EDITORIALE ȘI OPINII

Una din temele tot mai prezente în spațiul public, în ultima perioadă, este cea referitoare la sumele mici pe care le plătesc marii oameni de afaceri ai planetei în contul impozitelor.

Nu-i așa că Parisul este frumos? Dar Berlinul trebuie să fie făcut cu mult mai frumos, îi spunea Hitler arhitectului Albert Speer într-o seară de iunie a anului 1940.

O primă vizită a președintelui Statelor Unite în Europa și două evenimente la nivel înalt – summit-ul G7 al celor mai mari economii ale lumii și summit-ul NATO – au avut toate un punct comun de pe agendă: China.

Într-unul dintre multele sale eseuri consacrate universului oniric, Roger Caillois ne spune că, pentru popoarele primitive, visul nu e profeție, ci constrîngere, nu înștiințare, ci prefigurare coercitivă.

Vreau să vă povestesc cîte ceva despre ce-am mai văzut-citit-auzit în ultima vreme (o rubrică din Dilema veche se numea odată așa), cu alte cuvinte, să mai observ pe ce lume trăim (alt titlu de pagină din revista noastră).

Vorbim tare. Foarte tare. Așa e soiul, pe-aici, prin România.

Sînt într-o relație de dragoste și ură cu orașul ăsta în care m-am născut.

Acum, cînd citiți acest articol, unii dintre voi vă aflați în primele ore ale dimineții, poate cu o cafea alături...

Săptămîna trecută am început un rapid inventar al obiceiurilor culinare de pe la noi.

Săptămîna trecută am început un rapid inventar al obiceiurilor culinare de pe la noi. Am vorbit despre „hipertrofia aperitivelor”. Continuăm acum cu încă două deprinderi caracteristice...

…pentru c-a fost odată ca niciodată, că de n-ar fi nu s-ar povesti (păcat că Heidegger nu știa română, c-ar fi fost mult mai entuziasmat de basmele românești decît de Hölderlin), o vreme în care cititorii Dilemei vechi ar fi știut că titlul e o referință la cartea Hannei Arendt, Eichmann în Ierusalim: Un raport despre banalitatea răului. „Dar de-acuş, / Zise el cu glas sfîrşit / Ridicînd un picioruş, / Dar de-acuş s-a isprăvit...” De-acuș, nu mai bag mîna-n foc cîtă lume știe că astea-s versuri

În ultimul timp s-a reluat controversa despre OZN-uri și extratereștri.

S-a răspîndit foarte mult, în ultimii ani, un calc sintactic, o construcție care imită, cu elemente din română (este despre), structura din engleză is about, folosită cu anumite valori speciale, extinse.

Guvernele încep încet-încet să recupereze decalajul tehnologic față de rețelele infracționale moderne.

În ultimele trei decenii, politicile urbane de la București s-au orientat mereu spre confortul automobiliștilor.

Politica incendiază mereu afecte care şi-ar găsi uşor un echilibru cuviincios şi durabil printr-un simplu ospăţ comunitar.

Dacă toți sîntem buni, de unde vine răul – și încă atîta de mare rău – pe lume?

O anume radicalitate îl face pe conspiraționist să fie mai mult decît un simplu sceptic.

Sufletul trebuia și el să se adapteze cumva vremurilor și vremii total nefericite.

Norma care statuează că judecătorul nu poate refuza să dea o hotărîre pe motiv că legea tace, este neclară sau insuficientă a fost adoptată și se regăsește și astăzi în Codul civil francez, împreună cu norma care interzice judecătorului să se pronunțe pe cale de dispoziții generale și reglementare.

După un an de muncă predominant online, încep să am nostalgii stranii legate de întîmplări din perioada școlii onsite.

Ghidi e baza pentru derivatul ghiduș, de la care s-a format apoi și substantivul ghidușie.

Efortul nu trebuie orientat doar înspre dezvoltarea mecanismelor de reziliență, ci și înspre atenuarea celor care pot duce la satisfacerea propriei plăceri prin violență, de orice fel ar fi ea.

E felul nostru de a ne minți, să scăpăm basma curată atunci cînd plonjăm în promiscuitate, încercînd să limităm cît mai mult sentimentul de vinovăție.

Dacă am avea un dram de minte colectivă am institui două sporturi ca naţionale, curăţate de personaje nocive, evident: şah şi rugby.

Retras din competiții, Kasparov păstorește astăzi promovarea șahului și, cum știm, face opoziție de la distanță regimului Putin.

China rămîne țara cea mai populată a lumii, însă nu toți copiii ei sînt egali.

Cadrul legislativ cu adevărat relevant e mereu amînat pînă în punctul în care e necesară adoptarea unei ordonanțe de urgență.

România avea nevoie, după 1989, de un purgatoriu al onestităţii, chiar dacă el nu era imediat productiv.

Că, de cînd a început pandemia, România este în topul țărilor cu cele mai puține zile de școală în Europa, nu pare să îngrijoreze prea multă lume, atunci cînd vine vorba de „punțile” dintre week-end-uri și zilele de sărbătoare.

La Divine, însă, și-a imprimat numele în istorie nu doar ca sportivă de top, ci și ca femeie cu o personalitate puternică.

Pretenţia Occidentului că ar fi făcut „operă de civilizare” a lumii, pusă în balanţă cu suferinţele şi costul uman al acţiunii sale, se erodează cu fiecare nou studiu apărut pe tema colonialismului.

Presa a numit scandalul, ambiguu ca de obicei, „confruntarea violentă a unor facțiuni profesorale cu interese educaționale divergente”.

Lista de expresii dezvoltate pe o bază onomastică publicată de Caragiale în 1889, sub pseudonimul Falstaff, în Constituționalul, conține multe formule ieșite cu totul din uz, dar care erau clișee ale limbii vorbite sau ale jurnalismului de la sfîrșitul secolului al XIX-lea.

Sistemul nostru de învățămînt este unul care cultivă teama de eșec, evitarea acestuia.

Totul are un „trigger”, se înscrie într-un „pattern”, face parte dintr-o schemă cognitivă.

Necazul e că statuile, aşa cum am tot văzut în lunile astea, au tendinţa să nu rămînă în picioare.

Farsele făcute la serviciu au devenit și ele probabil un capitol aproape inexistent în ultimul an, motiv să amintesc cîteva petrecute mai demult.

În ceea ce privește pensiile, se îmbină calculul științific cu interesul de moment.

Aleksandr Lukașenko și-a văzut netulburat de cariera de „ultim dictator al Europei“.

Industriile creative sînt pe cale să înlocuiască industria grea.

Prin fire, aveam toate datele pentru a nu ajunge ministru de Externe. Sînt sedentar. Nu pur şi simplu leneş, ci sedentar cu sistemă, ideolog al sedentarismului.

Șoferul de taxi bucureștean e opinia publică majoritară fără intermediar, fără anchetă sociologică, la preț de o călătorie.

Ca în orice război total, ambele părți declară patetic că vor pace și nici una nu crede că cealaltă chiar vrea.

„Fotbalul a fost pasiunea mea, atunci și acum”, mărturisește Rafael Nadal într-una dintre cărțile sale biografice.

Marocul a procedat la fel ca Turcia şi ca Libia, altfel spus a pus mîna pe robinetul migratoriu, l-a deschis şi a lăsat să curgă un număr important de migranţi.

M-a sunat deunăzi colegul meu de la Lingvistică Istorică, Jenică Bembel. Părea ușor consternat. „Am citit, amice” – și-a început el speech-ul insinuant –, „textul tău despre Maimuzzolini, de săptămîna trecută.

Expresivitatea limbajului popular se manifestă intens în denumirile locului îndepărtat, văzut în genere ca destinație nedorită, evocată în caracterizări depreciative și în imprecații, în tonalitate comică.

Le-am propus un scenariu: să presupună că ar fi ales iubirea. Cum ar fi decurs lucrurile?

Cîtă vreme discutăm, dezbatem, cercetăm, analizăm lucrurile, un „bine” pe care nu reușim să-l aducem la un numitor comun al tuturor e un adevărat cîștig.