Trei pactizanți cu visul

Publicat în Dilema Veche nr. 910 din 16 – 22 septembrie 2021
Trei pactizanți cu visul jpeg

Pentru romanticii francezi, visul era sinonim cu imaginația. Modul în care Albert Béguin le radiografiază sufletul nocturn o demonstrează cu asupra de măsură. Destul de puțini s-au folosit de vis efectiv, nu doar filosofîndu-i virtuțile de spațiu compensator. Însă cînd Gérard de Nerval își începe oniro(bio)grafia Aurélia (1855) cu butada „Visul este o a doua viață“ – din care conaționalii săi suprarealiști și-au făcut, pe nedrept, una din multele lor lozinci care nu fac decît să le umbrească lipsa (de valoare a) textelor –, el are la îndemînă vise reale. Publicat postum, acest jurnal de ospiciu cuprinde numeroase mostre, pe care autorul nu se sfiește să le considere la propriu ca descensus ad inferos într-un tărîm fabulos, punînd semnul echivalenței între spațiul oniric și viața de dincolo, cu imaginile din vis (majoritatea persoane dispărute în viața diurnă) considerate strigoi. Așadar, visul ca viață secundă, viață de noapte, viață de apoi. Henri Bergson va spune că visul nu e decît o reînviere a trecutului, vorbind la modul metaforic despre „amintirile-fantomă“. Nerval își formează credința în nemurirea sufletelor după moarte, cu lăcaș de veci visul: odată calea deschisă, bolnavul ajunge să comunice cu presupusa lume a spiritelor încă din stare de veghe. Și, astfel, se dovedește un precursor în transpunerea viselor, nu doar pe hîrtie: „Cu ajutorul unor bucățele de cărbune și de cărămidă adunate de pe jos, am acoperit curînd pereții cu o serie de desene în care impresiile mele prindeau formă. Printre toate figurile, una era mereu dominantă: aceea a Auréliei, zugrăvită cu trăsăturile unei divinități, așa cum mi se arătase în vis. O roată se învîrtea sub tălpile ei și zeii îi alcătuiau suita. Am reușit să colorez acest grup, cu seva stoarsă din ierburi și flori“. Pe de altă parte, iubita moartă plăsmuită din lut face ca visele lui Gérard de Nerval să fie iluminate de un soare interior, negru, al melancoliei, poetul păstrîndu-se lucid în mijlocul nebuniei, ca într-un ochi de ciclon.

640px frans hellens by amedeo modigliani 1 jpg jpeg

                       Foto: Franz Hellens, pictură de Amedeo Modigliani (wikimedia commons)

Belgianul Franz Hellens oferă numele unei noi specii literare, anume nocturnalul. Intitulat chiar așa, volumul său în cauză cuprinde, alături de alte 15 povestiri, un mic jurnal de vise ce acoperă intervalul 1-2 octombrie 1918 – 12-13 ianuarie 1919, în care putem repera un pact onirografic: „Am luat hotărîrea să relatez aici noapte de noapte principalele întîmplări din viața mea nocturnă și lucrurile pe care le-am văzut în vise“. Din acestea, ultima consemnare se dovedește crucială, survenită după un vis hipernarcisiac în care Hellens apăruse ca fiind umanitatea întreagă demnă de aruncat în aer. Ca pentru a-l pedepsi, delegații unui Minister al viselor (ciudat cortegiu baroc – jurnaliști, bolșevici, critici, suverani, burjui cu insigne la purtător, în frunte cu un… ceaun) vin să-i ceară socoteală, mai precis armele, adică uneltele de scris în caiet, cu amenințarea că altfel îi vor tulbura somnul servindu-i coșmaruri. Încît reflecțiile post festum apar puse în exergă: „Trebuie deja să renunț la a mai nota aici episoadele vieții mele de dormitor? […] Cenzura veghează mereu“. Revolta inconștientului se manifestă pe față, împotriva unei forme de luciditate intraonirică dobîndite în timp. Însă cea mai teribilă răzbunare promisă neobositului visător nu-i decît o asigurare: că va trăi. Într-adevăr, mai tîrziu, spre deosebire de alți prozatori, care aleg să ducă în mormînt marele secret că s-au inspirat din vise la greu, ca și cum ar fi vorba despre ceva rușinos pentru istoria literaturii, în ce îl privește pe Hellens, dispunem de o mărturisire prețioasă: aproape tot ceea ce a scris mai întîi a visat, elaborînd apoi materialul în opere de ficțiune precum romanele Mélusine (1920) și Fantômes vivants (1944), la care se adaugă eseurile tematice La vie seconde (1945) sau Le fantastique réel (1967). Un exemplu din A doua viață: „Visat azi-noapte că visez, și acest nou vis ar fi o demonstrație pentru o remarcă făcută ziua asupra mecanismului viselor. Mă trezeam, visînd în continuare, și adormeam din nou pentru a continua magistrala experiență“.

19467339355 5c1b2e6c0a c jpg jpeg

                                                  Foto: Henri Michaux, pictură (flickr)

Henri Michaux a călătorit în lumea largă, inclusiv a visului, ca reflex al unui individualism exacerbat. Însă iată un pasaj din Face aux verrous (În fața zăvoarelor, 1954), unde își întîlnește de minune conaționalul: „Visam că dorm. Evident, nu mă lăsam prins în cursă, știind că sînt treaz, pînă cînd, trezindu-mă, mi-am adus aminte că dorm. Evident, nu mă lăsam prins în cursă, pînă cînd, adormind, mi-am adus aminte că tocmai mă trezisem dintr-un somn în care visam că dorm. Evident, nu mă lăsam prins în cursă…“ – și tot așa, la infinit. Un adevărat caz, Michaux, unul dintre numeroșii disidenți din sînul suprarealismului, mefient față de orice mode și curente, care a publicat în același „stil vis“ opuri ca Les Rêves et la Jambe (1923 – apropriindu-și tehnica lui Mourly Vold cu stimulii motori), Mes rêves dʼenfant (1925), Mes propriétés (1929 – cu secțiunea „Dormir“, ce descrie vise de zbor sau cădere), La nuit remue (Noaptea se mișcă, 1935 – capitolul numit „Sportivul în pat“), Le rideau des rêves (Perdeaua viselor, 1963), apoi viziunile căpătate prin experiența stupefiantelor în Misérable Miracle (1956), respectiv Connaissance par les gouffres (1961), pînă la eseul de maturitate Façons d’endormi, façons d’éveillé (Feluri de-adormit, feluri de trezit, 1969). Considerațiile din acest ultim volum pornesc de la vise nesatisfăcătoare, incolore, ce nu fac decît să imite starea de veghe. Remarcile adună laolaltă note păstrate și redactate post factum – de notat momentul erotic „Un munte într-o cameră“, după nu mai puțin de două decenii, cu încărcătura intactă –, într-o selecție de vise extra-ordinare, nedatate, ca niște memorii la prezent. Per total, opera unui antioniric patent, ce păstrează mereu distanța față de jumătatea sa nocturnă, omul de noapte, cum îl numește, un Sancho Panza prozaic opus visătorului Don Quijote. Curat complexul de mediocritate: pentru a visa, trebuie să trăiești, nu să te pierzi în reverii provocate cu eter, mescalină și canabis! Lucrarea se încheie cu descoperirea voinței, anulată înainte vreme de drog. „Visele vigile“, adică lucide. Fie-le lumina ușoară!

Ovidiu Lorenz este prozator.

Foto (sus): Gérard de Nerval (wikimedia commons) 

Week end în patru puncte principale și multe alte divagații jpeg
Week-end în patru puncte principale și multe alte divagații
Pe undeva, este și o dulce și tîrzie răzbunare a noastră, cu toate că întregul patrimoniu moștenit după 1918 aparține statului român, indiferent de stăpînitori, supuși și complicatele raporturi care au existat în trecut între ei.
Scrisoare către Leonida Neamțu jpeg
Scrisoare către Leonida Neamțu
Îți scriu, pentru că recent s-a reeditat una dintre cărțile tale.
Despre singurătatea din noi – nu i așa că îți place de mine? jpeg
Despre singurătatea din noi – nu-i așa că îți place de mine?
Este demonstrată științific legătura dintre creier, corp, mediu și vulnerabilitatea genetică.
Viețile netrăite jpeg
La ora prînzului
E o atenție pentru lumea mică, nevăzută, în mișcare, din jurul nostru, pentru care parcă n-am avut ochi pînă acum.
La stînga sau la dreapta? jpeg
La stînga sau la dreapta?
Gîndirea binară – natură versus cultură – este prea rigidă ca să explice complexitatea comportamentului verbal, care în mod clar e o combinație între cele două.
Sfîrșitul competenței: inamicul nevăzut al democrației?  – o discuție pe marginea cărții lui Tom Nichols jpeg
Sfîrșitul competenței: inamicul nevăzut al democrației? – o discuție pe marginea cărții lui Tom Nichols
Ceea ce suscită interesul „diagnosticianului” sînt atitudinile tot mai multor oameni. În primul rînd, legătura invers proporțională între „lipsa de informații” și „opiniile ferme”.
Gînduri pașnice „în vreme de război”, pentru ortodocși și nu numai jpeg
Gînduri pașnice „în vreme de război”, pentru ortodocși și nu numai
Sîntem într-o altă etapă a unui război surd pînă acum, într-o nouă formulă, „reloaded”, dar tot hîdă, de a ne raporta la alteritate.
Procese de onirință jpeg
Procese de onirință
Niciodată nu știi ce conduce la vis, pe cînd ce vine după aceea e mai limpede: rememorarea, reluarea lui în gînd pînă la dispariție.
Din jurnalul unui om cu „o mic” jpeg
Din jurnalul unui om cu „o mic”
Respectul diferă de politețe, atît în categoriile etice, cît și la locul de muncă.
O dilemă morală a fiecărei zile jpeg
O dilemă morală a fiecărei zile
La nivelul societății noastre întîlnim mulți oameni care funcționează în rol de victimă, e mai simplu să plasăm responsabilitatea în exteriorul nostru decît să ne asumăm alegerile.
Vise la feminin jpeg
Vise la feminin
Hélène Cixous reordonează material dintr-un jurnal de vise imens, mărturisind că n-a modificat nimic din eboșa inițială.
Sovietizarea selectivă a capitalismului american jpeg
Sovietizarea selectivă a capitalismului american
Tesla și alte afaceri „nou îmbogățite“ se bazează adesea pe finanțări externe, nu pe profituri.
Adaptați pentru viitor  Etica și estetica fericirii postmoderne jpeg
Adaptați pentru viitor. Etica și estetica fericirii postmoderne
Fericirea ne arată cum să devenim eroi ai propriei noastre vieți, ce înseamnă și cum să fim cu adevărat niște eroi buni și frumoși.
Traducătorul orchestră – interviu cu Andrei VIERU jpeg
Dragă domnule Andrei Cornea
Un om despre care nu sîntem siguri că a existat vreodată – de exemplu, Arjuna din Bhagavad-Gita – face parte din umanitate sau nu?
„Unde ni s entuziaștii, visătorii“ jpeg
„Unde ni-s entuziaștii, visătorii“
Oniriștii nu pornesc de la visele lor nocturne, inventînd hiperlucid altele, diurne.
De ce a murit macroeconomia? jpeg
De ce a murit macroeconomia?
Pînă cînd economiștii nu vor recunoaște existența unei incertitudini inevitabile, nu se va putea vorbi de o teorie macroeconomică, ci doar de măsuri de prevenire pentru situații de urgență.
Contabilitatea schimbărilor climatice jpeg
Contabilitatea schimbărilor climatice
„COP26”, Conferința ONU privind schimbările climatice de la Glasgow, a adus o importantă mutare de accent de la responsabilitatea guvernelor la puterea sectorului privat.
Visele de apoi jpeg
Visele de apoi
Cîți nu ne trezim, în veghea imediat următoare unui coșmar, cu veșnica analogie dintre spațiul oniric și viața de apoi?
Imagine, iconoclasm, icoană jpeg
Imagine, iconoclasm, icoană
Imaginea e liberă de orice cenzură, de orice limită tehnologică.
O afacere bună jpeg
O afacere bună
Militarii nu sînt mai deștepți decît alți oameni, dar se pricep de minune să stoarcă din fiecare soldat maximum de efort în minimum de timp.
Antinomiile istorice ale ortodoxiei jpeg
Rămîne Dumnezeu dator?
Vorbăria care consumă viața chiar și în preajma morții arată cel mai bine inconsistența caracterelor.
Dileme auctoriale jpeg
Dileme auctoriale
Atunci cînd lectura devine boală, lucru destul de frecvent, leacul vindecării trebuie căutat în altă parte: cartea nu mai e medicament, iar biblioteca nu mai e farmacie.
Făt Frumos de Magheru jpeg
Făt-Frumos de Magheru
Cum stăteam noi așa, prin gangul care făcea legătura cu trotuarul a apărut o arătare cu copite.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.