale, pe care nici un prieten român de-ai mei nu le putea rosti. În rolurile noastre inversate, eu eram adultul, ele copiii.

Doar că, desigur, era o iluzie, eu tot din rasa umanoidă de dinainte de 12 ani făceam parte, dar mă puteam transforma șerpește, vorbeam păsărește și visam al naibii de dramatic. Pînă cînd n-am mai visat. Ca acum.

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor‑șef la știri, Radio Kiss FM și Magic FM.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Cât de mult ne influențează emoțiile destinul. Psiholog: „Cine le stăpânește, își controlează cu adevărat viața”
Nu punem mare preț pe forța emoțiilor, considerând că, de fapt, gândurile și programele mentale sunt cele care ne controlează destinul. Acest lucru este adevărat doar într-o anumită măsură, pentru că stările pe care le experimentăm zilnic au un rol determinant în viața personală și profesională.
image
Cel mai mare inamic al speciei umane. Are numai 6 mm, dar ucide anual aproape un milion de oameni
Cel mai mare inamic al umanității este de fapt o insectă banală, pe care o întâlnim inclusiv în România. Țânțarul este responsabil de moartea a 830.000 de oameni anual, iar specialiștii consideră că această insectă prin efectele produse a schimbat efectiv istoria umanității.
image
Tânăra care a făcut un scop în viață din a-i ajuta pe alții. Bistro-ul ei social, loc de întâlnire al celor ce vor să ajute
Când dorința de a face bine întâlnește inteligența umană, iese un bistro social. O tânără din Baia Mare a pus bazele unei astfel de afaceri tocmai din dorința de a face bine. Despre inteligența ei ne-a convins în momentul în care a început să vorbească despre această afacere, făcută pentru a ajuta

HIstoria.ro

image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.