„Unde ni-s entuziaștii, visătorii“

Publicat în Dilema Veche nr. 923 din 16 – 22 decembrie 2021
„Unde ni s entuziaștii, visătorii“ jpeg

În limba română, și datorită poemului Unde ni sînt visătorii? (1901) de Alexandru Vlahuță, un substantiv ca „visător“ nu mai are aproape nimic de-a face cu visul, căpătînd un sens mult prea vag și lax, de reverie. Reabilitarea sa înseamnă accentul pus pe ideea de individ care visează cu ochii deschiși. De la poemele eminesciene la ficțiunile orbitoare ale unui Cărtărescu, apar și cîteva surprize.

Mai întîi, tema vieții ca vis, după modelul instituit odată cu piesa lui Calderón de la Barca, Viața e vis (1635), va fi preluată în literatura noastră abia după fix două secole, de Ion Heliade-Rădulescu, autor al unui poem intitulat Visul (1836). Mai mult, Eminescu va pune pe același plan, dar din ambele direcții, visul și viața: pentru sărmanul Dionis, „visul era viață și viața vis“, încît, cum cele două coincid, hamletian, reluînd o nelămurire specific barocă, naratorul se va putea chestiona la final: „Fost-au vis sau nu, asta-i întrebarea“. Cînd vine vorba de poetul național, după un poem cu titlul Vis, avem visul profetic din Scrisoarea III, visele provocate din Povestea magului călător în stele, iar, tot în Sărmanul Dionis (1872), pe lîngă visul comun, repetat („Visau amîndoi același vis“), vedem exemplificat visul în vis, de fapt o serie de matrioșce onirice în care visătorul este înșurubat și apoi deșurubat – cumva ca în Inception: acolo, Dionis devine Dan, călugăr din vremea lui Alexandru cel Bun, dar în visul lui Dan-cel-visat personajul se întreabă la un moment dat dacă, fără să știe, nu este cumva… Dumnezeu; întrebarea fatală provoacă o recădere inversă dintr-un etaj în altul al visului, pînă la planul aparent al realității.

Moara lui Călifar de Gala Galaction (1902) vine cu morala subiacentă că bunurile lumii sînt vis. Cezar Petrescu aduce în nuvela Omul din vis (1925) tipicul vis de zbor sau, mai ales, personaje „care apar numai în vis, cu care devii oarecum cunoștință veche […] și, prin vis, îți aduci aminte că le cunoști din alt vis“, ajungînd să le recunoști apoi, în viața „reală“ – ba chiar și un vis lucid, unde inclusiv moarta visată pare să-și conștientizeze condiția de spectru („Și ne e teamă la amîndoi să nu ne trezim)“. Reluînd confuzia decadentă dintre viață și vis, un proces treptat pe care l-am putea cataloga drept onirizare a vieții, Mateiu Caragiale îi va da în Remember (1921) una dintre cele mai reușite expresii; pe urmă, Craii de Curtea-Veche (1929) debutează cu o trezire, terminîndu-se cu relatarea unui vis. Nu îl putem uită pe Max Blecher încheindu-și romanul autoficțional Întîmplări în irealitatea imediată (1936) cu un coșmar despre somn. Iar în povestirea Căprioara din vis (1966, postum), Vasile Voiculescu abordează psihologia profunzimilor à la Carl Gustav Jung; un bătrîn sculptor află originea artei printr-o coborîre în inconștientul colectiv: unele vise „ne întorc înapoi, la viețile din străvechime. […]. Țîșnind din straturile adînci ale ființei noastre, ele ne destăinuiesc stări de mult trăite, trecute în fondul nostru, care zbucnesc în vis cum într-un cutremur năpădesc prin crăpăturile scoarței vinele apelor fierbinți din miezul pămîntului. Ele simbolizează nu numai o trecută trăire personală, ci aduc din străfunduri o experiență obștească, o amenințare de întîmplare colectivă a omenirii din care eram atunci, cum sîntem și acum, o particică, unde însă răsună totul“.

Ceva mai aproape de noi, în proza perioadei hipermoderne (1968-2001) pot fi identificate trei tipuri de ficționalizare a visului. În primul rînd, onirismul estetic românesc, pe care Dumitru Țepeneag, tatăl său absolut, îl rezumă în motoul „Noi nu visăm, noi creăm vise“. Oniriștii nu pornesc de la visele lor nocturne, inventînd hiperlucid altele, diurne. Dar Țepeneag aplică efectiv logica visului numai în volumele de proză scurtă, pe cînd romanul Zadarnică e arta fugii (1973) pare că vrea să prindă din urmă visul, ca și cum autor-narator-personajul ar încerca să și-l amintească. Poet în primul rînd epic, însă deloc prozaic, Leonid Dimov ne-a lăsat inclasabila Carte de vise (1969), volum posibil onirografic – sau numai cu ghilimele. Mai departe, apare un așa-numit neo-onirism, halucinatoriu, teoretizat la începutul anilor ʼ90 de Corin Braga, pentru care visul e deja sursă, nicidecum un model. Autorul și-a dezvoltat jurnalul de vise în proiectul romanesc al unei tetralogii, Noctambulii, din trama căreia n-au apărut încă decît primele trei volume – Claustrofobul (1992) și Hidra (1996), coșmarești, respectiv, ceva mai dincoace de somn, Luiza Textoris (2012), un al patrulea, Ventrilocul, fiind pe drum –, unde își pune visele cap la cap, umplînd golurile dintre ele și lăsînd opera deschisă pentru lector, invitat să fantasmeze la rîndul său, creativ, anarhetipal. Dacă pentru nocturnal – împărțit la rîndu-i în Oniria, Acedia, Volatilia (tot inter mundi) –, cititorul umple, completează, decide, fantasmează, pentru oniroficțiune o face autorul însuși, totul, din convingerea că punînd cap la cap imaginile – și paginile – visului ar ieși la iveală un film continuu.

Ca o sumă cu rezonanțe autohtone tînjind mereu după recunoaștere, peste toate tronează ficțiunile oniroide ale lui Mircea Cărtărescu, care pornește mereu de la visele sale reale. Deși marele scriptor nu și-a publicat visele decît în jurnalul mare (s-ar impune aici o selecție separată, fiindcă din tot materialul diaristic transpunerile viselor – de zbor, lucide, cu treziri false, cu amintiri în vis, cu spirite ale morților invocate, recurente – sînt cele mai vii texistențial), i se va putea admira, peste secole, un volum de proză intitulat inițial Visul (devenit Nostalgia), dus la consecințe mai nefaste într-un roman Travesti(t) precum visul, același imaginar expandîndu-se la maximum sub forma unei trilogii din care cel puțin Aripa stîngă (1996) e de receptat ca ditamai visul: orbitor, asurzitor, sufocant.

Pe urmă, pauză. Biografism & Co., vise cotidiene și socializare cu forța. Într-un poem intitulat Vis rău, V. Voiculescu sfîrșea cu versurile: „De n-ar fi amintirea o dîră de cenușă / Cum am găsi cărarea întoarcerii în noi?“. Să fie, totuși, la anul, într-un vis bun!

Ovidiu Lorenz este prozator.

Foto: Nicolae Grigorescu, Ciobănaș cu turma de oi, 1900 (wikimedia commons)

p 23 jpg
În aerul firav al Globului
Ce lecție transfiguratoare despre puterea teatrului este acest spectacol! Și totuși, care Ioana? Ioana pitit/ă în fiecare din noi, care-și dorește să fie ascultat/ă, recunoscut/ă și acceptat/ă. Nimic mai simplu.
980 21 Badescu jpeg
Copel Moscu și jocul de-a realitatea
Filmele lui Moscu sînt documentare ale unei lumi ascunse, a unei alter-realități adevărate, care există, dar nu este într-un mod de la sine înțeles, adică prin însuși faptul de a fi, observată și băgată în seamă.
index jpeg 4 webp
Pe scurt, despre iluzia schimbării
Cădem de acord că aceste vremuri trecute erau frumoase atît pentru fete, cît și pentru băieți.
index jpeg 2 webp
Cu iubirea în minte, cu mintea în iubire
Cînd, la rîndul nostru, iubim o anumită persoană, această iubire se poate extinde la un obiect care i-a fost drag, poate deveni o colecție de obiecte iubite de acel om sau o pasiune pentru un anumit domeniu.
Robert Harron and Gertrude Norman in The Tender Hearted Boy (1913) (cropped) jpg
Iubire "all inclusive” sau prietenie?
Ceilalți, care își investesc energia în mai multe relații, în mai multe preocupări, au de-a face cu limitele, distanța, absența și iubirea neîmpărtășită toată viața.
p 21 WC jpg
Orwell, petrolul și qatarezii
n vremea lui Rebreanu și a lui Camil Petrescu, reprezentanta României sub proaspătul încoronat Carol al II-lea pornea lungul și năucitorul drum spre Lumea Nouă.
640px Minister Luns opent de NATO conferentie te Den Haag jpg
Iarăși pe marginea prăpastiei?
În schimb, nimeni nu poate da de cap naționalismului imperialist rusesc. Singurii care o pot face sînt rușii înșiși.
316953588 506193938209801 1661483905740624086 n jpg
Daniel Vighi a plecat
Dilema veche transmite condoleanțe familiei și tuturor prietenilor săi! Dumnezeu să-l odihnească!
Engine lathe work LOC 25423838163 jpg
Stimată redacție Dilema veche,
La articolul „Șaiba” (Dilema veche, nr. 951/ 30 iunie – 6 iulie 2022) să-i fie îngăduit unui vechi „meseriaș” o mică adăugire, utilă, zic eu, înțelegerii derivatelor semantice ale acestui cuvînt.
p 22 Ken Loach WC jpg
Ken Loach. Iluzia working class hero
Cineastul britanic, cu o carieră onorabilă și consecventă, reușește în continuare să surprindă și să evoce niște pasaje ce descriu atît de palpabil o realitate, de altfel evidentă.
p 8 IMG 20220707 WA0031 jpg
In memoriam: Simona Cioculescu
Avea darul ca, prin prezența ei luminoasă și tonică, să creeze în jurul soțului ei o aură de veghe și de atenție iubitoare care îl înflorea permanent, în chip miraculos.
1024px Sulina 4 jpg
Vacanță la marginea frontului
Sulina complet schimbată față de alți ani. Peste drum de Ucraina. Peste drum de oroarea absolută a ultimului an.
p 23 InterviuBoca&Infinitu' CatalinSoto 1 jpg
Definiția underground-ului – G.P. VOLCEANOV în dialog cu CHAKRA 7
Rap-ul românesc nu a trebuit niciodată să fie resuscitat. A fost mereu într-o continuă ascensiune, depinde pe cine asculţi şi pe cine cauţi.
948 22 jpg
Viața bate filmu’
„The Third Man” e un film clasic, în alb-negru, o producție a anului 1949, premiată în același an la Festivalul de la Cannes, ce poate fi vizionată și astăzi în cinematografele din Viena, bineînțeles restaurată digital.
900px Serhiy Zhadan Toronto 2019 jpg
Un road movie
Tentativa brutală a Moscovei de reconstituire a unui imperiu poate fi stopată, dar aceasta nu ne pune la adăpost de surprize nedorite în materie de democraţie și drepturi ale omului.
42098322520 249c2ee734 c jpg
Imnurile noastre… toate
Căci chestiunea momentelor cvasi-solemne, ca izvor al unor „așa-zise” probleme, legate de ținuturi ori țări și cîntecele lor emblematice, de identitatea unor comunități, fie ele chiar și etnice, a revenit cu o fervoare nebănuită în prim-planul discursului public autohton.
627x0 jpg
Repetabilitatea trecutului
Începînd cu luna noiembrie a anului 2020 există însă o lege prin care proprietarii sînt obligați să-și repare casele, să-și întrețină fațadele și să-și spele ferestrele de la stradă.
p 22 WC jpg
De-sine-mișcător(i)ul Dacia, de la Pitești
În română avem „Superman” american și „Supraom” nietzschean.
Week end în patru puncte principale și multe alte divagații jpeg
Week-end în patru puncte principale și multe alte divagații
Pe undeva, este și o dulce și tîrzie răzbunare a noastră, cu toate că întregul patrimoniu moștenit după 1918 aparține statului român, indiferent de stăpînitori, supuși și complicatele raporturi care au existat în trecut între ei.
Scrisoare către Leonida Neamțu jpeg
Scrisoare către Leonida Neamțu
Îți scriu, pentru că recent s-a reeditat una dintre cărțile tale.
Despre singurătatea din noi – nu i așa că îți place de mine? jpeg
Despre singurătatea din noi – nu-i așa că îți place de mine?
Este demonstrată științific legătura dintre creier, corp, mediu și vulnerabilitatea genetică.
Viețile netrăite jpeg
La ora prînzului
E o atenție pentru lumea mică, nevăzută, în mișcare, din jurul nostru, pentru care parcă n-am avut ochi pînă acum.
La stînga sau la dreapta? jpeg
La stînga sau la dreapta?
Gîndirea binară – natură versus cultură – este prea rigidă ca să explice complexitatea comportamentului verbal, care în mod clar e o combinație între cele două.
Sfîrșitul competenței: inamicul nevăzut al democrației?  – o discuție pe marginea cărții lui Tom Nichols jpeg
Sfîrșitul competenței: inamicul nevăzut al democrației? – o discuție pe marginea cărții lui Tom Nichols
Ceea ce suscită interesul „diagnosticianului” sînt atitudinile tot mai multor oameni. În primul rînd, legătura invers proporțională între „lipsa de informații” și „opiniile ferme”.

Adevarul.ro

image
Fost membru CNA, atac la adresa unui concurent de la Românii au talent. Ce răspunde mama băiețelului luat în vizor
Mama lui Rareș Prisacariu, băiețelul care a primit Golden Buzz-ul la emisiunea Românii au talent a răspuns la reacția dură pe care Radu Herjeu, fost membru CNA, a avut-o după emisiune.
image
Clujul depășește la PIB orașe similare din Estul Europei. „Percepția e una, realitatea e alta”
Zona Metropolitană Cluj a depășit, în ceea ce privește Produsul Intern Brut, zone metropolitane din jurul altor orașe similare din țări estice. Economistul Radu Nechita explică de ce clujenilor nu li se pare că ar trăi mai bine.
image
Marius Manole, în șoc hipotermic pe scenă!
„Ce avem noi aici?”, o piesă de teatru scrisă și regizată de Lia Bugnar, jucată de Carmen Tănase, Maria Obretin și Marius Manole, a fost un succes deplin la Birmingham, unde spectatorii nici măcar n-au observat că Marius Manole a intrat șoc hipotermic.

HIstoria.ro

image
Caragiale: un client râvnit, dar un cârciumar prost VIDEO
Caragiale: un client râvnit, un cârciumar prost
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.
image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.