Dictatorul prin curtea lui

Publicat în Dilema Veche nr. 894 din 27 mai - 2 iunie 2021
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg

Virulența reacțiilor provocate de decizia regimului Lukașenko de a deturna un avion pentru a-l reține pe unul dintre pasageri e perfect îndreptățită. Ea trădează însă un soi de stînjeneală a elitei politice europene care, pusă în fața un act vădit ilegal, nu prea știe ce e de făcut. Condamnări, delimitări și expresii plastice de dezaprobare s-au tot pronunțat în legătură cu Belarusul de zeci de ani deja. Aleksandr Lukașenko și-a văzut netulburat de cariera de „ultim dictator al Europei“. A arestat pe cine a vrut să aresteze, a condus cum a dorit să conducă și, în general, și-a făcut un renume din capacitatea de a demonstra că „rezistența e inutilă“. Așa se explică și îndrăzneala de a deturna un avion european sub pretextul unei false alarme cu bombă.

Profitînd de contextul geopolitic, Luka­șenko a navigat între Occident și Rusia suficient de abil cît să nu enerveze prea mult, dar nici să nu dea senzația că a renunțat la independență cu totul. Ori de cîte ori bate vîntul mai puternic dinspre Vest, președintele bielorus mai semnează un acord de colaborare cu Rusia – fie el politic sau economic. Cînd e liniște, și asta se observă mai puțin, Lukașenko are mici pusee de mîndrie națională și pretenția că deține controlul total asupra destinului țării sale. Ba chiar, în momente de aroganță supremă, îl dojenește pe Vladimir Putin sau îi dă sfaturi.

Ca alți lideri de prin Estul post-sovietic (a se vedea cazurile Voronin și Plahotniuc din Moldova), președintele Belarusului joacă aproape exclusiv o carte personală. Loialitatea sa merge nu către puteri externe, ci către propriul său anturaj care presează pentru conservarea puterii și privilegiilor. Fostul șef de colhoz știe bine că nu prea are de ce să se teamă cîtă vreme Rusia îl tolerează și îl folosește, Occidentul îl ignoră, iar poporul său nu reușește să își adune puterile pentru a-l răsturna și a-l trimite după Ceaușescu. Sau măcar după Todor Jivkov, la o nemeritată pensie.

În urmă cu cîteva luni publicam, în acest spațiu, mărturia lui Simon Vitușka, un tînăr din Minsk, arestat pentru că a participat la proteste împotriva regimului. Ceea ce descria Simon în acel text era un soi de luptă încrîncenată și aproape fără șanse. Roman Protasevici, jurnalistul arestat duminică, nu e cu mult mai în vîrstă decît Vitușka. Vina lui principală e că e un om al timpului său – pus în fața cenzurii din presă, a fondat și întreținut canale de Telegram pe care a diseminat informații despre tulburările politice din țară. Nimic mai mult. Nu e departe de ceea ce face orice om liber cu un cont pe o rețea socială.

Pasagerii avionului deturnat povestesc despre teroarea din ochii lui Protasevici atunci cînd KGB-ul din ­Minsk l-a luat dintre ei. Protasevici le-a zis celor care au rămas să își continue drumul fiindcă riscă o condamnare la moarte (Belarus e ultima țară europeană care menține pedeapsa capitală). A apărut, după o zi, într-o înregistrare în care, asemeni ostaticilor din zonele de război, își asumă vinovăția pentru organizarea protestelor și susține că este tratat bine de autorități. Sigur, nici o legătură între echimozele de pe fața lui și aceste declarații.

Despre Protasevici știm pentru că a fost arestat folosindu-se o metodă ne­aș­teptată. Deturnarea unui avion de linie european care făcea legătura dintre două capitale ale unor state membre ale UE e de natură să creeze neliniști oricărui om normal. Vor fi destui cei care, de acum înainte, pe lîngă durata zborului, vor verifica și pe deasupra căror țări va trece avionul. S-a mai întîmplat așa și după ce separatiștii ruși din Donbas au doborît o cursă de linie malaeziană care făcea legătura între Amsterdam și Kuala Lumpur. Apoi toată lumea a uitat. 

Acesta este marele secret al longevității politice a lui Lukașenko – faptul că, luați cu agenda zilnică, democrații europeni uită de el. Pînă cînd comite următoarea tîmpenie majoră. În numele Realpolitik-ului sau al ordinii priorităților pe agendă s-a trecut de fiecare dată peste alegerile falsificate, peste disidenții dispăruți sau torturați, peste solicitările disperate de ajutor venite din partea opoziției bieloruse.

Spuneam mai sus că europenii par stînjeniți. Au anunțat iar niște sancțiuni, vor mai veni și altele și, peste cîteva zile, vom fi uitat cu toții și de Protasevici, și de Lukașenko. Apoi ne vom mira din nou cînd dictatorul va mai face ceva ieșit din comun. Și va trebui să exagereze serios ca să ne atragă atenția.

Cîtă vreme Europa va continua să permită schimburi comerciale cu Belarus, cîtă vreme brand-urile occidentale vor fi disponibile în magazinele din Minsk, cîtă vreme Occidentul va pretinde că „se poate discuta“ cu Minskul, iar represiunea e o excepție, nu o regulă, Lukașenko va rămîne la locul lui. Strict în acest caz, Europa ar trebui poate să renunțe la mănuși și să își propună, deschis sau nu, încurajarea unei schimbări a regimului din Belarus. Asta înseamnă, dincolo de dorințe, investiții și strategie. Simplele eforturi are lituanienilor sau polonezilor nu sînt suficiente. Altfel, pe la el prin curte, dictatorul va continua să dicteze după cum îl duce minte și cum îi e voința. 

Iar dacă Protasevici moare în detenție, Lukașenko nu își va pierde somnul. Dar vreo cîțiva lideri europeni ar merita lucrul ăsta. Pentru că, spre deosebire de bieloruși, ei au libertatea de a decide ce e bine și ce e rău.

Teodor Tiţă poate fi găsit și la twitter.com/jaunetom.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.