Veghea lui Morfeu

Publicat în Dilema Veche nr. 936 din 17 – 23 martie 2022
Veghea lui Morfeu jpeg

La British Museum există un cap înțepușat de bronz din secolul II despre care se zvonește că l-ar înfățișa pe Hypnos, fiul Nopții. Combinație de bronz, cu aripile nu la tălpi, ci la tîmple, cu ochi scobiți, avîntați înspre înăuntru. Conform lui Hesiod, ești unul dintre fiii săi, alături de Fobetor și Fantasos. Tu paști poporul viselor, care ți-e unchi. Pentru cei dintîi greci, visul era o ființă înaripată ce va deveni ulterior daimon. Tagma celor botezați oneiroi de către un Homer cuprinde entități întotdeauna personificate, pentru a i se năzări visătorului uper kephalês (la căpătîiul patului). Mesagerii lui Zeus pot fi de două feluri, în funcție de materia porții pe unde ies din Hades: adevărați, anunțînd viitorul pe bune (corn), sau mincinoși (fildeș). Fîlfîitul viselor ne proiectează pe noi, muritori, în plin spațiu eschatologic. Topografia lor indică un topos extramental. În Odiseea, confratele tău Hermes conduce sufletele pețitorilor Penelopei dincolo de Okeanos, iar între porțile Soarelui și cîmpia de asfodele se trece și prin satul viselor (dêmos Oneiron). La Vergiliu, în mijlocul personajelor alegorice și monștrilor din antreul marelui Dis, aflăm un arbore de frunzele căruia stau agățate pîlcuri de somnia vana. Ai vegheat la căpătîiul fiecăruia, de cînd Ovidiu, cel născut pe 20 martie -43, înaintea erei cu mințile întunecate, l-a metamorfozat pe tatăl tău în Somnus, înconjurîndu-i casa cu puhoaie din aceleași închipuiri vane. Lucian din Samosata a mers mai departe – în parodie și caricatură –, imaginînd istoria adevărată a Insulei Viselor: aici, pe lîngă porțile știute, ar exista, complementar, una de fier (pe care încap coșmarurile) și alta de ceramică (visul erotic). Peste secole, visul renascentist va putea fi iarăși de proveniență divină, aducînd mesajele unui alt fel de înger, păzitor. Cu romantismul, oniro-metafizica devine totală. O poartă într-o realitate superioară, supremă. Visele sînt catalizatoare, în sine stupefiante, ele provoacă transcendența.

Dintre toți romanticii însă, și nu doar dintre ei, un francez a știut cel mai bine să și le însușească. Să le facă ale lui pînă la disoluție. Numele său, Gérard de Nerval – sau Labrunie, pentru conformiști. „N-am putut“, spunea el în numele tău, „fără înfiorare, să străpung acele porți de fildeș ori de corn ce ne despart de lumea nevăzută. [...] Este un subteran neconturat care încet-încet se luminează și unde, din umbră și noapte, se desprind figurile palide, încremenite în gravitatea lor, ce locuiesc în sălașul limburilor. Apoi tabloul se încheagă, o licărire nouă luminează aceste arătări ciudate și ni le joacă dinainte: lumea spiritelor se deschide către noi.“ Finalul Auréliei aduce concluzia mult bănuită, în fond o rescriere a incipitului – așadar un hipertext: „Am hotărît să fixez hotarele visului și să-i pătrund taina. De ce, mi-am spus, să nu forțez în sfîrșit aceste porți mistice, înarmîndu-mă cu întreaga mea voință, de ce să nu-mi stăpînesc senzațiile în loc de a mă supune lor? Oare nu poate fi îmblînzită această himeră fermecătoare și înfricoșată, nu se poate impune o lege acestor spirite ale nopții care-și fac o jucărie din rațiunea noastră? Somnul ne ocupă o treime din viață. El e mîngîierea necazurilor zilei sau mîhnirea plăcerilor ei; niciodată însă nu l-am simțit ca pe o odihnă. După o amorțeală de cîteva minute, o nouă viață începe, eliberată de condiționările de timp și spațiu, și desigur, asemenea celei ce ne așteaptă după moarte. Cine știe dacă între aceste două vieți nu există vreo legătură și dacă nu-i stă în putere sufletului să o înnoade de pe-acum?“.

Idei reluate, mereu accentul pus pe fixare, pe luarea în posesie a porților visului. Apetența lui Nerval pentru visul lucid, căci despre asta trebuie să fie vorba, ne demonstrează că el stă pe muchia fină dintre poetic și patologic. La finalul deambulărilor sale prin tine, spunea că asemuiește seria de încercări pe care le-a străbătut cu ceea ce, pentru antici, înfățișa ideea coborîrii în infern.

E și motivul pentru care, de ceva timp, un scriitor a hotărît: el nu ucide-n fașă visul ca alți prozo-poeți. Nu tu cafele super-matinale, nu tu trezit cu noaptea-n capul doldora de vise, picînd ca într-o sită deasă pe care atenția ar dizolva-o. Lui, unuia, îi place să scrie în stări ceva mai alterate, de semiconștiință, seara și dimineața, într-un continuum, lăsînd visele să lucreze, să fie zona-tampon. A remarcat un cerc vicios tipic: ele îi rezolvă cîteva din problemele ivite pe parcurs, de la un punct fără să știe pe cine ce influențează – visul textul sau invers. Aidoma lui, Graham Greene, de pildă, avea obiceiul să recitească, în fiecare seară înainte de culcare, secțiunea din romanul sau povestirea pe care o scrisese la începutul zilei, lăsînd subconștientul să lucreze pe timpul nopții. Unele vise i-au permis să depășească un „blocaj“, altele i-au oferit material pentru proze scurte sau chiar o idee pentru un nou roman. Identificarea cu un personaj mergea uneori atît de departe încît ajungea să viseze visul aceluia și nu al său, astfel încît a fost capabil să-și atribuie propriul vis unui erou, eliberîndu-se astfel dintr-un impas narativ. Însă vine și vremea cînd visele nu mai ajung. Maculatura diurnă poate fi mobil, motor, imbold al unui vis nou, de trimis în paginile aceleiași vieți ingrate. Pe 20, duminică, deja sărbătorim echinocțiul și lucrurile își recapătă din echilibru. Să vină primăvara și să ne ia – în visul ei bun! Atunci cînd lumea visează, tu ești treaz. Chiar și cu pilula roșie, Morfeus, tu ești cel ce ve(ghe)zi în defilare parada visătorilor pe porțile de os. Autorul acestui text a descris în ultimii trei ani curse de onirodrom, cu trei nume, după cum visele țin de traducător, poet sau prozator. 36 de rotocoale, ce vin să rotunjească o vîrstă pe care o va împlini cît de curînd. Să ne fie visele bune, vă spune acum, oricum v-ați numi, oricum ați alege, orice nume vă veți alege să purtați în vise și aiurea. Hai. Sper că v-a fost într-un vis bun. Pace nouă!

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

Adevarul.ro

image
Doliu în sportul românesc: Baschetbalista Alessia Maria Raiciu s-a stins în ziua în care a împlinit 18 ani
O veste cutremurătoare a apărut, astăzi, pe pagina de Facebook a Federaţiei Române de Baschet, în legătură cu o jucătoare extrem de promiţătoare.
image
Cherofobia: teama de a fi fericit sau „după bine vine rău“. Cum se manifestă, care sunt semnele
Unele persoane simt aversiune faţă fericire, fără a avea un motiv raţional pentru acest lucru. În termeni de specialitate, această formă de anxietate se numeşte „cherofobie“, iar cei afectaţi fac tot posibilul să evite sentimentul de fericire.
image
Afacerile bănoase cu o păstrăvărie şi o firmă de taximetrie, făcute de un poliţist în timpul serviciului
Fost adjunct al Poliţiei Mioveni, comisarul Marius Aioanei a făcut, timp de patru ani, numeroase afaceri bănoase în timpul serviciului, deşi acest lucru este interzis de lege. Poliţistul promova constant pe Facebook două firme deţinute de către familia sa, o păstrăvărie şi o firmă de taximetrie

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.