Profesorii de Iisus

Publicat în Dilema Veche nr. 842 din 28 mai - 3 iunie 2020
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg

„Și mulți prooroci mincinoși se vor scula și vor amăgi pe mulți.”

       (Matei, 24, 11)

Critica Bisericii Ortodoxe Române prin comparație cu Biserica Catolică are deja o importantă tradiție în România. De la intelectuali de anvergura unor Pompiliu Eliade și Eugen Lovinescu pînă la modești trecători, n-au fost și nu sînt puțini cei care oftează: „Of, de-ar fi Biserica Ortodoxă cum e cea Catolică!”. Dar Teodor Baconschi remarca odată că aproape nici unul dintre acești critici nu a început să practice catolicismul. Ei nu practică nici ortodoxia, se-nțelege. De fapt, ei nu practică creștinismul deloc. Biserica Catolică e mai bună decît Biserica Ortodoxă pentru simplul motiv că e mai departe, e occidentală și pare mai îngăduitoare cu cele ale progresului. Atît. Nu că ar fi mai aproape de Adevăr, de Cale, de Viață. Este vorba, pur și simplu, de expresia ei socio-culturală care pare mai simpatică intelectualului român, mereu însetat de Occident. Prin urmare, acest gen de critică nu vine din interiorul fierbinte al creștinismului, ci din marginea lui călduță, de nu chiar din afara lui. Mă grăbesc imediat să precizez că criticile „din afară” sînt perfect legitime și că sînt, adesea, folositoare celor „din interior”. Însă nu poți să nu constați că, totuși, cei „din afară” au altă experiență a credinței decît cei „din interior” și, pe cale de consecință, au o cu totul altă cunoaștere a „instituției”. De pildă, ei nu știu mai nimic despre virulența criticilor „din interior”, căci, „din afară”, Biserica Ortodoxă Română le pare un fel de cutie neagră, perfect omogenă, ceva cam ca o armată disciplinată și oarbă la comanda Patriarhului. O spun eu, „din interior”, că nu e deloc așa. Spiritul critic este extrem de ascuțit „în interior”. Uneori, scandalos de ascuțit.

Adesea, criticii „din exterior” atacă ce face sau ce spune Biserica Ortodoxă Română invocîndu-L chiar pe Iisus Christos. Ideea e că ei, din afara fenomenului, știu bine sensul învățăturii christice și fluieră ofsaidul în care se află Biserica întreagă, cler și credincioși. Asupra acestui gen de critică aș vrea să mă opresc acum, pentru că îl găsesc tot mai răspîndit. Sigur că se simte imediat fariseismul cîte unui ateu sau agnostic care dă cu Iisus la cap unui creștin, dar nu despre asta vreau să vorbesc mai ales. Ci despre cunoașterea lui Iisus și punerea la lucru a acestei cunoașteri în România zilelor noastre.

Neîndoielnic de-acum, Iisus Christos este o figură globală, la îndemîna oricui. Toată lumea a auzit de El, toată lumea știe cîte ceva despre El. Paradoxal, asta nu-L face mai bine cunoscut. De fapt, pe Iisus Christos îl cunoaștem exclusiv prin două surse, căci nici unul dintre noi nu a fost de față să-L vadă cînd a venit, nu a vorbit cu El sau cu alții care L-au cunoscut direct. Chiar și recenții cei mai siguri pe vastele lor cunoștințe științifice trebuie să admită că nu L-au cunoscut altfel decît prin două mari surse: Evanghelia și tradiția. Că vorbește despre Iisus o babă analfabetă din fundul Balcanilor, un superstar academic de la Harvard, un oengist hipster de Facebook sau un mare duhovnic, ei toți l-au cunoscut pe Iisus prin aceste, aceleași, surse. Nimeni nu are acces la o a treia sursă de cunoaștere a Sa în afara Evangheliei și a tradiției creștine. Asta e cu adevărat minunat, pentru că nimeni nu poate pretinde că-L cunoaște mai bine pentru că ar avea acces la o altă sursă de informații decît acestea – ele însele fiind cele mai deschise surse cu putință. Diferențele enorme dintre ceea ce-ți pot spune, însă, toți acești oameni despre Mîntuitor decurg din modul în care ei se raportează la aceste surse, fiecare în funcție de cîtă și ce școală are, de cîtă și ce credință are, de cîtă și ce experiență de viață a acumulat. Toți citim Evanghelia, dar fiecare are propria sa experiență a  cunoașterii. Așa se face că despre Iisus Christos, același Iisus Christos, din aceleași surse, oamenii au păreri atît de diferite. 

Multora, aceste două surse le par nesigure, inventate. Dacă ai rezerve față de Evanghelie și față de tradiția care îl aduce în actualitate pe Iisus, evident, nu frecventezi Biserica. Totuși, nu puțini dintre aceștia atacă Biserica lui Christos pe motiv că-I trădează învățătura, bazîndu-se exact pe aceste două surse.

Fiind, cum ziceam, la îndemîna oricui, Iisus a devenit subiectul unor clișee. Nu e nevoie să citești, să meditezi, să te pui pe tine însuți la mare încercare ca să știi ce-a vrut El să spună și să facă. Citești ceva pe Wikipedia, mai vezi un film, mai auzi de la unii și de la alții că era om bun și știi ce-a fost cu El. De pildă, știi vag chestia cu răsturnarea meselor la Templu (am băgat de seamă că acest episod e favorit în retorica profesorilor de Iisus) și îi arzi pe preoți și pe credincioși de nu se văd, că ei sînt cei pe care i-a luat la rost Iisus atunci. Nu e nevoie să-L urmezi, nu e nevoie nici măcar să te întrebi serios ce înseamnă să-L urmezi, necum să încerci să empatizezi cu unul care încearcă să-L urmeze. Pur și simplu, știi cum stă treaba și dai pe Facebook. Se utilizează vreo două citate din Evanghelii, că și astea sînt ușor de citit. Ca, de pildă, cel cu Cezarul și cu Dumnezeu, de unde lumea deduce, fără să citească și fără să mediteze, că Fiul lui Dumnezeu împarte lumea în două: una e treaba Lui, alta nu e treaba Lui. Și astfel apar cei care nu frecventează Biserica, nu știu multe despre creștinism, dar dau lecții Bisericii despre cum e cu Iisus Christos. Ei sînt profesorii de Iisus ai zilelor noastre, au proliferat de cînd cu Facebook și i-am văzut puși pe treabă în aceste ultime luni.

Ciudată treabă, însă, învățătura profesorilor de Iisus nu prinde taman acolo unde ar trebui, adică la credincioși. Nu vă întrebați de ce? Adică cum vine asta: profesorii spun lucruri despre Iisus, despre cum trebuie El înțeles, și exact cei care cred în Iisus, care se pun pe drumul plin de arcane al imitării lui Christos nu fac ce zic ei? Un exemplu: profesorul de Iisus spune că Iisus este ocrotitorul vieții (ceea ce e riguros adevărat) și socotește că un anume gest ritual creștin are potențial infecțios, așa că Iisus însuși ar decide să nu-l faci. Nu contează că nimeni nu a dovedit vreodată că acel gest răspîndește vreo boală. Profesorul de Iisus știe nu numai ce zice/vrea Iisus, știe și multe altele în plus. Credincioșii, însă, nu ascultă de profesor, ascultă de inima lor și continuă să facă gestul ritual. Aici, în general, profesorul de Iisus devine exasperat. El, profesorul, cel care știe, nu-i poate înțelege pe cei care cred, așa că trece la pasul decisiv: le cercetează motivația. Curînd descoperă dedesubturi odioase. Credincioșii care nu fac ce le zice profesorul de Iisus sînt proști/prostiți și manevrați de preoți puși pe căpătuială. Credința trebuie să se manifeste așa cum știe el, profesorul de Iisus care nu practică creștinismul, care nu crede în Crez, care se îndoiește de adevărul biblic. El, acest profesor de Iisus, îți spune că, dacă nu e așa cum zice el, e o trădare a lui Iisus. E foc de deștept!

O mare invenție – contractul social jpeg
Moartea lui Tudor Vladimirescu: asasinat sau executarea unei pedepse?
Codul penal militar intern al Eteriei nu avea nici o valoare juridică.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Rusia trebuie să piardă”
Orice alt deznodămînt va duce la destrămarea ordinii internaționale așa cum o știm acum, cu consecințe ce nu pot fi estimate.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Punct și de la capăt
Dar, în general, reacția unora dintre politicienii și gazetarii autohtoni după eșecul Schengen n-a reușit să depășească mimica unei bosumflări provinciale.
Frica lui Putin jpeg
Antimaniheism
Dar se poate întreba cineva: dacă răul nu se activează fără o anumită, fie și mică, proporție de bine, de ce binele însuși nu e mai puternic și mai activ?
m simina jpg
Pisicile de la Palatul de Iarnă
În altă ordine de idei, aș merge pe mîna Ecaterinei cea Mare: Albastru de Rusia și Angora albă.
AFumurescu prel jpg
Federaliștii și antifederaliștii români
A te trezi cu un picior în fiecare tabără, ca să nu zic luntre, e o binecuvîntare și un blestem.
Iconofobie jpeg
Poeți (și critici?)
Dar şi cei croiţi astfel sînt, la urma urmelor, să admitem, nişte poeţi.
„Cu bule“ jpeg
Mim și mimă
În franceză, după unele oscilații de încadrare într-un gen, mime s-a fixat ca substantiv masculin, iar pantomime ca feminin.
HCorches prel jpg
Oldies but goldies
De la Simona Popescu la Emil Brumaru, de la Mircea Dinescu la Mircea Cărtărescu, autorii contemporani nu lipsesc.
radu naum PNG
Există un stadion nou de fotbal în Ghencea. Pentru ce echipă?
Da, există, dar numai pentru unii. Pentru alţii, nu există. E ca şi cum n-ar fi, ca şi cum în mijlocul acelui cîmp din Ghencea ar fi doar un lan de grîu, sau o groapă ca a lui Ouatu, sau vidul cosmic.
p 7 WC jpg
Revenirea „delictului de gîndire”
O persoană, spunea Atkin, nu poate fi reținută sau privată de bunurile proprii în mod arbitrar, nici chiar în vreme de război.
index jpeg 6 webp
Afacerea Tate și modelul românesc
Era, într-un fel, un amestec de sisteme de vînzare de tip MLM (multi-level marketing) cu principiile funcționării unei secte.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Skynet dă în bobi*
Tehnologiile avansate vor continua să evolueze și să aibă un impact major asupra societății.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Dubla măsură
Să ne înțelegem: nu vreau să-i evacuez nici pe Marx, nici pe Engels, nici pe G.B. Shaw, pe Sartre, pe Éluard sau pe Aragon din lista de repere semnificative ale culturii europene.
Frica lui Putin jpeg
Regii, vecinii noștri
Dacă acestea sînt așa, înțelegem pasiunea modernă pentru monarhia constituțională. Cu regii și prinții Angliei mai ales sîntem toți „vecini” prin intermediul presei, al Internetului și acum, iată, al unei cărți.
m simina jpg
La Azuga (II)
Din păcate, după cel de-al Doilea Război Mondial noul regim politic din România a căutat să minimalizeze contribuția monarhiei în istoria țării.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ce oameni avem, ce oameni sîntem
Și în UE, relațiile dintre state au o bună doză de răceală și de cinism.
Iconofobie jpeg
Puțină genetică … literară
„Gena” funcționează, în acest context, asemenea sorții implacabile din tragedia antică. Devine fatum malus, predestinare obtuză.
„Cu bule“ jpeg
Paranghelia la discotecă
Descoperisem mai întîi un film grecesc din 1980, cu titlul în original Paranghelia, în care conflictul era declanșat de comandarea (= paranghelia) de către protagonist a unei muzici anume, într-un local.
HCorches prel jpg
Ca un cuțit de bucătărie proaspăt șters
Mircea Cărtărescu, în cîteva fraze, a spus, așadar, niște adevăruri tranșante și care trebuie rostite de o voce cu autoritatea lui.
radu naum PNG
Scapă Halep?
Există puţine certitudini în cazul controlului pozitiv cu Roxadustat al Simonei Halep, dar un lucru e sigur: orice ar fi, nu putem fi obiectivi.
p 7 WC jpg
A discreditat prăbușirea FTX „altruismul eficace”?
În cazul lui Bankman-Fried, riscul nu viza doar propria sa avere, reputație și poate chiar propria libertate.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Exploratorii existenței
Kundera nu extinde aceste observații și asupra altor acte artistice, dar cred că și în pictură, de exemplu, pot funcționa aceleași mecanisme.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Un an special pentru noi
Am trecut prin toate cele ale României. De 30 de ani, nimic din ce este românesc nu ne este străin.

Adevarul.ro

image
Tatăl care și-a violat fiul cu retard mental: „Trebuie să aibă și el viaţă sexuală. Nu poate rămâne virgin”
Motivarea hotărârii prin care bărbatul din Zlatna a fost condamnat la 12 ani de închisoare pentru două infracţiuni de viol, victima fiind fiul său cu retard mental, arată o situație cutremurătoare
image
image
Când au elevii vacanță în februarie, în funcție de județ. Harta cu toate informațiile
La decizia inspectoratelor şcolare judeţene şi al municipiului Bucureşti, următoarea vacanţă a elevilor, de o săptămână, va fi programată undeva în perioada 6 - 26 februarie, dar nu pentru toată lumea la fel.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.