⬆
Ovidiu LORENZ
Procese de onirință
Niciodată nu știi ce conduce la vis, pe cînd ce vine după aceea e mai limpede: rememorarea, reluarea lui în gînd pînă la dispariție.
Vise la feminin
Hélène Cixous reordonează material dintr-un jurnal de vise imens, mărturisind că n-a modificat nimic din eboșa inițială.
„Unde ni-s entuziaștii, visătorii“
Oniriștii nu pornesc de la visele lor nocturne, inventînd hiperlucid altele, diurne.
Visele de apoi
Cîți nu ne trezim, în veghea imediat următoare unui coșmar, cu veșnica analogie dintre spațiul oniric și viața de apoi?
Spațiu-timp sau visul reprezentat în muzică
Un vis pus pe note seamănă pe undeva cu spațiu-timpul.
Trei pactizanți cu visul
Odată calea deschisă, bolnavul ajunge să comunice cu presupusa lume a spiritelor încă din stare de veghe.
Fluturi de noapte
Zhuangzi (secolul IV î.e.n.) ne-a lăsat moștenire dilema filosofului care se visează fluture și la trezire se întreabă: nu cumva sînt un fluture visîndu-se filosof?! Parabola
Vise din alt film
Analogia film-vis a funcționat încă de la începuturile cinematografului, cînd Georges Méliès a visat la călătoria în Lună, patria viselor.
Ce ascunde mantia oniromantului?
Într-unul dintre multele sale eseuri consacrate universului oniric, Roger Caillois ne spune că, pentru popoarele primitive, visul nu e profeție, ci constrîngere, nu înștiințare, ci prefigurare coercitivă.
Insistența memoriei în vise (acuarele, fotografii)
Istoria picturii se vede astăzi plină de reprezentări încercînd să imagineze, în tablouri cu subiecți visători ca atare sau numai subînțeleși, nemaivăzutele locuri pe care le vizităm în somn.
„Crezi că împingi și ești împins“
Bătură orele kairotice, se aliniară planetele, sorii și lunile, ca totul să iasă cum era stabilit.