Dictatorul prin curtea lui

Publicat în Dilema Veche nr. 894 din 27 mai - 2 iunie 2021
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg

Virulența reacțiilor provocate de decizia regimului Lukașenko de a deturna un avion pentru a-l reține pe unul dintre pasageri e perfect îndreptățită. Ea trădează însă un soi de stînjeneală a elitei politice europene care, pusă în fața un act vădit ilegal, nu prea știe ce e de făcut. Condamnări, delimitări și expresii plastice de dezaprobare s-au tot pronunțat în legătură cu Belarusul de zeci de ani deja. Aleksandr Lukașenko și-a văzut netulburat de cariera de „ultim dictator al Europei“. A arestat pe cine a vrut să aresteze, a condus cum a dorit să conducă și, în general, și-a făcut un renume din capacitatea de a demonstra că „rezistența e inutilă“. Așa se explică și îndrăzneala de a deturna un avion european sub pretextul unei false alarme cu bombă.

Profitînd de contextul geopolitic, Luka­șenko a navigat între Occident și Rusia suficient de abil cît să nu enerveze prea mult, dar nici să nu dea senzația că a renunțat la independență cu totul. Ori de cîte ori bate vîntul mai puternic dinspre Vest, președintele bielorus mai semnează un acord de colaborare cu Rusia – fie el politic sau economic. Cînd e liniște, și asta se observă mai puțin, Lukașenko are mici pusee de mîndrie națională și pretenția că deține controlul total asupra destinului țării sale. Ba chiar, în momente de aroganță supremă, îl dojenește pe Vladimir Putin sau îi dă sfaturi.

Ca alți lideri de prin Estul post-sovietic (a se vedea cazurile Voronin și Plahotniuc din Moldova), președintele Belarusului joacă aproape exclusiv o carte personală. Loialitatea sa merge nu către puteri externe, ci către propriul său anturaj care presează pentru conservarea puterii și privilegiilor. Fostul șef de colhoz știe bine că nu prea are de ce să se teamă cîtă vreme Rusia îl tolerează și îl folosește, Occidentul îl ignoră, iar poporul său nu reușește să își adune puterile pentru a-l răsturna și a-l trimite după Ceaușescu. Sau măcar după Todor Jivkov, la o nemeritată pensie.

În urmă cu cîteva luni publicam, în acest spațiu, mărturia lui Simon Vitușka, un tînăr din Minsk, arestat pentru că a participat la proteste împotriva regimului. Ceea ce descria Simon în acel text era un soi de luptă încrîncenată și aproape fără șanse. Roman Protasevici, jurnalistul arestat duminică, nu e cu mult mai în vîrstă decît Vitușka. Vina lui principală e că e un om al timpului său – pus în fața cenzurii din presă, a fondat și întreținut canale de Telegram pe care a diseminat informații despre tulburările politice din țară. Nimic mai mult. Nu e departe de ceea ce face orice om liber cu un cont pe o rețea socială.

Pasagerii avionului deturnat povestesc despre teroarea din ochii lui Protasevici atunci cînd KGB-ul din ­Minsk l-a luat dintre ei. Protasevici le-a zis celor care au rămas să își continue drumul fiindcă riscă o condamnare la moarte (Belarus e ultima țară europeană care menține pedeapsa capitală). A apărut, după o zi, într-o înregistrare în care, asemeni ostaticilor din zonele de război, își asumă vinovăția pentru organizarea protestelor și susține că este tratat bine de autorități. Sigur, nici o legătură între echimozele de pe fața lui și aceste declarații.

Despre Protasevici știm pentru că a fost arestat folosindu-se o metodă ne­aș­teptată. Deturnarea unui avion de linie european care făcea legătura dintre două capitale ale unor state membre ale UE e de natură să creeze neliniști oricărui om normal. Vor fi destui cei care, de acum înainte, pe lîngă durata zborului, vor verifica și pe deasupra căror țări va trece avionul. S-a mai întîmplat așa și după ce separatiștii ruși din Donbas au doborît o cursă de linie malaeziană care făcea legătura între Amsterdam și Kuala Lumpur. Apoi toată lumea a uitat. 

Acesta este marele secret al longevității politice a lui Lukașenko – faptul că, luați cu agenda zilnică, democrații europeni uită de el. Pînă cînd comite următoarea tîmpenie majoră. În numele Realpolitik-ului sau al ordinii priorităților pe agendă s-a trecut de fiecare dată peste alegerile falsificate, peste disidenții dispăruți sau torturați, peste solicitările disperate de ajutor venite din partea opoziției bieloruse.

Spuneam mai sus că europenii par stînjeniți. Au anunțat iar niște sancțiuni, vor mai veni și altele și, peste cîteva zile, vom fi uitat cu toții și de Protasevici, și de Lukașenko. Apoi ne vom mira din nou cînd dictatorul va mai face ceva ieșit din comun. Și va trebui să exagereze serios ca să ne atragă atenția.

Cîtă vreme Europa va continua să permită schimburi comerciale cu Belarus, cîtă vreme brand-urile occidentale vor fi disponibile în magazinele din Minsk, cîtă vreme Occidentul va pretinde că „se poate discuta“ cu Minskul, iar represiunea e o excepție, nu o regulă, Lukașenko va rămîne la locul lui. Strict în acest caz, Europa ar trebui poate să renunțe la mănuși și să își propună, deschis sau nu, încurajarea unei schimbări a regimului din Belarus. Asta înseamnă, dincolo de dorințe, investiții și strategie. Simplele eforturi are lituanienilor sau polonezilor nu sînt suficiente. Altfel, pe la el prin curte, dictatorul va continua să dicteze după cum îl duce minte și cum îi e voința. 

Iar dacă Protasevici moare în detenție, Lukașenko nu își va pierde somnul. Dar vreo cîțiva lideri europeni ar merita lucrul ăsta. Pentru că, spre deosebire de bieloruși, ei au libertatea de a decide ce e bine și ce e rău.

Teodor Tiţă poate fi găsit și la twitter.com/jaunetom.

O mare invenție – contractul social jpeg
Se poate trăi și sub dictatură?
Fără această probă, argumentele celor care apără Justiția și judecătorii își pierd credibilitatea.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Resemnare
Turcia e doar încă un teren de luptă dintr-un război care se poartă intens de-a lungul și de-a latul lumii.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Un „dezavantaj” avantajos
Pe scurt: nu sîntem de acord ca, dacă 25 de parteneri ne vor în Schengen și doi nu, dreptatea să fie de partea celor doi.
Frica lui Putin jpeg
Non scholae...
Cîți nu scriu cu duiumul postări agramate și totuși se fac înțeleși, dovadă că primesc like-uri și au și urmăritori din belșug.
index jpeg 5 webp
James Bond și fabrica de ciocolată a lui Charlie
Oricum, ce altceva este un spion la scara istoriei, dacă nu un copil mare care știe cum să (se) joace, nu-i așa?
A F portait Tulane 23 1 jpeg
Pierdut respect. Găsitorului, recompensă!
Ce a produs această schimbare din ce în ce mai accelerată în ultimii zece, douăzeci de ani?
„Cu bule“ jpeg
Curriculum vitae
În perioada comunistă, formula latinească s-a folosit mai puțin.
HCorches prel jpg
Undercover agent
Redați-le profesorilor demnitatea.
p 7 WC jpg
Alunecînd treptat spre distopie
Legea IA europeană, care urmează să fie finalizată în cursul acestui an, interzice explicit utilizarea datelor generate de utilizatori în scopul „clasificării sociale”.
Comunismul se aplică din nou jpeg
După 30 de ani
Mai sînt destui care cred că americanii nu au fost pe Lună, că totul ar fi fost o mare păcăleală, o făcătură de Hollywood.
index jpeg webp
Sindromul „greaua moștenire”
În cele mai multe cazuri, însă, politicienii se străduiesc să arate că ei sînt inițiatorii proiectelor
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Cadavre și steaguri
De fapt, avem de-a face cu o tactică de evaziune.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Despre vorbitul în public
O cauză frecventă a derapajului oratoric este confuzia, mai mult sau mai puţin conştientă, a genurilor.
Frica lui Putin jpeg
Oglinda
El privi în oglindă și, firește, se văzu pe sine însuși.
index jpeg 5 webp
Republica Turcia de o sută de ani
În rîndul turcilor s-a conturat o nouă filozofie, chiar ideologie: kemalismul. Mustafa Kemal Atatürk a schimbat mentalități.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
„Cu bule“ jpeg
Fotbal și futbol
Să fi fost mai curînd (cum s-a mai presupus) o manifestare de pudibonderie comparabilă cu cele produse de alte obsesii românești mai vechi și mai noi, precum teama de cacofonii?
HCorches prel jpg
Este multă tristețe în sufletul lor
Și totuși, cînd intră la ore, încearcă să aibă zîmbet pe buze. Și totuși, cînd ies de la ore, adesea au zîmbet pe buze.
IMG 8779 jpeg
p 7 WC jpg
O lume a reluărilor nedorite
Inteligența Artificială e, în cele din urmă, un instrument, care poate fi folosit în scopuri bune
Comunismul se aplică din nou jpeg
Crimă și pedeapsă
După eliberare, Bogdan Stașinski a fost preluat probabil de serviciile secrete occidentale și nu se mai știe nimic clar despre el.
O mare invenție – contractul social jpeg
Ce fel de magistrați?
Rostul profund al întregului sistem judiciar constă în realizarea și menținerea armoniei sociale.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Discuția despre extremism
Nu, interzicerea unui partid nu e soluția. Pentru incidente specifice există Codul Penal. Pentru tot restul e vorba de bun-simț.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știu și ce pot economiștii (O întrebare pe care mi-am pus-o prin 2008 și la care încă aștept răspuns...)
Ne lăsăm sau nu ne lăsăm pe mîna „experţilor”? N-avem de ales. Ne lăsăm. Dar pe mîna căruia dintre ei?

Adevarul.ro

image
Arnold Schwarzenegger, despre ce înseamnă pentru el moartea și Raiul: „Nu ne vom mai revedea niciodată“
Actorul Arnold Schwarzenegger, fost guvernator al statului american California, vorbeşte cu multă sinceritate despre încercările şi dificultăţile din viaţa sa într-un nou documentar în trei părţi, "Arnold", informează site-ul revistei People.
image
Legenda satului Vama Veche, locul plin de șerpi, unde s-au așezat găgăuzii
Legenda spune că satul Vama Veche a fost întemeiat de găgăuzi, iar ținutul s-a numit „Yilanlâk“ (Șerpăria).
image
Motivul pentru care chinezii forează una din cele mai adânci gropi din lume în deșertul Tarim
China a început să foreze una dintre cele mai adânci gropi din lume în căutarea unor descoperiri în adâncul Pământului. Presa de stat chineză a descris proiectul de foraj de 11.000 de metri drept „un punct de reper în explorarea de către China a adâncimii Pământului”.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.