Ce viitor pentru patrimoniul industrial al României?

Publicat în Dilema Veche nr. 894 din 27 mai - 2 iunie 2021
Bătălia cu giganții jpeg

Ce facem cu vechile hale industriale, cu fabricile și uzinele rămase în paragină, depășite tehnologic ori închise după privatizările eșuate ale anilor ʼ90? Cum pot fi revitalizate spațiile industriale în era post-industrială? Ce viitor pentru patrimoniul industrial al României? Iată cîteva întrebări care se pun tot mai acut – mai ales pe fondul unei crize economice în curs de desfășurare și al unei presiuni tot mai puternice din partea dezvoltatorilor imobiliari. După aceeași logică ce a condus la degradarea pînă la irelevanță a acestor spații, valoarea imobiliară a terenului e mai mare decît valoarea vechilor structuri industriale pe care le poartă respectivele parcele – așa că demolarea și înlocuirea fabricilor și uzinelor cu clădiri moderne, dezirabile, viabile economic ar fi singura soluție rezonabilă pentru a da un sens economic terenului. E o paradigmă păguboasă. Pe termen scurt, poate produce profit; pe termen lung, însă, nu face decît să înlocuiască o industrie datată cu un alt tip de industrie care n-are un termen prea mare de valabilitate… 

 La București, uzinele IMGB și Vulcan sînt, de multă vreme, în faliment, generînd pierderi uriașe. Ambele sînt depășite tehnologic și au ajuns în blocaj ca urmare a concurenței pe piața globală, unde se confruntă cu producători mult mai ieftini din China sau mai avansați, din state cu industrie puternică. Pompele, turbinele și mașinăriile produse aici – cîndva, foarte căutate – nu mai sînt cerute astăzi. Unele dintre hale au fost subînchiriate, restul sînt însă abandonate. Proprietarul își dorește să dezvolte terenul, probabil transformîndu-l în zonă pentru clădiri de birouri și ansambluri rezidențiale. Pînă acum n-am văzut nici un demers concret din partea autorităților pentru a găsi o utilitate acestor spații. Și nici încercări de a tempera sau măcar de a reglementa dezvoltarea imobiliară. Fără un impuls venit din partea urbaniștilor, zona va deveni, probabil, încă un cartier de blocuri prost construite și lipsit de vitalitate.

 La Cîmpina, prima rafinărie românească (și una dintre cele mai vechi din Europa) a intrat în faliment. După 126 de ani de funcționare, „Steaua Română” s-a stins. Un grup de inițiativă vrea acum să se implice în recuperarea – măcar în plan simbolic – a acestei piese a patrimoniului industrial și cere proprietarilor să realizeze un inventar pentru protejarea bunurilor de patrimoniu înaintea oricărui demers în vederea vînzării ansamblului de construcții. Cei care semnează această petiție sînt arhitecți, ingineri, activiști de mediu ori de patrimoniu și oameni ale căror destine s-au legat, cumva, de istoria orașului. Ei susțin că dezvoltarea întregii zone prin integrarea elementelor istorice este o reală șansă pentru oraș. Și sînt destule argumente care să susțină această perspectivă a patrimoniului ca resursă de dezvoltare și de prosperitate. Rafinăria are, într-adevăr, o istorie încărcată (a trecut prin două cutremure majore, a supraviețuit bombardamentelor în timpul celui de-al doilea război mondial) și ar putea avea și un viitor dacă proprietarii, autoritățile și cetățenii găsesc împreună soluții pentru a o pune în valoare ca obiect de patrimoniu ori ca muzeu al industriei petroliere.  

 Orașul Reșița sărbătorește 250 de ani de foc nestins la furnale. E un oraș care s-a dezvoltat pornind de la siderurgie și a cărui alcătuire e marcată de fabrici, uzine, căi ferate și instalații industriale, pe care le vezi la tot pasul. Astăzi, multe dintre aceste instalații sînt oprite. Uzinele vechi n-au fost retehnologizate la timp, au rămas în urmă și, depășite, au intrat în faliment. Centrul orașului e traversat de un funicular – lung de peste o jumătate de kilometru – care, pînă nu demult, transporta calcar și cocs; astăzi, funicularul e oprit, iar vagoneții au rămas suspendați deasupra blocurilor. E ilustrarea exemplară a sfîrșitului industriei grele. Ar putea fi imaginea finală dintr-un film distopic. Doar că autoritățile locale se gîndesc la revitalizarea orașului pornind tocmai de la aceste vestigii. Industriile creative sînt pe cale să înlocuiască industria grea. La fostul magazin universal, o clădire modernistă din anii ’50, s-a deschis o expoziție de pictură a lui Dumitru Gorzo creată in situ. O veche hală va fi transformată în centru de creație și spații pentru rezidențe destinate unei tabere de sculptură monumentală. Iar pentru funicular se caută soluții de reintegrare în peisajul urban: va deveni promenadă (la înălțime) și pistă pentru biciclete.

 Închiderea minelor a lăsat o zonă extinsă a României nu doar în precaritate, ci și în deznădejde: orașe complet devitalizate, populate de suflete moarte. La Petrila, caricaturistul nostru Ion Barbu se străduiește, de mulți ani, să activeze aceste locuri: printr-un festival de artă horror („Om rău”), prin desenele și performance-urile în jurul fostelor exploatări miniere, prin documentarul despre „Planeta Petrila” și prin muzeele insolite pe care le-a deschis la Petrila și la Petroșani. Alături de cîțiva activiști, Barbu încearcă să intre în dialog cu autoritățile locale, să găsească soluții pentru a păstra vestigiile mineritului din România, pentru a le găsi un sens în prezent.

Dincolo de cîteva exemple de bune practici și de inițiative civice pentru salvarea patrimoniului industrial nu există o reflecție coerentă, la nivel național, despre valorificarea acestui imens potențial. E paradoxal și trist că o țară care-și construiește identitatea națională prin glorificarea trecutului face atît de puțin pentru a oferi trecutului și un viitor.

O mare invenție – contractul social jpeg
Se poate trăi și sub dictatură?
Fără această probă, argumentele celor care apără Justiția și judecătorii își pierd credibilitatea.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Resemnare
Turcia e doar încă un teren de luptă dintr-un război care se poartă intens de-a lungul și de-a latul lumii.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Un „dezavantaj” avantajos
Pe scurt: nu sîntem de acord ca, dacă 25 de parteneri ne vor în Schengen și doi nu, dreptatea să fie de partea celor doi.
Frica lui Putin jpeg
Non scholae...
Cîți nu scriu cu duiumul postări agramate și totuși se fac înțeleși, dovadă că primesc like-uri și au și urmăritori din belșug.
index jpeg 5 webp
James Bond și fabrica de ciocolată a lui Charlie
Oricum, ce altceva este un spion la scara istoriei, dacă nu un copil mare care știe cum să (se) joace, nu-i așa?
A F portait Tulane 23 1 jpeg
Pierdut respect. Găsitorului, recompensă!
Ce a produs această schimbare din ce în ce mai accelerată în ultimii zece, douăzeci de ani?
„Cu bule“ jpeg
Curriculum vitae
În perioada comunistă, formula latinească s-a folosit mai puțin.
HCorches prel jpg
Undercover agent
Redați-le profesorilor demnitatea.
p 7 WC jpg
Alunecînd treptat spre distopie
Legea IA europeană, care urmează să fie finalizată în cursul acestui an, interzice explicit utilizarea datelor generate de utilizatori în scopul „clasificării sociale”.
Comunismul se aplică din nou jpeg
După 30 de ani
Mai sînt destui care cred că americanii nu au fost pe Lună, că totul ar fi fost o mare păcăleală, o făcătură de Hollywood.
index jpeg webp
Sindromul „greaua moștenire”
În cele mai multe cazuri, însă, politicienii se străduiesc să arate că ei sînt inițiatorii proiectelor
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Cadavre și steaguri
De fapt, avem de-a face cu o tactică de evaziune.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Despre vorbitul în public
O cauză frecventă a derapajului oratoric este confuzia, mai mult sau mai puţin conştientă, a genurilor.
Frica lui Putin jpeg
Oglinda
El privi în oglindă și, firește, se văzu pe sine însuși.
index jpeg 5 webp
Republica Turcia de o sută de ani
În rîndul turcilor s-a conturat o nouă filozofie, chiar ideologie: kemalismul. Mustafa Kemal Atatürk a schimbat mentalități.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
„Cu bule“ jpeg
Fotbal și futbol
Să fi fost mai curînd (cum s-a mai presupus) o manifestare de pudibonderie comparabilă cu cele produse de alte obsesii românești mai vechi și mai noi, precum teama de cacofonii?
HCorches prel jpg
Este multă tristețe în sufletul lor
Și totuși, cînd intră la ore, încearcă să aibă zîmbet pe buze. Și totuși, cînd ies de la ore, adesea au zîmbet pe buze.
IMG 8779 jpeg
p 7 WC jpg
O lume a reluărilor nedorite
Inteligența Artificială e, în cele din urmă, un instrument, care poate fi folosit în scopuri bune
Comunismul se aplică din nou jpeg
Crimă și pedeapsă
După eliberare, Bogdan Stașinski a fost preluat probabil de serviciile secrete occidentale și nu se mai știe nimic clar despre el.
O mare invenție – contractul social jpeg
Ce fel de magistrați?
Rostul profund al întregului sistem judiciar constă în realizarea și menținerea armoniei sociale.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Discuția despre extremism
Nu, interzicerea unui partid nu e soluția. Pentru incidente specifice există Codul Penal. Pentru tot restul e vorba de bun-simț.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știu și ce pot economiștii (O întrebare pe care mi-am pus-o prin 2008 și la care încă aștept răspuns...)
Ne lăsăm sau nu ne lăsăm pe mîna „experţilor”? N-avem de ales. Ne lăsăm. Dar pe mîna căruia dintre ei?

Adevarul.ro

image
Panourile solare, un dezastru ecologic care așteaptă să se întâmple? Ce spun experții
În timp ce sunt promovate în întreaga lume ca o armă crucială de reducere a emisiilor de carbon, panourile solare pot provoca un dezastru ecologic după 25-30 de ani, cât este durata lor de viață.
image
Cauzele cutremurelor din vestul României. INFP: „Asta pune o presiune enormă”
Cutremurul din Arad s-a simțit în Ungaria, Croația și Serbia. Seismologii explică ce cauze produc cutremurele din zona de vest a țării.
image
Cum a murit de fapt regele Decebal. Principalele ipoteze privind sfârșitul regelui dac
Decebal, regele dacilor, a murit în anul 106 d Hr, în urma înfrângerii în fața legiunilor romane, după două războaie epuizante. Deși, aparent, modul în care regele dac a murit este bine cunoscut, există mai multe ipoteze privind sfârșitul acestuia.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.