Hai liberare!

Nu eşti de acord? Eşti prost  Sau primitiv jpeg

Pentru cititorii tineri: salutul, urarea, îndemnul, idealul de mai sus erau expresia absolută a năzuinței de a depăși cît mai repede experiența serviciului militar obligatoriu, „în slujba patriei”. Înainte de 1989, bărbații aveau datoria să petreacă vreo 485 de zile (în cel mai bun caz), „sub drapel”. Deseori era vorba despre mai puțină instrucție militară și despre un șir chinuitor de umilințe, munci agricole și îndobitocire programată. Ieșeai mai puțin șifonat și umilit din treaba asta dacă erai admis la facultate din prima sau dacă erai absolvent de studii superioare. Asta însemna că aveai parte doar de vreo 270 sau chiar 180 de zilișoare petrecute în procesul de „satisfacere” a stagiului militar. Că așa era formula. V-ați „satisfăcut” stagiul militar? Sau Aveți stagiul militar „satisfăcut?”. Azi, ideea de „satisfacere”, mai ales atunci cînd se referă la a ți-o îndeplini de unul singur, te duce imediat cu gîndul prin alte părți. Chestia e că în zilele noastre sună vetust, dar și ușor amuzant.

Ei bine, odată cu sfîrșitul „satisfacerii” stagiului militar, existau niște zile în care liniștea mohorîtă și întunericul României erau zgîlțîite de vacarmul care venea de prin gări și din cîrciumile aflate în vecinătatea gărilor. Se urla din adîncul sufletelor, unii beau pînă cădeau rupți, se cînta din străfundurile plămînilor, se spărgeau valize de lemn (sau li se dădea foc), era o hărmălaie teribilă. Băieții veneau de la armată. De obicei, pe la sfîrșit de ianuarie sau prin luna mai, în funcție de cum ai fost „luat”, se știa că, dacă se aude tărăboi mare, cu urlete și spart de sticle, sînt băieții care „s-au liberat”. După cum observați, cîțiva termenii legați de serviciul militar obligatoriu au componenta asta de „autorezolvare”. E drept că spunem și „m-am operat” sau „și-a pus sîni și buze” sau „mi-am scos o măsea”, de parcă am face toate chestiile astea cu mîinile noastre. Dar asta e o altă discuție, din repertoriul glumițelor de filologi. Să revenim la „liberare”. Mai ales în orașele mari, la sfîrșitul fiecărui „ciclu (ce să fac, dacă așa-i zicea ?) militar”, se știa foarte bine care erau zilele cînd trebuia să te aștepți la gălăgie pe străzi. Nu se trăgea cu arme de foc, să-l sperie pe vreun eventual Conu Leonida. (Aici nu mai explic pentru cititorii tineri. Să caute singuri cine e ăla.) Dar era vacarm serios, la care milițienii, uneori, mai închideau ochii. Alteori se inflamau și deveneau „scrofuloși” la datorie, pen’ că se deranja liniștea publică.

Scriu rîndurile astea pe 12 mai. Pe 15, vine „Libi”. Adică „ne liberăm”. Mulți compatrioți exact așa percep lucrurile. Ca și cînd „ne-ar fi luat la izolare”, iar acum „ne liberăm”. Și ce facem noi cînd e vorba despre ideea de „liberare”? Sărbătorim de rupem! Scoatem masa-n stradă, punem grătarul în curte sau pe balcon, chemăm toți „pretenarii” și „ne simtem bine”. Și nu vă grăbiți să ziceți că „numai unii, știm noi care” procedează așa. Mulți compatrioți fac de-astea, numai că le observă și le critică teribil doar atunci cînd le văd la alții. Deci, pe de-o parte, avem pregătirea pentru buluceală. Pe de altă parte, realitatea pandemiei a fost depășită uneori de josnicia și de abjecția spectacolului politic. Au reușit să fure din nou scena, prin prostie și incompetență, prin nivelul rudimentar a ceea ce ei cred că e „joc politic în democrație”. Și au „reușit” exact ce „reușesc“ întodeauna. Cu orice preț. Să dezvrăjească o comunitate cronic dezbinată, care forțată de împrejurări, totuși, traversa împreună o experiență colectivă.

Nu mai contează acum cine și ce crede. Fanatici ai sfîrșitului lumii, ipohondri, fundamentaliști, împătimiți ai teoriilor conspirației, indiferenți, atotștiutori, oameni care încearcă să păstreze măsură în lucruri, cu toții ne găsim în aceeași oală. Într-o situație pe care trebuie să o depășim împreună. N-are absolut nici o importanță dacă totul a fost „o manevră”. Sau cît din toată experiența asta a întregii planete a fost o manipulare mediatică sau o realitate amenințătoare. Nu mai contează absolut deloc cît de „deștepți” și „informați” sînt unii dintre noi. Cît de mult știu ei „cu adevărat” ce se întîmplă pe lumea asta. Dincolo de ceea ce se petrece în lupta politică românească, dincolo de nivelul ei, rămîn realitățile de neocolit. Nevoia enormă de măsură și bun-simț, și mai ales gestionarea impasului economic și social. Iar atotștiutorii, șmecherii și fundamentaliștii sînt mai periculoși și mai nocivi decît orice virus.

Ei vor fi primii care vor intra ostentativ în spații închise și nici prin gînd nu le va trece să poarte mască. Ei vor fi primii care vor sfida, cu „liberarea” lor, simțul măsurii și echilibrul pe care le vor căuta mulți alții. Ei vor fi primii care te vor înghesui, te vor da la o parte, se vor băga în față la rînd, vor tuși în ceafa sau pe fața ta, se vor simți ca peștele-n apă, făcînd pe șmecherii într-o lume care încearcă să țină măsura și să-și vadă de treabă. Ei vor fi primii cărora le va sări muștarul și vor fi gata mereu de o cafteală, dacă cineva le va atrage atenția că deranjează. Și, desigur, asemenea lucruri nu se vor întîmpla doar la noi. Dar ăsta nu e deloc un motiv de a ignora așa ceva sau de a zice celebrul „La noi, ca la nimeni”. E o vreme cu nervi, tensiuni, iritări și chef de scandal. Exact ca în ultimele zile din timpul „satisfacerii” stagiului militar. Am stat în case două luni. Am acumulat tensiuni mari, fiecare în felul său, unii fiind conștienți de ele, alții mai puțin, iar unii absolut deloc. Corpurile ni s-au îngrășat, răbdarea ne-a slăbit. Iar experiența colectivă prin care trecem e departe de a se fi terminat. Doar un gînd mai mult la acest fapt și unul mai puțin la impostorii care salivează să cucerească scena publică, și tot am realizat ceva. E un pas. Infim. Dar e un pas spre a înțelege că experiența colectivă continuă, dar în alte condiții. N-a venit „liberarea”. Ci continuarea unei experiențe care ne poate învăța cîte ceva din ceea ce înseamnă să fii parte a unei comunități.

Cătălin Ștefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1.

index jpeg 6 webp
„Poleiala” de pe Selly
În ultimii doi ani, am ciulit urechile la știrile despre Selly, încercînd să-i urmăresc traiectoria.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
De ce se depărtează românii de UE
Niciodată în istoria ei n-a avut România o perioadă așa lungă de prosperitate și dezvoltare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Feminitate și destin
Destinul converteşte „ordinea“ naturală (şi pe cea divină?) în viaţă, în dinamism imanent, în armonie de inanalizabile.
Frica lui Putin jpeg
Telefonul mobil
Ca să rezumăm printr-o imagine totul: ducem o viață de anexă a telefonului mobil.
index jpeg 5 webp
Una dintre cele mai inteligente femei din secolul al XIX-lea
Nu au trecut prea mulți ani, vreo cinci să fi fost, și Elena Ghica a mai urcat un munte, a mai ajuns pe un vîrf: pe Mont Blanc.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Iconofobie jpeg
Despre „dinamicile” literare
Dinamica trecutului face loc unei noi dinamici analitice, mult mai sofisticate decît odinioară.
„Cu bule“ jpeg
De la pivniță la cîrciumă
Circulă în ultima vreme, în articole jurnalistice și în postări care le preiau conținutul și formulările, o explicație fantezistă pentru originea expresiei beat criță.
HCorches prel jpg
Dragul meu fiu,
Cînd Selly avea vîrsta ta, avea în cont mai mulți bani decît valorează tot ce familia ta a adunat de-a lungul timpului.
IMG 8779 jpeg
Dacă xenofobia nu-i rasism, fotbalul e sport?
Aşa că, o fi fotbalul un sport, doar că voi, care intraţi, lăsaţi orice toleranţă! Dacă ar fi privit mai atent, Virgiliu ar fi găsit în dantesca lui coborîre cohorte de driblangii.
p 7 WC jpg
Va reconsidera Biserica Catolică doctrina despre contracepție?
Unii dintre teologii catolici de prim rang care au participat la dezbatere au sugerat că utilizarea anticoncepționalelor poate fi, în anumite circumstanțe, legitimă.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Diferențe
Dacă ar fi să fac o comparație, Val Gardena, de exemplu, e o zonă de schi în Italia în care pîrtiile legate între ele însumează 500 de kilometri.
O mare invenție – contractul social jpeg
Subiect de drept și drept subiectiv (III)
Expresiile subiect de drept și drept subiectiv par să aibă o nuanță tautologică sau să trimită la o definiție idem pe idem.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Turcia fără Erdogan?
Recep Tayyip Erdogan este de atîta vreme la putere încît nimeni nu poate spune cu siguranță cum va arăta Turcia după o eventuală plecare a sa din palatul prezidențial.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Cum de nu există din partea instituțiilor aferente reacții prompte, severe, susținute juridic, împotriva unei astfel de imposturi?
Frica lui Putin jpeg
Centrali
Cîte unul se crede central fiindcă e bătăușul clasei; un altul, fiindcă e al planetei.
AFumurescu prel jpg
Inteligență artificială; cu materialul clientului
…a trecut întîi o boare pe deasupra știrilor: există inteligență artificială! Mai întîi ni s-au deșteptat telefoanele.
index jpeg 5 webp
Amelia Earhart și Eleanor Roosevelt, o cină și un zbor cu stelele
„Este începutul unei noi epoci, nu-i așa, cînd o femeie în rochie de seară pilotează un avion noaptea?”, a spus retoric și entuziast Eleanor Roosevelt.
Iconofobie jpeg
Poezia continentelor
Ce surprinde la Whitman este uşurinţa cu care transferă ideea poetică (transcendentalistă) spre geografia culturală a umanităţii.
„Cu bule“ jpeg
Zgubilitic
Cuvîntul zgubilitic nu s-a răspîndit prea mult, dar își păstrează expresivitatea prin felul în care pare să parodieze o terminologie medicală (psihiatrică), prin contrastul comic între simbolismul lipsit de eufonie al primei sale părți și terminația savantă.
HCorches prel jpg
Două tristeți și o așteptare
Le transmit, din experiența personală, că vor simți îmbunătățiri semnificative ale vieții lor, pe toate planurile!
IMG 8779 jpeg
p 7 WC jpg
Cum spargem balonul chinez
Dacă relațiile sino-americane ar fi un joc de cărți, s-ar putea spune că avem o mînă bună. Dar chiar și o mînă bună poate pierde, dacă e jucată greșit.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Scrisori regăsite
Montefiore spune că nota aceasta, găsită după moartea lui Stalin în seiful său personal, a avut efectul scontat.

Adevarul.ro

image
Grecul care i-a scăpat pe români de iobăgie. A fost de șase ori domn al Țării Românești și de patru ori domn al Moldovei
Constantin Mavrocordat este unul dintre cei mai reformatori domnitori fanarioți din Țările Române. A desființat „rumânia” în Țara Românească și „vecinia” în Moldova și a reunit Oltenia cu Țara Românească în 1739.
image
Cele mai răzbunătoare trei zodii. Nu uită, nu iartă și îți vor plăti pentru tot ce le-ai greșit
Se spune că răzbunarea e cea mai dulce consolare, dar și că iertarea este un cadou pe care ni-l oferim nouă înşine. Nu toată lumea e însă capabilă să ierte și, cel puțin pentru trei zodii, răzbunarea va fi, cel mai adesea, prima opțiune.
image
Garsonieră minusculă cu toaleta în dulap, la Cluj. Prețul este exorbitant: 53.000 de euro FOTO
Piața imobiliară clujeană nu încetează să uimească: după garsoniera de 11 metri pătrați pentru care se cereau 37.000 de euro, a urmat garsoniera cu toaleta „în dulap”, de 16 metri pătrați, pentru care se cer 53.000 de euro.

HIstoria.ro

image
Mândria națională – arma Ucrainei în război
Războiul declanșat de Vladimir Putin a arătat și o componentă importantă a relațiilor internaționale în secolul al XXI-lea, una a cărei vizibilitate a fost, până acum, scăzută, deoarece nimeni nu se mai aștepta la existența vreunui conflict armat pe teritoriul european.
image
Elena Ceaușescu a dat ordin să se dărâme cârciuma în care mergea socrul ei
Femeie cu suflet mic și foarte răutăcioasă, Elenei Ceaușescu îi plăcea să pună limite. Cumnații și nora nu o puteau vizita decât invitați. Nu l-a iertat nici pe Andruță – tată lui Nicolae Ceaușescu – care mai vorbea cu oamenii, la un țoi, despre problemele cotidiene. Sunt întâmplări relatate de Mirela Petcu și Camil Roguski, în cartea „Ceaușescu: adevăruri din umbră”.
image
Întâlnirea dintre Carol al României și Elena a Greciei şi Danemarcei
După despărţirea de Ioana Zizi Lambrino, principele moştenitor Carol e trimis într-o călătorie în jurul lumii, însoţit de colonelul Nicolae Condeescu.