Procese de onirință

Publicat în Dilema Veche nr. 933 din 24 februarie – 2 martie 2022
Procese de onirință jpeg

Printre altele, pe la începuturile sale, mi-am propus în această rubrică analiza unor vise celebre, cărora să le reconstitui, cu alte cuvinte, evenimentele premergătoare, pornind de la conținuturi. Sub forma unor investigații literar-psihologice, am ajuns practic să refac ziua dinainte. Niciodată nu știi ce conduce la vis, pe cînd ce vine după aceea e mai limpede: rememorarea, reluarea lui în gînd pînă la dispariție. Vise care au dus la ceva, care au lăsat ceva palpabil în urmă, nu doar umbre rătăcitoare în mintea cuiva anonim, pierdute pentru vecie. Am vorbit așadar, despre Descartes, Stevenson, Tartini, Coleridge, Mendeleev sau Loewi. Dar ce ne facem cu Maury, autor al unuia dintre cele mai fantasmagoric-fantaste episoade din istoria visului, despre care o Hélène Cixous ar spune că e unul de emasculare? Apropo, în articolul de luna trecută, curat act ratat, am uitat să menționez anul apariției pentru Rêve je te dis (2003). Mi-am făcut și procese de conștiință. Apoi m-am gîndit: ce făceam eu în 2003? La sfîrșitul X-ei sau începutul XI-ei, cum ar spune francezul din mine, aflam pentru prima dată de regimul Terorii. Așa cum întotdeauna dintr-o scăpare/uitare/eroare încerc să încropesc ceva bun, pozitiv, reșapînd-o, refolosind, reîncălzind o supă veche și parcă bună, la fel am ajuns și la Maury. Nu abatele, hipnologul de secol XIX. În care deja un Thomas de Quincey, pe la 1821, declara că timpul este puternic afectat în vise, imensitatea întinderii întîmplărilor visate făcîndu-l să trăiască uneori „într-o singură noapte [...] senzații ce acopereau o durată dincolo de orice limite ale vieții omenești“ (Confesiunile unui opioman englez, traducere de Corneliu Rudescu). Apoi, în a doua jumătate de veac, a realismului pur și dur, interesul acordat oniricului a slăbit drastic. Pentru fiziologii pozitiviști, visul e, pe de-o parte, un reziduu neglijabil al activității mentale din stare de veghe, iar pe de alta el se vede asimilat numaidecît halucinației, ba chiar nebuniei.

În ziua aceea, Alfred Maury se trezise buimac. Buimac și brusc. De parcă i-ar fi căzut o ghilotină pe dinaintea ochilor cînd visa mai bine. Poate nu fusese decît perdeaua luminii lăsate de soare peste pat, în acea dimineață cînd Parisul întreg se trezea la viață ca și cum viața nu s-ar fi trezit de mult, fără să-i pese în ce oraș de pe fața pămîntului își face culcușul. Avea de văzut o mulțime de lume în ziua aceea Alfred Maury. Procesiuni întregi de persoane urmau să i se perinde pe dinaintea ochilor. La capăt, istovit – așa cum, în vis, nu există timp, căci toate se-ntîmplă deodată – cu impresia că ziua aceea, aceeași, durase o veșnicie, Alfred s-a prăvălit în patul său despre care nu bănuia c-ar fi șubred, s-a răsturnat ca un trunchi de copac secerat. În odaia sa, cu mama la căpătîi. Scos din apele lui, se vede în epoca Terorii; asistă la scene de masacru, se înfățișează înaintea tribunalului revoluționar, îi vede pe Robespierre, Marat, Fouquier-Tinville, toate cele mai josnice figuri ale acelor vremuri îngrozitoare; discută cu ei; în sfîrșit, după multe întîmplări pe care nu și le va putea aminti decît parțial, e judecat, condamnat la moarte și condus într-o căruță, în mijlocul unei adunări imense, în Place de la Révolution; urcă pe eșafod; călăul îl leagă de scîndura fatală, o înclină, tăișul cade; își simte capul desprinzîndu-se de trunchi; se trezește pradă celei mai vii neliniști pentru a simți pe gît cadrul patului ce se desprinsese brusc și îi căzuse peste vertebrele cervicale, aidoma unui cuțit de ghilotină. Așa cum i-o confirmă numaidecît mama, luase această senzație exterioară drept punct de plecare al întregii înlănțuiri. În momentul în care fusese lovit, amintirea înspăimîntătoarei mașinării, a cărei impresie o reprezenta atît de bine cadrul patului său, trezise toate imaginile unei epoci căreia ghilotina îi fusese simbolul – fapt concludent pentru repeziciunea visului, care a stabilit în ochii lui Maury că e de-ajuns o clipă pentru a avea unul imens.

El a fost relatat ca atare de autor în volumul Somnul și visele (1861), spre finalul capitolului VI, axat pe analogiile dintre vis și alienarea mentală. Anecdota i-a atras bineînțeles atenția unui anume Sigmund Freud. Peste timp, un Salvador Dalí va realiza pictura Vis cauzat de zborul unei albine în jurul unei rodii cu o secundă înaintea trezirii (1944), unde are în vedere actul visării în sine, dar și urmarea sa, înfățișîndu-i atît conținutul, cît și pe visător. Aici, soția-muză Gala doarme goală pe o formațiune stîncoasă ce se înalță din mare. În jumătatea superioară a pînzei, doi tigri și o pușcă se năpustesc înspre visătoare din gura unui pește, care la rîndul său iese dintr-o rodie explodată. Fără echivoc, titlul ne sugerează trezirea iminentă și extrema scurtime. În 1962, Dalí mărturisea că tabloul a fost menit „să exprime pentru prima dată în imagini descoperirea lui Freud a visului tipic cu o desfășurare îndelungată, consecința caracterului instantaneu al unui eveniment întîmplător care îl determină pe cel adormit să se trezească. Astfel, așa cum o bară ar putea cădea pe gîtul unei persoane adormite, determinînd-o să se trezească și un vis lung să se termine cu lama ghilotinei căzînd peste ea, zgomotul făcut de albină provoacă aici senzația înțepăturii care o va trezi pe Gala“. Dar ce ne facem cînd anumiți autori de secol XX s-au străduit să arate că visul constă într-un haos de imagini disparate și legătura pe care o stabilim între ele nu se structurează decît la trezire? Putem visa enorm?! Eu, unul, aș prefera-o numaidecît, n-aș regreta nici o clipă. Neuroștiința dezumflă însă iluziile, demontează procese întregi de intenție. Măsurînd mișcările oculare din somn și lungimile așa-numitelor „dream reports“, onirologul american William Dement a condus două studii care au demonstrat că timpul din vise e similar cu timpul „real“. Însă ce mai poate fi real cînd o foarfecă meschină taie firul unei vieți pe care n-o mai odihnește pe urmă nimic? Să fie-ntr-un vis bun!

Ovidiu Lorenz este prozator.

Foto: Alfred Maury (wikimedia commons)

p 23 jpg
În aerul firav al Globului
Ce lecție transfiguratoare despre puterea teatrului este acest spectacol! Și totuși, care Ioana? Ioana pitit/ă în fiecare din noi, care-și dorește să fie ascultat/ă, recunoscut/ă și acceptat/ă. Nimic mai simplu.
980 21 Badescu jpeg
Copel Moscu și jocul de-a realitatea
Filmele lui Moscu sînt documentare ale unei lumi ascunse, a unei alter-realități adevărate, care există, dar nu este într-un mod de la sine înțeles, adică prin însuși faptul de a fi, observată și băgată în seamă.
index jpeg 4 webp
Pe scurt, despre iluzia schimbării
Cădem de acord că aceste vremuri trecute erau frumoase atît pentru fete, cît și pentru băieți.
index jpeg 2 webp
Cu iubirea în minte, cu mintea în iubire
Cînd, la rîndul nostru, iubim o anumită persoană, această iubire se poate extinde la un obiect care i-a fost drag, poate deveni o colecție de obiecte iubite de acel om sau o pasiune pentru un anumit domeniu.
Robert Harron and Gertrude Norman in The Tender Hearted Boy (1913) (cropped) jpg
Iubire "all inclusive” sau prietenie?
Ceilalți, care își investesc energia în mai multe relații, în mai multe preocupări, au de-a face cu limitele, distanța, absența și iubirea neîmpărtășită toată viața.
p 21 WC jpg
Orwell, petrolul și qatarezii
n vremea lui Rebreanu și a lui Camil Petrescu, reprezentanta României sub proaspătul încoronat Carol al II-lea pornea lungul și năucitorul drum spre Lumea Nouă.
640px Minister Luns opent de NATO conferentie te Den Haag jpg
Iarăși pe marginea prăpastiei?
În schimb, nimeni nu poate da de cap naționalismului imperialist rusesc. Singurii care o pot face sînt rușii înșiși.
316953588 506193938209801 1661483905740624086 n jpg
Daniel Vighi a plecat
Dilema veche transmite condoleanțe familiei și tuturor prietenilor săi! Dumnezeu să-l odihnească!
Engine lathe work LOC 25423838163 jpg
Stimată redacție Dilema veche,
La articolul „Șaiba” (Dilema veche, nr. 951/ 30 iunie – 6 iulie 2022) să-i fie îngăduit unui vechi „meseriaș” o mică adăugire, utilă, zic eu, înțelegerii derivatelor semantice ale acestui cuvînt.
p 22 Ken Loach WC jpg
Ken Loach. Iluzia working class hero
Cineastul britanic, cu o carieră onorabilă și consecventă, reușește în continuare să surprindă și să evoce niște pasaje ce descriu atît de palpabil o realitate, de altfel evidentă.
p 8 IMG 20220707 WA0031 jpg
In memoriam: Simona Cioculescu
Avea darul ca, prin prezența ei luminoasă și tonică, să creeze în jurul soțului ei o aură de veghe și de atenție iubitoare care îl înflorea permanent, în chip miraculos.
1024px Sulina 4 jpg
Vacanță la marginea frontului
Sulina complet schimbată față de alți ani. Peste drum de Ucraina. Peste drum de oroarea absolută a ultimului an.
p 23 InterviuBoca&Infinitu' CatalinSoto 1 jpg
Definiția underground-ului – G.P. VOLCEANOV în dialog cu CHAKRA 7
Rap-ul românesc nu a trebuit niciodată să fie resuscitat. A fost mereu într-o continuă ascensiune, depinde pe cine asculţi şi pe cine cauţi.
948 22 jpg
Viața bate filmu’
„The Third Man” e un film clasic, în alb-negru, o producție a anului 1949, premiată în același an la Festivalul de la Cannes, ce poate fi vizionată și astăzi în cinematografele din Viena, bineînțeles restaurată digital.
900px Serhiy Zhadan Toronto 2019 jpg
Un road movie
Tentativa brutală a Moscovei de reconstituire a unui imperiu poate fi stopată, dar aceasta nu ne pune la adăpost de surprize nedorite în materie de democraţie și drepturi ale omului.
42098322520 249c2ee734 c jpg
Imnurile noastre… toate
Căci chestiunea momentelor cvasi-solemne, ca izvor al unor „așa-zise” probleme, legate de ținuturi ori țări și cîntecele lor emblematice, de identitatea unor comunități, fie ele chiar și etnice, a revenit cu o fervoare nebănuită în prim-planul discursului public autohton.
627x0 jpg
Repetabilitatea trecutului
Începînd cu luna noiembrie a anului 2020 există însă o lege prin care proprietarii sînt obligați să-și repare casele, să-și întrețină fațadele și să-și spele ferestrele de la stradă.
p 22 WC jpg
De-sine-mișcător(i)ul Dacia, de la Pitești
În română avem „Superman” american și „Supraom” nietzschean.
Week end în patru puncte principale și multe alte divagații jpeg
Week-end în patru puncte principale și multe alte divagații
Pe undeva, este și o dulce și tîrzie răzbunare a noastră, cu toate că întregul patrimoniu moștenit după 1918 aparține statului român, indiferent de stăpînitori, supuși și complicatele raporturi care au existat în trecut între ei.
Scrisoare către Leonida Neamțu jpeg
Scrisoare către Leonida Neamțu
Îți scriu, pentru că recent s-a reeditat una dintre cărțile tale.
Despre singurătatea din noi – nu i așa că îți place de mine? jpeg
Despre singurătatea din noi – nu-i așa că îți place de mine?
Este demonstrată științific legătura dintre creier, corp, mediu și vulnerabilitatea genetică.
Viețile netrăite jpeg
La ora prînzului
E o atenție pentru lumea mică, nevăzută, în mișcare, din jurul nostru, pentru care parcă n-am avut ochi pînă acum.
La stînga sau la dreapta? jpeg
La stînga sau la dreapta?
Gîndirea binară – natură versus cultură – este prea rigidă ca să explice complexitatea comportamentului verbal, care în mod clar e o combinație între cele două.
Sfîrșitul competenței: inamicul nevăzut al democrației?  – o discuție pe marginea cărții lui Tom Nichols jpeg
Sfîrșitul competenței: inamicul nevăzut al democrației? – o discuție pe marginea cărții lui Tom Nichols
Ceea ce suscită interesul „diagnosticianului” sînt atitudinile tot mai multor oameni. În primul rînd, legătura invers proporțională între „lipsa de informații” și „opiniile ferme”.

Adevarul.ro

image
Fost membru CNA, atac la adresa unui concurent de la Românii au talent. Ce răspunde mama băiețelului luat în vizor
Mama lui Rareș Prisacariu, băiețelul care a primit Golden Buzz-ul la emisiunea Românii au talent a răspuns la reacția dură pe care Radu Herjeu, fost membru CNA, a avut-o după emisiune.
image
Clujul depășește la PIB orașe similare din Estul Europei. „Percepția e una, realitatea e alta”
Zona Metropolitană Cluj a depășit, în ceea ce privește Produsul Intern Brut, zone metropolitane din jurul altor orașe similare din țări estice. Economistul Radu Nechita explică de ce clujenilor nu li se pare că ar trăi mai bine.
image
Marius Manole, în șoc hipotermic pe scenă!
„Ce avem noi aici?”, o piesă de teatru scrisă și regizată de Lia Bugnar, jucată de Carmen Tănase, Maria Obretin și Marius Manole, a fost un succes deplin la Birmingham, unde spectatorii nici măcar n-au observat că Marius Manole a intrat șoc hipotermic.

HIstoria.ro

image
Caragiale: un client râvnit, dar un cârciumar prost VIDEO
Caragiale: un client râvnit, un cârciumar prost
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.
image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.