Pentru antisemiți și teroriști, viitorul arată bine

Publicat în Dilema Veche nr. 894 din 27 mai - 2 iunie 2021
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg

Pînă pe 10 mai, totul fusese doar o dezordine internă în Israel. Pe 10 mai, însă, Hamas și Jihadul Islamic Palestinian au început să atace Israelul cu sute de rachete, iar Israelul a răspuns viguros. Pe 21 mai, părțile au acceptat să înceteze focul. Mulți au spus că nu s-a petrecut nimic special: a fost doar un nou episod al sîngeroasei confruntări israeliano-palestiniene care nu are sfîrșit. Israelul se află, practic, în stare de război cu vecinii săi din 14 mai 1948 încoace deoarece confruntarea dintre palestinienii arabi și evrei este încă mai veche. De fapt, conflictul e atît de vechi și s-a dezvoltat pînă la ce vedem astăzi în atîtea încurcate circumstanțe, încît pornirea infantilă de a afla cine „a început” ca să aflăm astfel cine e „de vină” este ridiculizată de o istorie foarte complicată.

Venind în zilele noastre, trebuie spus că problema cea mai mare cu istoriile complicate este că ignoranții nici nu le cunosc și nici nu pot să le cunoască. Or, lumea în care trăim e tot mai mult în mîna ignoranților. Ce va fi în conflictul israeliano-palestinian nu știu, dar știu sigur că derularea în viitor a acestui conflict va fi tot mai dependentă de starea de spirit a societății globale care, ea însăși, devine tot mai mult o masă de ignoranți în rețea, tot mai conștienți de puterea lor. În consecință: pe de o parte, gradul de cultură politică al celor mandatați să ia decizii este tot mai scăzut și, pe de altă parte, masele tot mai influente sînt tot mai vulnerabile la propagandă și neadevăr (consecințe ale ignoranței). Fapt este că avem acum în spațiul israeliano-palestinian un război total, după toate definițiile posibile. Un război fără sfîrșit, care se poartă cu toate mijloacele (uneori cu armate regulate, alteori cu grupuri paramilitare sau cu grupări teroriste, adesea cu servicii secrete, tot mai mult cu partide politice și, întotdeauna, cu religii). În plus, ca în orice război total, ambele părți declară patetic că vor pace și nici una nu crede că cealaltă chiar vrea.

Se mai întîmplă, din cînd în cînd, ca armele să tacă pentru scurte perioade, ca și cum Ares și-ar trage un pic răsuflarea. Există, însă, un război care nu încetează o clipă: cel al „relațiilor publice”, derulat în presă, în forurile politice, în cărți și-n mediile intelectuale. Este războiul cuvintelor, al argumentelor mai mult mai sau mai puțin manipulatoare, dar mai ales al retoricii – este războiul propagandistic. În acest plan, recenta acutizare a confruntării israeliano-palestiniene a adus, totuși, ceva nou. Cred că e pentru prima dată de la Al Doilea Război Mondial încoace cînd antisemitismul a devenit acceptabil în arena politică a democrațiilor occidentale.

Civilizația euro-atlantică reușise, după Al Doilea Război Mondial, să marginalizeze discursul antisemit într-o mare măsură. Desigur, nu și sentimentul antisemit. Dar măcar nimeni nu mai putea spune, de la o tribună publică, de pildă, că Israelul trebuie boicotat radical (de la economie și investiții la cultură și artă) și că un atare boicot e o datorie morală echivalentă cu boicotul Germaniei lui Hitler. Ei bine, la mai bine de 70 de ani de la anihilarea Germaniei hitleriste, cel puțin două membre ale Congresului american susțin public acest demers. Și ele candidează fără probleme în circumscripțiile lor și cîștigă alegeri fără probleme. Subliniez că cele două doamne, urmate în cuget, simțiri și declarații de alții, nu sînt figuri izolate și exotice, ci vin direct dintr-unul din cele două mari partide americane, adică din mainstream. Permisivitatea față de discursul antisemit în mainstream-ul politic american este, clar, ceva nou. Pînă acum vreo 15 ani era de neimaginat. Iar susținătorii acestui discurs sînt dintre lupii tineri ai partidului – viitorul, adică. Evident, se pune problema diferenței dintre atitudinea politică critică față de guvernul israelian (perfect acceptabilă democratic, fără îndoială) și antisemitism. În fond, cum pot ști dacă cineva care critică guvernul israelian o face pentru că e antisemit sau o face respectînd democrația?

Am mai scris cu mulți ani în urmă, în acest colț de pagină, despre Nathan Sharansky, astăzi în vîrstă de 73 de ani, și despre cartea lui de atunci, The Case for Democracy: The Power of Freedom to overcome tyranny and terror. Un admirabil disident antisovietic (prieten cu Andrei Saharov, după zece ani de Gulag a fost primul prizonier politic eliberat de Gorbaciov, a ajuns în Occident la schimb cu cîțiva spioni sovietici din închisorile americane și s-a stabilit rapid în Israel), un autentic susținător al democrației, un convingător teoretician al „clarității morale” în politică și, între 1995 și 2006, om politic, Nathan Sharansky este un om de dreapta, crede că Ierusalimul este capitala unică și indivizibilă a Israelului și că palestinienii au dreptul la statul lor, dar nu pe socoteala Israelului. Sharansky crede, de altfel, că pacea e posibilă doar dacă palestinienii reușesc să construiască instituții democratice în societatea lor și vor avea puterea de a rezista tentației adoptării soluțiilor nedemocratice doar pentru că par mai eficiente sau mai satisfăcătoare.  

În 2003-2004, Nathan Sharansky a formulat un fel de test menit să ne ajute să distingem între poziția critică față de guvernul israelian (ceea ce, repet, este perfect admisibil, cu atît mai mult cu cît Israelul rămîne, totuși, singura democrație funcțională din regiune) și antisemitism. Testul se numește „al celor 3 D” pentru că cere ca opiniile critice, ale noastre sau ale celorlalți, la adresa Israelului să fie verificate după trei criterii pentru a le descoperi adevărata încărcătură, iar fiecare dintre aceste criterii începe cu litera „d”.

Aceste criterii sînt: 1. Delegitimarea statului Israel. Critica pleacă de ideea că statul Israel este nelegitim? 2. Demonizarea statului Israel. Critica implică ideea că evreii, în general, sînt o sursă constantă a relelor lumii sau prezumă că există o conspirație iudaică universală? 3. Dublul standard. Ceea ce se reproșează critic Israelului se reproșează și inamicilor săi? Dacă răspunsul este afirmativ măcar la una din aceste întrebări-test, atunci punctul de vedere exprimat este antisemit.

Ader la aceste criterii, care mi se pare că funcționează bine. De pildă, critica adresată Israelului că ucide copii palestinieni, practicată isteric la un moment dat, mie mi-a mirosit a antisemitism de la bun început. Nu pentru că n-ar fi fost așa – din păcate, au murit copii în acele bombardamente și acesta este aspectul cel mai îngrozitor al războiului. Ci pentru că criticii nu aveau aceleași sentimente de revoltă față de uciderea unor copii israelieni. Mi se va spune, mergînd mai sus pe spirala cinismului propagandistic întreținut, că au murit mai mulți copii palestinieni decît copii israelieni. Și eu mă voi enerva aici, pentru că asta înseamnă că acești critici sînt, de fapt, iritați de capacitatea superioară a Israelului de a-și apăra copiii și nu de moartea copiilor în sine. De aceea, ei nu vor să vadă că Hamas folosește copii și civili ca scut pentru operațiunile lor militare. Ceea ce e strigător la cer. Știu că propaganda te face să orbești selectiv și, în final, ajunge să-ți dreseze sensibilitatea și omenia, așa că nu mă mir să văd oameni cu omenia amputată care strigă la guvernul israelian să oprească bombardamentul pentru că ucide copii, dar nu strigă la Hamas nici să oprească atacul și nici să nu mai folosească copii pe post de scut uman pentru propriile lor arme.

Însă, dincolo de revenirea antisemitismului ca discurs politic legitim (paradoxal, purtat exact de iacobinii antirasiști ai momentului, de parcă antisemitismul nu e rasism), mai e ceva la fel de grav. Și asta se referă la terorism. Ne dăm sau nu seama, dar trend-ul antiisraelian al multora în aceste ultime săptămîni transmite un mesaj groaznic pentru omenire: teroriști din toate țările și din toate extracțiile fundamentaliste, cheia victoriei voastre sînt reziliența și cinismul! Dacă organizația voastră rezistă în timp, ea va fi în final acceptată și legitimată. Ba chiar democratic votată. Și cînd cei pe care-i loviți cu teroarea voastră vin după voi, ascundeți-vă abil după civili, mame și copii. Asta vă va aduce o largă susținere! Iar dacă sînteți suficient de dibaci să jucați în ochii lumii rolul „săracului” care se luptă cu „bogatul”, veți cîștiga simpatie mai multă și mai repede decît visați vreodată. Teroriști din toate țările și din toate extracțiile fundamentaliste, cu genul de oameni pe care-i produc democrațiile occidentale astăzi, viitorul arată bine pentru voi!

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Inamicul
Occidentul începe, încet-încet, să abandoneze iluziile că Rusia poate fi tratată altfel decît ca inamic.
Bătălia cu giganții jpeg
Și-am încălecat pe-o șa...
Au trecut 23 de ani de cînd am intrat pentru prima dată în redacția Dilemei.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Comunicare fără comunicare
Abilitatea de a perora fără să spui nimic e, pare-se, înzestrarea obligatorie a cuiva care vrea să-și asigure o carieră publică de succes.
Frica lui Putin jpeg
Monoteisme
Politeismul este relativ favorabil toleranței și pluralismului.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
De ce enervează claritatea morală și pe unii, și pe alții
Claritatea morală nu e limpezimea conștiinței emitente, ci limpezimea privirii asupra realității.
Hong Kong 1868 jpg
Hong Kong
În 1898, Marea Britanie și China au semnat un tratat prin care celei dintîi i se concesiona pentru încă 99 de ani orașul-port.
p 5 WC jpg
Cine și cum luptă cu inflația
Inflația nu este decît o „taxă” pe care o încasează statul și mediul economic și o plătesc consumatorii.
Iconofobie jpeg
Mă mir fără a fi uimit
Surpriza spirituală, generată de o realitate care te fascinează, îți stîrnește, instantaneu, curiozitatea, interesul adînc și, apoi, apetitul pentru cunoașterea ei.
„Cu bule“ jpeg
Șaiba
Nu știm exact cînd și de ce tocmai „șaiba” a devenit, în româna colocvială, emblema depreciativă a muncii manuale grele.
HCorches prel jpg
Un salut din Vama Veche
Am scris de multe ori despre nevoia schimbării grilelor de lectură, despre nevoia de a deschide, prin textele propuse spre studiu, căi de acces spre dezvoltarea personală și spre experiența cotidianului, despre nevoia de a folosi aceste texte în cheia valorilor contemporaneității.
p 7 jpg
Calea spre premodernitate a Rusiei
Putin „e chipul unei lumi pe care mintea occidentală contemporană nu o înțelege“.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Avort
Interzicerea avorturilor nu era o simplă lege restrictivă, ci devenise un instrument de represiune, de șantaj și teroare.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Locul în care democrația liberală s-a dus să moară
Instalat la putere la finalul anului trecut, cabinetul Petkov a promis ferm o ruptură cu trecutul de corupție și guvernare ineficientă.
Bătălia cu giganții jpeg
Cîte sortimente de brînză se produc în Franța?
Confruntat cu o asemenea blocadă, președintelui îi va fi foarte greu să guverneze în cel de-al doilea mandat.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Teme „riscante” ale dezbaterii religioase
Părintele Iustin Marchiș, de care mă leagă o viață de dialog spiritual, mi-a trimis, de curînd, mai multe pagini din textele protodiaconului Andrei Kuraev, teolog neconvențional al Bisericii Ortodoxe Ruse.
Frica lui Putin jpeg
Contrafactualități
Rămîne aproape întotdeauna în istorie un rest inexplicabil prin considerente pur raționale, prin forțe obiective, prin factori clasificabili și relevanți statistic ori prin determinisme sociale.
AFumurescu prel jpg
Pe repede-încet
Zilele acestea am ajuns în țară și m-am străduit din răsputeri, ca de fiece dată, să (re)înțeleg societatea românească.
o suta de ani in casa noastra cover opt jpg
Istorie pentru copii și prăjitură cu ouă
Cititorul este purtat printr-un întreg univers ilustrat de obiecte de epocă, toate care mai de care mai interesante, ce înfățișează poveștile și informațiile din text.
O mare invenție – contractul social jpeg
Este necesară schimbarea actualei forme de guvernămînt? (II)
Nu mai cred astăzi că forma de guvernămînt stabilită prin actuala Constituție este sursa disfuncționalităților și eșecurilor sistemului politic din România.
Iconofobie jpeg
Pesimistul, un personaj respectabil
Omul înțelept sesizează, în efemeritatea lucrurilor, prin extrapolare, vremelnicia întregii lumi și, ca atare, își poate permite să verse, compasiv, o lacrimă de regret.
„Cu bule“ jpeg
Urmăritori, adepți, follower(ș)i
Influența engleză actuală, mai ales cea manifestată în jargonul Internetului, poate produce anumite perplexități vorbitorilor din alte generații, atunci cînd schimbă sensurile uzuale și conotațiile pozitive sau negative ale cuvintelor.
HCorches prel jpg
Ce oferim și ce așteptăm
Predăm strungul în epoca informatizării.
p 7 WC jpg
Opt lecții ale războiului din Ucraina
Interdependența economică nu preîntîmpină războiul.
Un sport la Răsărit jpeg
Țiriac zice că îl vede pe Nadal murind pe terenul de tenis. Adică Nadal e muritor?
Ce va muri e o anumită idee despre sport, aceea că iei corpul tău, aşa cum l-ai clădit cu muncă şi apă plată, şi faci tot ce poţi pentru a învinge fără reproş.

Adevarul.ro

image
Profesoara care a creat un Silicon Valey în Prahova. Foştii ei elevi lucrează la marile companii IT din lume
Daniela Lica, profesoară de informatică în Ploieşti, a câştigat cu elevii săi aproape 100 de medalii la olimpiadele naţionale şi cele internaţionale de informatică. Secretul succesului său stă în încrederea pe care le-o dă că pot face orice îşi propun, munca în echipă şi exerciţiul permanent care le menţine vie pasiunea.
image
Muşcătura de viperă: ce nu ai voie să faci dacă eşti muşcat de acest şarpe veninos
Muşcătura de viperă poate fi gravă, ajungându-se la deces în lipsa intervenţiei prompte. Specialiştii explică ce trebuie făcut şi, mai ales, ce nu trebuie făcut într-o astfel de situaţie. Sunt, de asemenea, măsuri de prevenţie şi informaţii pe care orice amator de drumeţii ar trebui să le cunoască.
image
Un bărbat care şi-a înşelat soţia a fost obligat de judecători să-i achite despăgubiri de 20.000 euro
Un bărbat care şi-a înşelat soţia şi a lăsat-o fără avere a fost obligat de instanţă să-i plătească daune morale şi compensatorii în valoare totală de 20.000 euro.

HIstoria.ro

image
Nașterea Partidului Țărănesc, în tranșeele de la Mărășești
În Primul Război Mondial, Mihalache se înscrie voluntar ca ofiţer în rezervă și se remarcă prin curaj și prin vitejie peste tot, dar mai cu seamă la Mărășești. Regele Ferdinand însuși îi prinde în piept ordinul „Mihai Viteazul“ pentru faptele sale de eroism.
image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.