Insistența memoriei în vise (acuarele, fotografii)

Publicat în Dilema Veche nr. 893 din 20 - 26 mai 2021
Insistența memoriei în vise (acuarele, fotografii) jpeg

Poate întrucît multă vreme s-a susținut că visele sînt înainte de toate imagine – și nu, așa cum se dovedesc ele la o privire mai avizată, niște gheme de senzații, percepții, emoții –, istoria picturii se vede astăzi plină de reprezentări încercînd să imagineze, în tablouri cu subiecți visători ca atare sau numai subînțeleși, nemaivăzutele locuri pe care le vizităm în somn. Se poate astfel trasa o evoluție: dinspre Evul Mediu, cu vise biblice trimise de Dumnezeu însuși, în iconografii subiacente ajunse de-a lungul timpului canonice (scara lui Iacob sau Iosif interpretînd visele faraonului), dacă nu cu picioarele pe pămînt, ba chiar sub el, în viziunile infernale ieșite din mîna lui Hieronymus Bosch; desigur, scenele „păgîne“ din Renaștere și baroc; apoi, capriciile unui Francisco de Goya, cînd rațiunea tocmai că se aliază cu imaginația, nu o refutează; nu mai puțin celebrul Coșmar indus pe pînză de către romanticul Henri Fuseli; pentru ca, după un ocol în pictura simbolistă, să ne trezim în plin secol XX, martori a ceea ce s-a dorit a fi inconștientul dezvăluit de suprarealism. Dar intenția mea nu e nicidecum să fac un pomelnic, o simplă enumerare ar depăși spațiul acestui articol. Mă voi axa pe două capete de pod ale acestui parcurs, acolo unde – paradoxal, pictura fiind o artă spațială, cu alte cuvinte una a simultaneității – stau două vise în care accentul cade pe timp. Autorii lor: Albrecht Dürer și Salvador Dalí, născuți amîndoi în luna mai (1471, respectiv 1904). Ambele imagini, o schiță, respectiv un tablou în toată regula, se axează pe ideea de scurgere. Dacă însă la Dürer visul transpus vizual invadează întreg orizontul, căzînd de-a dreptul din cer pentru a cotropi totul în cale, peste secole, Dalí ne va arăta că timpul se topește și curge după altă logică în vise, într-un prezent continuu, dintotdeauna aici, dar amenințînd la orice rază mai puternică, trimisă ca o săgeată de un soare mereu absent, să se descompună o dată pentru totdeauna.

Într-o pagină de jurnal păstrată la Muzeul de Istoria Artei din Viena, secțiunea Kunstkammer (cabinetul de curiozități al Habsburgilor), vizitatorul înzestrat cu răbdare poate găsi, dacă și-a pus-o în gînd ca pe-o datorie de preț, o acuarelă, sub care, caligrafie conținînd o singură tăietură, o singură completare, apare și o transpunere în scris, a unui vis la prima vedere cosmic, apocaliptic. Într-un peisaj cu arbori împrăștiați în zare și case minuscule, o imensă coloană de apă se prăvălește pe pămînt, propagîndu-se întocmai ca sporii unei ciuperci atomice. Urmează și altele, deja se văd  apropiindu-se, lent, înșelător. Atît de puternică e prima izbitură, evaluată la patru mile depărtare, încît visătorul se ridică în capul oaselor, cuprins de cutremur. Ca niciodată altcîndva înaintea lui, nu doar că va face tot efortul omenește posibil pentru a-și aminti visul, dar va lăsa urme, mărturia lui părînd să fie prima de acest fel. În noaptea dintre 7 și 8 iunie 1525, imediat după Rusalii, cu mai puțin de trei ani înainte de moarte, Albrecht Dürer vede așadar nu o mulțime de limbi de foc – prea ar fi fost totul pe față –, ci trombe de apă revărsîndu-se din ceruri. Cu toată gama de efecte: sunete, scuturături. Într-un eseu din volumul Le temps, ce grand sculpteur (Gallimard, 1983), după ce oferă o traducere sui generis a visului îndurat de către pictorul renascentisto-și-ceva-mai-mult, Marguerite Yourcernar vine și cu interpretări. O izbește absența totală de simboluri. Într-adevăr, vizionarul e un realist (măsoară distanțe, viteze), însă, ca întotdeauna în vise, totul doar pare să fie ceea ce pare. Dincolo de teama de potop într-o epocă de incertitudine religioasă (Reforma cu avatarurile ei), notația lui Dürer se termină cu „Fie ca Dumnezeu să le întoarcă pe toate spre bine“. Visul ar putea fi considerat numaidecît metafizic, apa căzînd pe pămînt parcă direct din fîntînile Paradisului. Dar dacă el s-a insinuat din străfunduri ce n-au văzut nicicînd apele divine, ci altele, mai insondabile?

Pe acestea, a vrut să le scoată la iveală suprarealismul pictural; un pleonasm, căci în realitate curentul s-a manifestat ca la carte aproape exclusiv în pictură, literatura suprarealistă neavînd chiar atît de multe în comun cu visul pe cît se tot zvonește la fiecare colț de stradă peste care cade umbra unui edificiu. Ba mai mult, dintre toți suprarealiștii, Salvador Dalí s-a considerat unicul. Își numea picturile fotografii de vise pictate manual, practicînd ceva ce s-ar numi, de fapt, hiperrealism oniric. Într-o serie de cinci tablouri, pictate la intervale scurte de timp, regăsim delirul interpretativ atît de caracteristic autorului catalan: Portretul lui Paul Éluard (1929) – cu lăcuste pe față, Enigma dorinței (1929) – mama devoratoare, Marele masturbator (1929) – fantezii fără perdele, Persistența memoriei (Ceasurile moi de buzunar, cu plaja pustie din Portlligat în fundal, 1931), Somnul (1937) – sprijinit în proptele. Chipul visătorului apare în fiecare dintre aceste compoziții. Deși deformată, recunoaștem figura lui Dalí, în tot atîtea autoportrete ale eului său nocturn. Abstractizată, cu trăsături fade, putem ușor observa cum creatura are ochii închiși, gene desenate minuțios, ca pentru a nu ne lăsa niciun dubiu asupra faptului că e surprinsă dormind, într-un continuu prezent al visului. Cele trei ceasuri moi din tabloul omonim – reminiscență, potrivit unei mărturisiri din Jurnalul unui geniu, a unei bucăți de camembert uitate pe o farfurie, pe care pictorul va aplica metoda paranoic-critică de construcție perfect lucidă a fantasmei – pot simboliza trecerea; furnicile acoperind ceasul portocaliu din colțul stîng – rigid, întors, al tatălui – sînt, ca mereu pentru Dalí, sugestia decăderii și descompunerii, efect al veșnicei scurgeri a timpului. Acestor cinci vise pur dalíniene li se adaugă un al șaselea, Vis provocat de zborul unei albine în jurul unei rodii cu o secundă înainte de trezire (1944), în care visează o femeie: Gala, muza absolută în nuditatea ei. Despre el și durata lui, cu alt prilej. E prea bun!

Ovidiu Lorenz este prozator.

1025 21 Iamandi jpg
Business as usual
Poate că britanicii, spre deosebire de alte nații mai versatile, mai cameleonice, au exercițiul normalului.
VJ jpg
La aniversară. Valeriu Jereghi în spațiul filmului european
Creator a 19 filme ca regizor, 21 și ca scenarist, opt ca director de imagine și unul ca producător, a fost și actor în patru filme.
1014 23 jpg
„Probabil cel mai aşteptat album rap din ultimii zece ani” – G.P. VOLCEANOV în dialog cu PHUNK B –
Prima mea casetă de hip-hop românesc a fost Familiarizează-te de la La Familia, în 2001, septembrie, de ziua mea, la 7 ani.
p 21 WC jpg
Digital și analogic
Dincolo de sensul intrinsec al unui cuvînt sau al unei expresii, mai există unul, extrinsec, care rezultă din relația acestora cu contextul.
1013 23 Miru fotosoto jpg
„De ce iubim femeile MCs” (II) – G.P. VOLCEANOV în dialog cu MIRU
„Mi-ar plăcea măcar la Conservator, fiind de specialitate, să fie o materie legată de rap.”
image png
Trasul de șireturi
Dar nici cel din urmă nu se oprește vreodată din citit. Nu va declara niciodată că nu mai are nevoie de cărți.
1010 22 coperta jpg
image png
Hoțul de timp
Ei se fortifică în interiorul iluziei de a „avea în mînă accelerarea sau încetinirea călătoriilor la graniță, nu cea geografică, ci cea a veșniciei”
image png
Solidaritatea de aparență
Grație coincidenței onomastice, își însușise fără jenă „faptele de vitejie” ale acestui fotbalist sîrb; și-i mersese de minune pînă să fie descoperit.
image png
Iarna pe uliță
Psihic, însă... mi se pare că e invers.
image png
Privirea ca formă de gîndire în arta lui Marin Gherasim
Preocupările teoretice ale pictorului se manifestă de timpuriu.
p 21 Heinrich B”ll jpg
Dragostea tăiată la montaj. Heinrich Böll despre doliul Germaniei
Dar nu la asta se gîndea Heinrich acum: el se gîndea la speranța care luminase o clipă chipul mamei, numai o singură clipă, dar știa că o clipă înseamnă mult.
index jpeg 7 webp
Ce a căzut, de fapt, în 1989?
Ce nu știm este dacă această situație va dura. Experiența ne arată că omul nu poate trăi fără narative și că istoria la un moment dat se repetă.
pata umana jpg
Pata umană. Despre intoleranță și mizantropie
„Ignoranța nu este un vid, este un preaplin de scenarii și de certitudini.”
p 23 jpg
p 22 Dimitrie Cantemir WC jpg
Cantemir – confluenţe culturale şi aculturaţie
Cel care făcea această observaţie vorbea în bună cunoştință de cauză, sugerînd una din componentele procesului de aculturaţie.
p 22 jpg
Întotdeauna tu, niciodată eu sau despre violența invizibilă
Termenul de „violență psihologică” este intrat de puțini ani în vocabularul colectiv și conștientizat ca fenomen care se petrece și la care am fost și sîntem expuși fără a ne da seama.
987 23 Volceanov jpg
„De ce iubim femeile MCs” – G.P. VOLCEANOV în dialog cu GANI (partea I) –
Cel mai important e să fii true şi pasionat pînă la capăt.
982 22 Lepenies jpg
Muncă intelectuală
Munca intelectuală a lui Martus/Spoerhase e o carte foarte interesantă și plină de învățăminte.
p 23 jpg
În aerul firav al Globului
Ce lecție transfiguratoare despre puterea teatrului este acest spectacol! Și totuși, care Ioana? Ioana pitit/ă în fiecare din noi, care-și dorește să fie ascultat/ă, recunoscut/ă și acceptat/ă. Nimic mai simplu.
980 21 Badescu jpeg
Copel Moscu și jocul de-a realitatea
Filmele lui Moscu sînt documentare ale unei lumi ascunse, a unei alter-realități adevărate, care există, dar nu este într-un mod de la sine înțeles, adică prin însuși faptul de a fi, observată și băgată în seamă.
index jpeg 4 webp
Pe scurt, despre iluzia schimbării
Cădem de acord că aceste vremuri trecute erau frumoase atît pentru fete, cît și pentru băieți.
index jpeg 2 webp
Cu iubirea în minte, cu mintea în iubire
Cînd, la rîndul nostru, iubim o anumită persoană, această iubire se poate extinde la un obiect care i-a fost drag, poate deveni o colecție de obiecte iubite de acel om sau o pasiune pentru un anumit domeniu.
Robert Harron and Gertrude Norman in The Tender Hearted Boy (1913) (cropped) jpg
Iubire "all inclusive” sau prietenie?
Ceilalți, care își investesc energia în mai multe relații, în mai multe preocupări, au de-a face cu limitele, distanța, absența și iubirea neîmpărtășită toată viața.

Adevarul.ro

image
Hipertermia, urgența medicală care ne amenință viața pe caniculă. Care este măsura imediată care ne ajută
După o săptămână de Cod Roșu, serviciile de ambulanță aproape că nu mai fac față solicitărilor. Dintre acestea, hipertermiile cauzate de caniculă sunt urgențe majore, supraîncălzirea organismului punând viața pacienților în pericol.
image
Șase dintre cele mai supraestimate atracții turistice din lume. „Nu a fost deloc ceea ce mă așteptam” VIDEO
Fiecare țară are obiectivele sale turistice despre care se spune că nu trebuie să le ratezi când vizitezi acele locuri. Adesea, realitatea se ridică sau depășește nivelul așteptărilor, dar sunt și situații în care atracțiile turistice sunt supraestimate.
image
„Nostradamus cel viu” a prezis căderea sistemelor informatice încă de acum trei luni și prevestește un nou război mondial
Clarvăzătorul brazilian Athos Salomé, supranumit „Nostradamus cel viu”, a prezis o „pană tehnologică de trei zile” în 2024, potrivit Daily Mail Online, iar acum susține că ar urma un conflict la scară largă, asemănător unui al treilea război mondial.

HIstoria.ro

image
Vechi magazine și reclame bucureștene
Vă invităm să descoperiți o parte din istoria Capitalei, reflectată în vitrinele magazinelor și în mesajele reclamelor de odinioară.
image
„România va fi ce va voi să facă Stalin cu ea”
Constantin Argetoianu avea să ajungă la o concluzie pe care istoria, din păcate, a validat-o.
image
Lucruri știute și neștiute despre Mănăstirea Arbore și ctitorul ei
Pe ruta mănăstirilor din Moldova, din cel mai recent proiect de turism cultural – „România Atractivă” –, cunoaștem profund patrimoniul românesc, construit, meșteșugit sau povestit. Străini și români deopotrivă, suntem chemați de sunetul de toacă și ne plecăm capetele la auzul cântărilor din zori. Ne