Patologiile lecturii

Publicat în Dilema Veche nr. 843 din 4 - 10 iunie 2020
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg

Cînd H.L. Menken (1880-1956, strălucitor intelectual american, un amestec seducător de Nietzsche și Mark Twain, din păcate complet necunoscut la noi) spunea că presa este un mecanism care-l face pe ignorant și mai ignorant, și pe nebun și mai nebun, se referea pesemne la ceea ce eu aș numi patologia lecturii. Așa cum anumite împrejurări din viață, în general cele înfricoșătoare, scot la iveală tot ce-i mai rău în om, și anumite tipuri de lectură scot imediat la iveală tot ce-i mai rău în citit.

Poate că e nevoie, totuși, să explic rapid cum vine asta cu „tot ce-i mai rău în citit”, cînd toată lumea știe că cititul este o deprindere lăudabilă, utilă, benefică. Nu am ajuns noi, exasperați că adolescenții nu prea mai citesc, să facem mii de giumbușlucuri, să cheltuim bani pe programe ample, să îi sedăm culturalmente doar-doar or citi ceva? Am abandonat de mult pretenția să citească ceva anume, am abandonat de mult ideea că ar exista lecturi obligatorii pentru orice om civilizat, numai să citească, de bine, de rău, ceva. Nu spunem noi toți, în cor, „Citiți orice, citiți ce vreți, numai citiți!”, convinși fiind că cititul, indiferent ce, cum, pe ce suport și cît, este bun? Păi, dacă e așa, cum vine asta cu „anumite tipuri de lectură scot imediat la iveală tot ce-i mai rău în citit”?

Ei bine, observația mea, după mai bine de două decenii petrecute în sau în jurul presei, este că cititul are propriile sale boli, propriile sale deviații. Dacă admitem că cititul este/trebuie să fie o deprindere care informează, stimulează gîndirea, antrenează empatia, deschide mintea, cultivă simțul estetic, în fine, potențial face numai bine, atunci trebuie să admitem că e ceva în neregulă cu cititul care stimulează adversitatea și ura, care incendiază sufletul, care nivelează mintea, care excită intransigența, care propagă prostul gust și speculează ignoranța. Îmi veți replica, bănuiesc, că asta nu ține de citit, ci de ce anume citești. Iar eu vă voi contrazice, fără să neg că există texte otrăvitoare. Dar eu la altceva mă refer. Experiența mea îmi spune că, indiferent de ce citești, ai două variante, fie citești spre binele tău, fie spre răul tău. Și asta este o consecință a cititului, nu a textului, căci nu-mi explic altfel cum de se poate ca un același text să-l îmbolnăvească pe unul și să-l vindece pe altul, să-l nefericească pe unul și să-l încînte pe altul. Și nicăieri această deosebire nu se vede mai bine decît în citirea presei. Există, așadar, o patologie a lecturii care se vede imediat mai ales în relație cu textul publicistic, poate și cu cel literar, la asta m-am gîndit mai puțin. Această patologie, repet, a lecturii și nu a textului, are o etiologie ce-mi pare că este neapărat de studiat în vremea social media. Eu, aici, mă mărginesc să schițez cîteva dintre variațiunile ei.

1) Citești ce-i în mintea ta și nu ce a scris autorul. Știu că hermeneutica e în plus dificilă, mai ales pentru că bagajul emoțional și cultural al cititorului nu este niciodată același cu al autorului. La origini, asta și făcea lectura importantă, căci era un contact direct cu un altul diferit, provoca cititorul la o ieșire din sine, o ieșire agreabilă, desigur, ca un fel de plimbare. În vremea noastră, însă, ego-ul este în asemenea măsură exacerbat încît disponibilitatea de a vedea lumea și prin alți ochi decît ai tăi s-a redus tragic. Așa se explică multiplicarea cazurilor în care texte simple, precum sînt cele din presă, sînt tot mai anapoda înțelese. Sigur, unii autori nu sînt clari în exprimare, alții încearcă mai degrabă să manipuleze (aceștia sînt, totuși, mai puțini pentru că gradul de inteligență a scăzut mult în presa noastră, așa că pericolul manipulării subtile a dispărut, acum sîntem în epoca propagandei brutale) sau alții sînt ei înșiși atît de confuzi asupra subiectului despre care scriu încît n-ai cum să înțelegi ceva clar citindu-i. Și totuși, problema majoră este că cititorul de astăzi deschide un ziar sau o revistă așteptînd o oglindă a propriilor opinii și nu să dea de opiniile altora. Vrei doar ideile care-ți plac. Această patologie constă, așadar, în așezarea de la bun început a cititorului în raport cu textul. Vrei textul care te confirmă, te vrei pe tine exprimat și de altul.

2) Citești litera și omiți sensul. Acesta este genul de lectură vicioasă care se apropie de granița lecturii cu rea-credință, a lecturii programatic războinice. O lectură în care ești pornit să distrugi autorul indiferent de ceea ce scrie. Îi cauți nod în papură. Au proliferat în anii din urmă, de pildă, milițienii gramaticii. Și, ca orice milițian, ei sînt duri cu greșelile mici și incapabil să vadă greșelile mari. Astfel, cacofoniile (acestea nici măcar nu sînt greșeli gramaticale propriu-zise!) sau scăpările cînd ai de articulat cu „i” după alt/alți „i” (cel mai adesea erori de corectură!) sînt vînate și expuse poporului sub vorbe grele, sînt rușinate public, dar lipsa acordului subiectului cu predicatul în fraze lungi, complexe, plasarea eronată a cratimei sau acuzativul „fracturat” de lipsa deja faimosului „pe”, adică erori care duc lesne la deturnări de sens (deci erori grave!) scapă acestui ochi vigilent. Așadar, dacă cacofonezi (e intenționat, da?) nu mai merită să fii citit, ideea ta poate fi genială, dar merge direct la coș, ești un incult, un impostor, nu meriți să exiști.

3) Nu citești textul, ci pîndești autorul. Am putut vedea adesea, și în cazul unor texte de-ale mele, dar parcă mai mult în cazul altor autori, cum se năpustesc asupra lor oameni care-i urăsc, care le detestă scrisul, le resping violent ideile. M-am întrebat mereu de ce Dumnezeu persistă cineva să citească un autor pe care-l antipatizează. Nu vreau să spun că sînt un exemplu, dar eu nu urmăresc publicistica autorilor care știu că-mi produc stări negative. Nu urmăresc, de pildă, niciodată Antena 3, ziarul Cotidianul sau Sputnik. Au publicul lor, desigur, nu le contest dreptul de a se exprima, dar eu nu trec niciodată pe acolo, așa cum evit locurile rău famate din orașul meu. Nu vreau să fiu înțeles greșit, așa că precizez imediat că frecventez entități publicistice cu ale căror idei nu sînt, de cele mai multe ori, de acord, precum ziare.com. sau alte asemenea grupuri progresiste. Cu aproape nici una dintre judecățile lor nu sînt de acord, dar îi citesc mereu pentru că vreau să văd cum gîndesc cei „din celălalt trib”. Și e o lectură îmbogățitoare, care nu-mi dă stări de furie. Așadar, prin prisma propriei experiențe de consumator de presă, nu-i pot înțelege pe cei care caută cu tot dinadinsul să meargă acolo unde știu că se înfurie, ca să se înfurie. Să cauți cu tot dinadinsul prilejul să te revolți, să urli, să blestemi și să folosești cititul pentru asta. Am auzit că există boxeri care se mobilizează și își ating excelența sportivă numai sub ploaia de pumni a adversarilor. Poate că așa funcționează și unii cititori, părîndu-li-se că plăcerea maximă a cititului este atinsă cînd citesc ceva ce-i scoate din minți. Cred, însă, că asta este mai mult decît o perversitate de resort intim a cititorului, e direct o patologie a cititului.

Deocamdată, rigorile procustiene ale spațiului tipografic mă opresc aici, deși aș mai avea cîteva patologii ale lecturii de descris. Știu că dumneavoastră înșivă puteți să continuați această listă de boli și chiar vă îndemn să o faceți, căci, se știe, prima condiție ca să rămîi sănătos este să știi să recunoști boala.

O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.
index jpeg 6 webp
„Poleiala” de pe Selly
În ultimii doi ani, am ciulit urechile la știrile despre Selly, încercînd să-i urmăresc traiectoria.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
De ce se depărtează românii de UE
Niciodată în istoria ei n-a avut România o perioadă așa lungă de prosperitate și dezvoltare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Feminitate și destin
Destinul converteşte „ordinea“ naturală (şi pe cea divină?) în viaţă, în dinamism imanent, în armonie de inanalizabile.
Frica lui Putin jpeg
Telefonul mobil
Ca să rezumăm printr-o imagine totul: ducem o viață de anexă a telefonului mobil.
index jpeg 5 webp
Una dintre cele mai inteligente femei din secolul al XIX-lea
Nu au trecut prea mulți ani, vreo cinci să fi fost, și Elena Ghica a mai urcat un munte, a mai ajuns pe un vîrf: pe Mont Blanc.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Iconofobie jpeg
Despre „dinamicile” literare
Dinamica trecutului face loc unei noi dinamici analitice, mult mai sofisticate decît odinioară.
„Cu bule“ jpeg
De la pivniță la cîrciumă
Circulă în ultima vreme, în articole jurnalistice și în postări care le preiau conținutul și formulările, o explicație fantezistă pentru originea expresiei beat criță.
HCorches prel jpg
Dragul meu fiu,
Cînd Selly avea vîrsta ta, avea în cont mai mulți bani decît valorează tot ce familia ta a adunat de-a lungul timpului.
IMG 8779 jpeg
Dacă xenofobia nu-i rasism, fotbalul e sport?
Aşa că, o fi fotbalul un sport, doar că voi, care intraţi, lăsaţi orice toleranţă! Dacă ar fi privit mai atent, Virgiliu ar fi găsit în dantesca lui coborîre cohorte de driblangii.
p 7 WC jpg
Va reconsidera Biserica Catolică doctrina despre contracepție?
Unii dintre teologii catolici de prim rang care au participat la dezbatere au sugerat că utilizarea anticoncepționalelor poate fi, în anumite circumstanțe, legitimă.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Diferențe
Dacă ar fi să fac o comparație, Val Gardena, de exemplu, e o zonă de schi în Italia în care pîrtiile legate între ele însumează 500 de kilometri.

Adevarul.ro

image
„Capra cu trei iezi“, locul 1 pe Netflix. Publicul fie îl iubește, fie îl urăște: „Un film ce n-ar fi trebuit să existe“ FOTO
La fel ca alte pelicule românești lansate pe platforma de streaming, producția horror „Capra cu trei iezi“ a împărțit telespectatorii în două tabere.
image
Iubirile Principesei Margareta: un student socialist și un actor
Principesa Margareta împlinește la 26 martie vârsta de 74 de ani. Fiica cea mare a regelui Mihai I a avut două mari iubiri în viață: Gordon Brown, cel care avea să devină prim-ministru și actorul Radu Duda, cu care s-a căsătorit.
image
„Regele criptomonedelor”, răpit și torturat după ce și-a înșelat investitorii cu 29 de milioane de dolari
Aiden Pleterski, în vârstă de 23 de ani, care s-a autoproclamat „regele criptomonedelor din Canada” a fost răpit și torturat, după ce și-ar fi înșelat investitorii cu 29 milioane de dolari, relatează Daily Mail.

HIstoria.ro

image
Populația Bucovinei în perioada stăpânirii austriece
În perioada stăpânirii austriece s-au modificat substanțial atât structura etnică, cât și cea confesională a populației din Bucovina, iar efectul cel mai nefast a fost asupra populației românești.
image
Cauza morții lui Ludwig van Beethoven, dezvăluită de un studiu ADN / VIDEO
Examinarea unor mostre de ADN, extrase din câteva șuvițe de păr ale lui Ludwig van Beethoven, a dezvăluit cauza morții legendarului compozitor german.
image
Aventurile lui Landolfo Rufolo, un bancher medieval imaginat de Boccaccio
Deşi Landolfo este un personaj fictiv, numele familiei este cât se poate de real, Rufolo fiind, pe la 1280, una dintre cele mai bogate familii din sudul Italiei.