Platforme… revoluționare

O veste șocantă a tulburat recent comunitatea universitară. Se pare că Jandarmeria a potolit, cu greu, o încăierare colectivă care s-a iscat, pe nepusă masă, în ciuda restricțiilor și a măsurilor de distanțare, pe coridoarele bătrînei clădiri academice. Presa a numit scandalul, ambiguu ca de obicei, „confruntarea violentă a unor facțiuni profesorale cu interese educaționale divergente”. Explicația nu m-a mulțumit, așa încît am derulat propria-mi investigație, mai ales că patru colegi (de la facultăți diferite) pe care îi cunosc destul de bine, conf. dr. Saturna Falegă (fiziciană), lect. dr. Flemonela Turbincă (informaticiană), conf. dr. Mierluș Protofobescu (sociolog) și prof. dr. Flanel Scrumaru (geograf), au fost arestați și ulterior amendați ca urmare a teribilului incident. Ce am aflat m-a lăsat cu gura căscată. În interiorul discuțiilor despre identificarea platformei optime de predare online (pentru implementarea și uniformizarea ei în întreaga Universitate, desigur), discuții declanșate încă de la debutul pandemiei, se iviseră, inevitabil, păreri diferite. Patru astfel de rețele întruniseră cele mai multe voturi de sprijin din partea comunității lărgite: Microsoft Teams, Google Meet, Zoom și Cisco Webex. Fiecare avea cîte un lider de opinie (în persoanele celor menționați) și un segment semnificativ de adepți – agitați și virulenți – în rîndul profesorilor și studenților instituției.

Argumentațiile inițiale au fost elaborate și sofisticate, cu pledoarii avocățești, filozofice, tehnice, morale, economice și culturale. Dacă, tehnic, Zoom-ul se pretindea cel mai bun, etic vorbind, era de preferat Microsoft Teams pentru dimensiunea sa educațională clară. Cultural, nici o rețea nu rămînea neproblematică. Ba că s-ar permite americanilor să ne controleze viața cu tehnologia (spectrul lui Bill Gates se ițea în majoritatea discursurilor contestatare, în orice direcție ar fi fost îndreptate ele), ba că își bagă coada chinezii pe unde te-ai aștepta mai puțin, ba că Sputnik-ul rusesc s-ar găsi pretutindeni, ba că – „LOL”, strigau aici șugubeții – ne-am afla, de fapt, cu mic, cu mare, în serviciul nemților lui Merkel și al lui Iohannis. Juridic, se pleda pentru Cisco Webex, întrucît semnaserăm deja un fel de precontract cu ei, economic, Google Meet era aruncat, cu vehemență, în față, subliniindu-se gratuitatea lui (garantată doar de un cont de Gmail). Unele platforme se potriveau cu specificul facultăților de Științe, altele intrau ca o mănușă pe profilul Umanioarelor. (În acest punct, pe filozofi chiar i-a apucat umanismul și s-au trezit susținînd, democratic, libertatea de alegere, oferită profesorilor și studenților. Li s-a dat însă rapid peste nas, de către toate „facțiunile” puse la un loc, cu un „Marș de-aici!” urlat în cor.) Ziceai că Aula Magna reactualiza, morbid, Procesul de la Nürnberg.

Negocierile au încetat brusc, iar lucrurile au degenerat. Saturna Falegă și-a confecționat măști negre pe care scria, mare, Microsoft Teams. Susținătorii i-au urmat exemplul. Flemonela Turbincă nu s-a lăsat mai prejos. A venit la școală, cu mutră feroce, în fruntea grupului ei de manevră. Toți își legaseră bandane în jurul frunților, aidoma teroriștilor sinucigași arabi. Pe ele se putea citi, cu litere roșii, amenințătoare, Google Meet. Cîndva pașnicul Mierluș Protofobescu s-a radicalizat de asemenea și alerga prin Universitate (împreună cu o ceată voinicească), purtînd în mîini un steag șuierător, în formă de lup cu gura deschisă, pe care imprimase cuvîntul Zoom (s-a demonstrat mai tîrziu că unii din echipa lui erau membri ai asociației „Dacii liberi“, neavînd nici o treabă cu Universitatea). În sfîrșit, gașca organizată de Flanel Scrumaru s-a dovedit cea mai originală, primind de altfel și amenda cea mai consistentă. Membrii ei și-au tatuat pe fese – unii, se povestește, cu tatuaje permanente! – Cisco Webex. Defilau, militărește, prin instituție și, din cînd în cînd (mai precis, la Rectorat și în fața fiecărui Decanat), la comanda fermă a liderului, se dezbrăcau simultan și se încovoiau demonstrativ, arătîndu-și, generos-copios, părțile inscripționate. Pe lîngă ultraj, tulburarea liniștii publice și nerespectarea măsurilor de combatere a pandemiei, ei au fost sancționați și pentru expunere indecentă.

Apocalipsa s-a produs la întîlnirea celor patru comandouri. Caftul s-a generalizat iute (parte-n parte, cum se spune în underground), urmînd totuși o regulă „ideologică”. Luptătorii erau foarte interesați să distrugă, la inamici, simbolul identitar al fiecărei „facțiuni”, afișat cu atîta ostentație – în speță, numele platformei susținute. Cu măștile, bandanele și steagul Dracon treaba a fost simplă: au zburat care-ncotro. Pentru susținătorii lui Flanel și ai Cisco Webex-ului însă, chestiunea s-a complicat. Adversarii i-au despuiat și i-au articulat cu severitate. Fiind și cei mai drastic amendați, putem concluziona că lor le-au sfîrîit, cu adevărat, fundurile...

Codrin Liviu Cuțitaru este profesor la Facultatea de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: Filozofia lucrurilor mici, Editura Junimea, 2020.