Vise din alt film

Publicat în Dilema Veche nr. 901 din 15 – 21 iulie 2021
Vise din alt film jpeg

În romanul Casa somnului de Jonathan Coe, apare dezvoltată ideea unei cinemateci onirice: „Există tot felul de vise, nu? În cazul ăsta, evident că avem filmele de groază, care sînt aidoma coșmarurilor, iar pe urmă filmele porcoase, […] care sînt echivalentul viselor erotice. […] Pe urmă vin reeditările și poveștile care se spun de nu știu cîte ori la rînd [remake-urile], care seamănă cu visele recurente. În fine, există și filme reconfortante și vizionare, cum ar fi […] Vrăjitorul din Oz. Însă cînd un film se pierde, nu a apucat să ruleze deloc, originalul dispare și nu-l vede absolut nimeni, ei bine, ăsta e cel mai frumos dintre toate visele. Fiindcă e genul de film care se poate să fi fost cel mai atrăgător din viață, numai că-l pierzi din memorie în timp ce te trezești, iar după cîteva secunde nu-ți mai amintești o iotă.“ (traducere de Radu Paraschivescu, Polirom, 2001)

Analogia film-vis a funcționat încă de la începuturile cinematografului, cînd Georges Méliès a visat la călătoria în Lună, patria viselor. Însă, la fel cum nu toate visele sînt extraordinare, nici filmele inspirate de ele nu se ridică neapărat la o notă mai mare de 7 în topul personal.

Din colaborarea lui Dalí cu Luis Buñuel, avem binecunoscutul scurt metraj Cîinele andaluz (1929), al cărui scenariu te crucește și azi, cu ochiul despicat în prim-plan și altele asemenea. Peste ani, din apropierea aceluiași Dalí de Alfred Hitchcock de astă dată, s-a născut secvența onirică din Spellbound (Fascinație, 1945), cu alți ochi, punînd stăpînire pe decorul de policier sub amenințarea unei foarfeci; astfel, psihanalistul devine detectiv al inconștientului, în vis elementul insignifiant și neașteptat dovedindu-se fundamental, ca pentru orice interpretare ce se respectă. Drama fantasy Peter Ibbetson (1935), ecranizarea romanului omonim al lui George du Maurier, aducea povestea a doi îndrăgostiți care comunică în vise, rămași mereu tineri. În timp ce Dead of Night (Noaptea groazei, 1945), antologie britanică horror în șase părți, închipuia vise recurente într-un vis-cadru.

După război, musical-ul în tehnicolor The 5000 Fingers of Doctor T (1953) – unicul film scris de Dr. Seuss, autor cunoscut mai mult pentru cărțile sale destinate celor mici – înfățișează coșmarul unui profesor dictatorial de pian la 500 de mîini. Mai tîrziu, găsim elemente onirice în filmele lui Andrei Tarkovski (Oglinda, 1975) sau Ingmar Bergman (pe YouTube circulă un filmuleț care le pune pe toate laolaltă), etalonul absolut fiind Yume, cele opt vise ale lui Akira Kurosawa transpuse în 1990. Terry Gilliam ne propune, prin Brazil (1985), universul distopic unde singura supapă e visul, iar în coproducția franco-americană Arizona Dream (Emir Kusturica, 1993), un Johnny Depp incredibil de tînăr visează un eschimos la vînătoare de pește plat. Într-o notă lynchiană, Institutul Benjamenta, sau acest vis căruia oamenii îi spun viață (frații Quay, 1996), bazat pe romanul Jakob von Gunten de Robert Walser, se constituie ca o adaptare experimentală cu obiecte animate vibrînd la tot pasul servitorului în devenire, pentru a forja ceva ce s-ar putea numi interioritate metafizică.

SF-ul Donnie Darko (Richard Kelly, 2001) explorează la modul riscant dimensiuni alternative și călătorii în timp analoage cu starea de vis. Deși premisa filmului nu e despre actul de a visa în sine, pentru a estompa liniile de demarcație dintre numeroasele niveluri de realitate pe care încearcă să le conștientizeze publicul, pe parcurs apar tot felul de indicatori – gen close-up în direcția ceasurilor, unghiuri înclinate ale camerei, anumite formule repetate – ce definesc un ritual de trecere, de posibilă interschimbare între veghe, visare și altele. Despre Inception (Începutul, Christopher Nolan, 2010) s-ar putea scrie cărți; vom reține pentru posteritate găselnița cu nivelurile onirice în care timpul se dilată.

La categoria thriller psihologic, nu pot lipsi Candidatul manciurian, în cele două variante ale sale (1962, respectiv 2004), Scara lui Iacob (1990) – ambele producții marșînd pe ideea de vise ca efect al unui șoc posttraumatic în urma experienței războiului – sau Insula Shutter, în care Martin Scorsese îl pune pe Leonardo DiCaprio să viseze iterat, căci indus medicamentos, într-o psihodramă năucitoare. Cînd vine vorba de anime-uri, se detașează Paprika, thriller psihologic japonez din 2006 în regia lui Satoshi Kon, despre o mașină permițîndu-le psihoterapeuților să intre în visele pacienților, un film pe care descrierile grafice îl fac, de la un punct, nerecomandat minorilor. Tehnica rotoscopiei din Waking Life (Vis și realitate, Richard Linklater, 2001) sugerează că visul e copiat de viață, nu invers; individul visător devine tot mai lucid, nu e doar spectator, ba mai mult, unul din personajele visate ajunge să-și povestească un vis propriu, fapt ce îl împinge pe protagonist să realizeze că trăiește într-un vis fără sfîrșit, întrerupt la intervale neregulate de treziri false.

Am lăsat pentru final două filme maghiare cu vise împărtășite. Mai întîi, coșmarul colectiv din a opta secțiune a romanului Satantango (1985) de László Krasznahorkai, așa cum a fost el regizat de Béla Tarr în 1994. Visele în cauză nu apar filmate – ar fi fost unica secvență colorată, restul peliculei fiind cenușiu –, ci narate, cu alte cuvinte sîntem invitați să ni le imaginăm, în toată paleta: erotic, premonitoriu, de zbor etc. Dacă însă în text interesantă era notația, oniro-grafia, fără virgule, ba chiar, pe măsură ce se apropie dimineața, redată prin cuvinte sudate, așadar o ciornă care putea fi continuată mental de un cititor harnic, în film personajele sînt surprinse împreună, comportamentist. Apoi, în minunăția din 2017 datorată lui Ildikó Enyedi, Despre trup și suflet, mi-a plăcut teribil metafora visului ca recipient, ca amforă pentru sufletul colectiv. În sfîrșit, mulți am visat la cinemateca onirică pe care am putea-o compune cu o selecție a celor mai frumoase vise, începînd cu zorii umanității. Să existe producători cu fler interesați numai. Și să fie într-un film bun!

Ovidiu Lorenz este prozator.

Foto: Despre trup și suflet (Bad Unicorn)

1025 21 Iamandi jpg
Business as usual
Poate că britanicii, spre deosebire de alte nații mai versatile, mai cameleonice, au exercițiul normalului.
VJ jpg
La aniversară. Valeriu Jereghi în spațiul filmului european
Creator a 19 filme ca regizor, 21 și ca scenarist, opt ca director de imagine și unul ca producător, a fost și actor în patru filme.
1014 23 jpg
„Probabil cel mai aşteptat album rap din ultimii zece ani” – G.P. VOLCEANOV în dialog cu PHUNK B –
Prima mea casetă de hip-hop românesc a fost Familiarizează-te de la La Familia, în 2001, septembrie, de ziua mea, la 7 ani.
p 21 WC jpg
Digital și analogic
Dincolo de sensul intrinsec al unui cuvînt sau al unei expresii, mai există unul, extrinsec, care rezultă din relația acestora cu contextul.
1013 23 Miru fotosoto jpg
„De ce iubim femeile MCs” (II) – G.P. VOLCEANOV în dialog cu MIRU
„Mi-ar plăcea măcar la Conservator, fiind de specialitate, să fie o materie legată de rap.”
image png
Trasul de șireturi
Dar nici cel din urmă nu se oprește vreodată din citit. Nu va declara niciodată că nu mai are nevoie de cărți.
1010 22 coperta jpg
image png
Hoțul de timp
Ei se fortifică în interiorul iluziei de a „avea în mînă accelerarea sau încetinirea călătoriilor la graniță, nu cea geografică, ci cea a veșniciei”
image png
Solidaritatea de aparență
Grație coincidenței onomastice, își însușise fără jenă „faptele de vitejie” ale acestui fotbalist sîrb; și-i mersese de minune pînă să fie descoperit.
image png
Iarna pe uliță
Psihic, însă... mi se pare că e invers.
image png
Privirea ca formă de gîndire în arta lui Marin Gherasim
Preocupările teoretice ale pictorului se manifestă de timpuriu.
p 21 Heinrich B”ll jpg
Dragostea tăiată la montaj. Heinrich Böll despre doliul Germaniei
Dar nu la asta se gîndea Heinrich acum: el se gîndea la speranța care luminase o clipă chipul mamei, numai o singură clipă, dar știa că o clipă înseamnă mult.
index jpeg 7 webp
Ce a căzut, de fapt, în 1989?
Ce nu știm este dacă această situație va dura. Experiența ne arată că omul nu poate trăi fără narative și că istoria la un moment dat se repetă.
pata umana jpg
Pata umană. Despre intoleranță și mizantropie
„Ignoranța nu este un vid, este un preaplin de scenarii și de certitudini.”
p 23 jpg
p 22 Dimitrie Cantemir WC jpg
Cantemir – confluenţe culturale şi aculturaţie
Cel care făcea această observaţie vorbea în bună cunoştință de cauză, sugerînd una din componentele procesului de aculturaţie.
p 22 jpg
Întotdeauna tu, niciodată eu sau despre violența invizibilă
Termenul de „violență psihologică” este intrat de puțini ani în vocabularul colectiv și conștientizat ca fenomen care se petrece și la care am fost și sîntem expuși fără a ne da seama.
987 23 Volceanov jpg
„De ce iubim femeile MCs” – G.P. VOLCEANOV în dialog cu GANI (partea I) –
Cel mai important e să fii true şi pasionat pînă la capăt.
982 22 Lepenies jpg
Muncă intelectuală
Munca intelectuală a lui Martus/Spoerhase e o carte foarte interesantă și plină de învățăminte.
p 23 jpg
În aerul firav al Globului
Ce lecție transfiguratoare despre puterea teatrului este acest spectacol! Și totuși, care Ioana? Ioana pitit/ă în fiecare din noi, care-și dorește să fie ascultat/ă, recunoscut/ă și acceptat/ă. Nimic mai simplu.
980 21 Badescu jpeg
Copel Moscu și jocul de-a realitatea
Filmele lui Moscu sînt documentare ale unei lumi ascunse, a unei alter-realități adevărate, care există, dar nu este într-un mod de la sine înțeles, adică prin însuși faptul de a fi, observată și băgată în seamă.
index jpeg 4 webp
Pe scurt, despre iluzia schimbării
Cădem de acord că aceste vremuri trecute erau frumoase atît pentru fete, cît și pentru băieți.
index jpeg 2 webp
Cu iubirea în minte, cu mintea în iubire
Cînd, la rîndul nostru, iubim o anumită persoană, această iubire se poate extinde la un obiect care i-a fost drag, poate deveni o colecție de obiecte iubite de acel om sau o pasiune pentru un anumit domeniu.
Robert Harron and Gertrude Norman in The Tender Hearted Boy (1913) (cropped) jpg
Iubire "all inclusive” sau prietenie?
Ceilalți, care își investesc energia în mai multe relații, în mai multe preocupări, au de-a face cu limitele, distanța, absența și iubirea neîmpărtășită toată viața.

Adevarul.ro

image
EXCLUSIV Bruce Lincoln, profesor, discipol și fost student al lui Mircea Eliade: „Admirația lui pentru mișcarea legionară m-a tulburat mult“
Articole și documente din perioada anilor ’30, în care filosoful român Mircea Eliade își declara simpatia față de Garda de Fier, au ajuns în posesia discipolului său, Bruce Lincoln, astăzi un emerit profesor american.
image
Dependența de ecrane a copiilor, vindecată în doar două săptămâni. Ce ar trebui să facă părinții. Soluția specialiștilor danezi
3 ore pe săptămână în fața ecranelor și nu mai mult! De atât au nevoie copiii pentru a se dezvolta sănătos din punct de vedere psihic și emoțional. Aceasta este concluzia unui studiu efectuat de specialiștii unei universități de prestigiu din Danemarca.
image
Care sunt cele mai bune companii aeriene din lume în 2024. Care au cele mai puține anulări și întârzieri
Blocajul informatic de vineri ne-a determinat să căutăm care sunt cele mai sigure companii aeriene din lume, premiate pentru cele mai puține anulări și întârzieri.

HIstoria.ro

image
Ziua în care veteranii de o vârstă cu secolul s-au întors pe plajele Normandiei
Acum 80 de ani, soldații care au debarcat pe plajele Normandiei, în dimineața de 6 iunie, au pășit în infern, întâmpinați de obstacole diabolice, mine, sârmă ghimpată, cazemate și bunkere, mitraliere secerându-i încă din apă și un inamic fortificat hotărât să îi arunce înapoi.
image
Vechi magazine și reclame bucureștene
Vă invităm să descoperiți o parte din istoria Capitalei, reflectată în vitrinele magazinelor și în mesajele reclamelor de odinioară.
image
„România va fi ce va voi să facă Stalin cu ea”
Constantin Argetoianu avea să ajungă la o concluzie pe care istoria, din păcate, a validat-o.