Ipocrizie în vremuri pandemice

18 mai 2020
Fascinații profesorale jpeg

E plină valea de vaiete legate de izolarea în care ne-am aflat în ultimele luni. În ceea ce mă privește, mărturisesc că nu m-am simțit prea rău, îmi lipsește contactul cu clasele, dar nu începerea orelor de la 8, îmi lipsesc cîțiva prieteni, nu foarte mulți, cu care am comunicat doar mediat, îmi lipsește ieșitul seara la vreo terasă, mersul la sală pe care nu îl pot suplini cu adevărat în casă, ieșitul cu bicicleta și, probabil, îmi vor lipsi, dacă nu vor fi posibile, vacanțele petrecute cu fiul meu. Distanțarea aceasta nu o resimt însă ca pe o tragedie, multe dintre muncile mele sînt de buchisire cu cuvintele și cu cărțile în fața laptop-ului, oricum. În plus, această perioadă mi-a adus multe noi legături cu mine însumi, care în iureșul cotidian de dinainte îmi par acum că ar fi fost imposibil de stabilit.

Pentru alții, izolarea a fost un prilej de revoltă. Timpurile acestea pe care le trăim sînt, o știm deja cu toții, de mirare. Ele scot ce e mai interesant din vîna noastră socială, de haită, în ciuda faptului că sîntem izolați și, culmea, asta se datorează în bună măsură online-ului, acest mediu care favorizează aparența unui împreună.

Multe idei noi s-au rostogolit și în privința procesului educațional, cu ocazia acestei realități neașteptate care ne-a schimbat obiceiurile. Idei instituționalizate prin reglementări oficiale, dar și idei din diverse alte medii, al ONG-urilor, al sindicatelor, al asociațiilor de părinți și de elevi. Ne-au bombardat webinarii peste webinarii, care mai de care mai redundante sau mai ipocrite (am eu un necaz legat de un fenomen, dar nu acum vreau să-l dezbat), s-au născut nemulțumiri și diverse pretenții, un fel de a pune presiune.

Una dintre ideile care s-au propagat și care a fost legitimată apoi și prin act oficial, respectiv Instrucțiunea despre care am mai vorbit, este cea legată de notarea elevilor, care ar necesita acordul elevului sau al părintelui. Eu îi văd justificarea, generată de context, de unul chiar mai larg. Posibilitatea ca note mici, date din burtă, să apară în defavoarea elevilor, posibilitatea ca aceste note să nu reflecte realitatea cunoașterii, în condițiile în care gestiunea feedback-ului în online este mai dificilă și uneori scapă de sub control, apoi chiar și nevoia umană de a nu transforma această situație pandemică dintr-o nenorocire și într-un mijloc de pedeapsă aplicată punctual unor elevi poate dezavantajați de n factori în plus față de contextul normalității. Aceste posibile neajunsuri sînt dublate de reversul lor, la nivel de masă se transmite indirect ca mesaj neîncrederea în tagma profesorală, care ar putea fi resentimentară, lipsită de obiectivitate, ba chiar de empatie colectivă, de, hai să-i spunem clișeizat, dragoste față de elev. Cred că aici e o problemă de sistem și a societății: lipsa aceasta de încredere în calitatea profesorilor e de fapt veche, s-a cronicizat și viciază întregul organism social. Să mergem pe încredere, spunea prin toamnă Daniela Vișoianu și n-am să-i uit această vorbă pe care i-o găsesc memorabilă. Nu mai spun despre faptul că, astfel, calitatea de profesor a profesorului se înjumătățește, ea fiind împărțită cu părintele, care poate fi de orice fel. Dar toate aceste justificări și neajunsuri își află originea, de fapt, într-un minus mai consistent, anume inexistența unor standarde de evaluare, așa-numiții descriptori de performanță, care ar trebui să însoțească programele școlare. Poate că e momentul ca, acum, cei ce se ocupă de gestiunea curriculum-ului și a evaluărilor, să se gîndească la scrierea acestora. Descriptori de performanță pentru toate clasele, la toate disciplinele, pe baza cărora o notare obiectivă și unitară să devină posibilă, iar negocierile de note să nu mai fie în abstract, ci pe baza acestor instrumente. Nu e imposibil, avem taxonomia lui Bloom, pe baza căreia standardele se pot redacta cu relativă ușurință. Moment în care încrederea în notarea obiectivă s-ar putea restabili treptat.

O mai păguboasă presiune care mi se pare că se rostogolește în zilele acestea e alta însă, respectiv cea a renunțării la examenul de evaluare națională de la sfîrșitul clasei a VIII-a și echivalarea lui cu notelele de pe parcursul ciclului gimnazial. Mi se pare o presiune total neprincipială, pusă de părinți mai ales. Lipsa de pertinență și de obiectivitate a unei asemenea măsuri derivă, de fapt, tot din absența standardelor de performanță amintite mai sus, a acelor descriptori pe baza cărora să se fi făcut notarea în întregul parcurs gimnazial. Dacă examenul presupune o notare standardizată, modul în care elevii au obținut note pe parcursul școlarizării în gimnaziu nu se mai supune unui criteriu unitar. În plus, trebuie să ne gîndim la situațiile, deloc puține, ale elevilor care în clasele a V-a și a VI-a poate au avut un parcurs mai șchiop, pentru ca în clasele a VII-a și a VIII-a aceștia să-și deschidă orizontul, să-și dezvolte gîndirea logică și sistematică, astfel încît în preajma finalului de ciclu să atingă un grad de stăpînire a competențelor mult ridicat față de cel arătat în clasele anterioare. Nu în ultimul rînd, o astfel de măsură ar fi discriminatorie în raport cu elevii din clasele inferioare, mai ales cu cei de clasa a VII-a, care la anul nu vor mai beneficia, probabil, de o astfel de dispensă. Și nu e de neglijat nici dezavantajul, în ceea ce-i privește pe aceștia, de a fi fost o bună parte din anul școlar actual în regim de online, eventuala revenire în anul școlar următor la condiții normale punînd o presiune suplimentară asupra lor, de recuperare.

Desigur, sănătatea e mai importantă decît toate aceste speculații de idei. Teama că un examen ar pune în pericol sănătatea nu trebuie neglijată. Dar nu pot să nu remarc faptul că străzile și parcurile au devenit pline de grupuri de adolescenți care stau bot în bot, fără ca părinții să pară scandalizați sau speriați de asta, iar dacă totuși se pot găsi forme de susținere în siguranță a acestui examen, mi se pare că presiunea pentru anularea lui este o formă de ipocrizie pe care nu ar trebui să o mai permitem, dacă ne dorim cu adevărat să funcționăm ca societate echilibrată și onestă.

Horia Corcheș este scriitor și profesor de limba și literatura română.

index jpeg 5 webp
Gustul banului
Gustul banilor poate să se refere și la un „amărît” care, cine știe cum, găsește un post sigur și bine plătit la stat, un post pe care pregătirea și experiența sa nu i-ar fi permis, în mod normal, să îl ocupe.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Nucleara
Este urmăritul penal capabil să treacă dincolo de faza încordării mușchilor și să folosească arme nucleare?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Alexandru Dragomir despre politica (noastră)
Din păcate, puțini știu cine a fost Alexandru Dragomir.
Frica lui Putin jpeg
Filosofie, feminitate, autenticitate
Aşa se explică, pesemne, de ce în filosofie s-a menținut „privilegiul” masculin, chiar şi în vremurile mai noi, de după emanciparea femeii.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Activistul european și moartea unei pasiuni
Articolul meu vrea să atragă atenția: cu excesele activismului și propagandei, UE poate pierde treimea de mijloc.
index jpeg 5 webp
Spaghete în copaci
Propun să rămînem la rețeta lui Fellini. Plus paharul cu vin.
Iconofobie jpeg
Diplomație
Se reia, observ, o dezbatere politologică mai veche.
„Cu bule“ jpeg
Format letric
Nu era atît de cunocut încît să exprime fără ambiguități noua idee, dar sensul i-a fost aproximat din context, din relația cu termenul complementar.
HCorches prel jpg
Vremuri ale fricii
Dar dincolo de negare, dacă nu apare și acceptarea, efectele pe termen lung sînt devastatoare.
p 7 Chatbot WC jpg
Idioția artificială
Ar trebui oare programată inteligența artificială (IA) să răspundă la același nivel cu întrebările care i se pun?
IMG 8779 jpeg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Alt bîlci?
Cum ar fi să construiești un Disneyland și un Tesco la Londra, în Hyde Park?
O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.

Adevarul.ro

image
Atitudine revoltătoare a unui hotel din Olanda la adresa unui român. Motivul aberant pentru care i-a anulat rezervarea
Bărbatul, cercetător în România, rezervase o cameră la un hotel din Tilburg, Olanda, dar s-a trezit ulterior cu rezervarea i-a fost anulată.
image
Imaginile sărăciei în cele mai bogate orașe din țară. „S-ar fura tot dacă n-am face asta”
România a avut în ultimul an o creștere economică de aproape 5%, iar pe hârtie lucrurile arată cum nu se poate mai bine. De o cu totul altă părere sunt tot mai mulți români care trec pragul magazinelor și a piețelor alimentare.
image
Ce vești ne dau meteorologii pentru vremea de Florii și Paște. Prognoza meteo pentru următoarele patru săptămâni
În următoarele săptămâni, valorile termice vor fi destul de coborâte, fiind posibile precipitații în toate regiunile.

HIstoria.ro

image
Cele mai vechi cutremure care au lovit Țările Române în Evul Mediu
Unul dintre cele mai vechi cutremure despre care avem informații este cel petrecut în anul 1411, menționat de Emil Turdeanu în lucrarea „Un manuscris religios din timpul lui Mircea cel Bătrân”.
image
Cine a ajuns primul în Antarctica?
Acest cel mai sudic continent (mai mare decât Oceania și Europa), care acoperă aproximativ 20% din întreaga emisferă sudică, este singurul din întreaga lume ce nu are o populație nativă și nici locuire permanentă.
image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.