Românul ideal

Publicat în Dilema Veche nr. 894 din 27 mai - 2 iunie 2021
Frica lui Putin jpeg

Șoferul de taxi bucureștean – despre cel din alte orașe nu mă pronunț – e opinia publică majoritară fără intermediar, fără anchetă sociologică, la preț de o călătorie. Nici nu-ți încarcă nota ca să ți-o zică, ba chiar se simte ofensat dacă îl rogi să-ți dea pace. Pace n-are el: de pildă, azi îl supără ăia mari, „care a pus impozitele astea“. „Bine“, îi zici, „dar de unde bani pentru sănătate, pentru școli, fără impozite?“ „Lasă, dom’le, că fură ăștia destul, să mai dea și la popor.“ Să dea. Apoi comentează faptul că a auzit că la hoteluri trebuie să mergi acum cu certificat de vaccinare. „Las’ că‑i bag eu recepționerului ceva în buzunar și mă lasă și fără, că doar nu-s prost cu vaccinarea asta.“ „Bine, dar e spre binele nostru să ne vaccinăm cît mai mulți“, încerc eu să obiectez într-un acces necontrolat de civism. Tace puțin, face o manevră bruscă cu volanul, evitînd un pieton care traversa aiurea. Se plînge că la noi nimeni nu respectă regulile, nu ca afară. „Dar nu voiai dumneata să mituiești recepționerul de la hotel, ca să-ți dea cameră încălcînd regulile?“, zic eu bucuros că l-am prins. Aiurea, cum să-l prinzi pe românul adevărat?!

„Sînt reguli bune și sînt reguli rele“, zice. „Ce, dacă pe dumneavoastră vă pune statul să strigați cucurigu în fiecare dimineață, e o regulă bună?“ „Ce-are a face aici cucurigu?“, zic năucit. „Așa am dat și eu ca un exemplu.“ „Deci vaccinarea e la dumneata un fel de cucurigu? Ești contra? De ce?“, mai întreb, căci antivacciniștii îmi stîrnesc o mare curiozitate. Reprezentantul poporului român îmi spune pe un ton mai scăzut, de parcă mi-ar face o confidență: „Să vă spun sincer, domnule, eu nu cred în chestia asta cu COVID-u’. Cred că vor să ne îmbrobodească. Părerea mea“. „Nu crezi deloc? Totuși, au fost atîția bolnavi, uite, spitalele au fost pline, abia mai răsuflă și doctorii acum.“ „Da’ nu vedeți că și ei, la ministere, se încurcă în cifre? Pînă și ministrul ăla a recunoscut că e haos, că habar n-au cîți a murit de COVID și cîți a murit de alte boli, că și pe soacră-mea a trecut-o la morții de COVID, deși avea 95 de ani și a răposat de bătrînețe, fie-i țărîna ușoară.“ „Ce-i drept, recunosc, au fost unele erori, unele nepotriviri regretabile între mai multe baze de date, dar...“ „Vedeți“, sare încîntat omul, „au făcut un haos cu cifrele, le-a mozolit, le-a mermelit pe toate, ca să nu mai înțelegem nimic. Ne ia de proști, părerea mea. Da’ la mine nu ține.“ „Bun, totuși de ce nu te vaccinezi, nu costă nimic și ești mai sigur, mai ales cu meseria dumitale.“ „Da’ n-ați auzit de unii care s-a îmbolnăvit după ce i-a înțepat? Știu de unu’, finul lu’ colegu’ meu, care s-a umflat tot.“ „Sînt și cazuri de astea, dar foarte puține din punct de vedere statistic...“ „Vedeți“, sare iar românul deștept, „va să zică recunoașteți că nu-i sigur, că e cazuri și cazuri.“ „Ba e cvasi-sigur, dar mai sînt și unele foarte mici riscuri.“ „Io nu cred în ăștia cu vaccinurile, să știți că le-a făcut ca să se îmbogățească. Părerea mea. N-auziți cîte miliarde face acum Faizăr?“ „Aud, văd, totuși...“ „Nu, dom’le, io n-am fost niciodată bolnav, pe cuvîntul meu, m-a ferit Dumnezeu și Maica Domnului (românul e, natural, credincios), așa că nu merg la risc, că e și unii care s-a umflat, după ce s-a vaccinat, ca finu’ lu’ colegu’. De ce să risc acuma? Poate peste an un-doi...“ Între timp, trage iar de volan și ferește în ultimul moment o mașină care ne tăiase calea, fără să semnalizeze. Înjură generos românul. Bucuros că am scăpat, mă gîndesc să profit de ocazie în mica noastră dispută. „Uite“, zic, „riscul pe care ți-l iei cînd te vaccinezi e mult mai mic decît acela pe care mi l-am luat eu cînd m-am urcat adineauri în taxiul dumitale.“ Românul se atacă demn: „Da’ n-ați văzut că nu io, ci boul ăla era de vină?“ „Ba da, am văzut, dar și eu am dat un exemplu... ca dumneata cu cucurigu mai înainte.“ „Adică, stați așa, mă scoateți tot pe mine vinovat? Dacă era un altul la volan, acuma erați la spital!“ „Păi, tocmai asta am vrut să spun, că există riscul...“ „Ce risc, cu mine nu riscați absolut nimic! Să știți că m-ați jignit, io n-am avut de cînd mă știu un accident, că m-a ferit Dumnezeu și Maica Domnului, da’ boul mi-a tăiat drumul și acum tot pe mine mă acuzați. Nu-i normal.“ 

Disputa s-a încheiat. Eu tac obosit. Românul absolut tace ofensat. Încă puțin, din fericire, și ajung la destinație. Îi las un bacșiș mai generos, ca să-l împac.

Îl ia ca pe bani datorați. Supărarea nu i-a trecut: „Vă spun încă o dată că la mine în mașină nimeni niciodată n-a riscat ceva, de douăzeci de ani de cînd fac meseria asta! Da’ dacă boul mi-a tăiat drumul, ce era să fac? O seară liniștită!“

Liniștită pe naiba, cu nervii tocați mărunt de românul ideal!

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Inamicul
Occidentul începe, încet-încet, să abandoneze iluziile că Rusia poate fi tratată altfel decît ca inamic.
Bătălia cu giganții jpeg
Și-am încălecat pe-o șa...
Au trecut 23 de ani de cînd am intrat pentru prima dată în redacția Dilemei.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Comunicare fără comunicare
Abilitatea de a perora fără să spui nimic e, pare-se, înzestrarea obligatorie a cuiva care vrea să-și asigure o carieră publică de succes.
Frica lui Putin jpeg
Monoteisme
Politeismul este relativ favorabil toleranței și pluralismului.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
De ce enervează claritatea morală și pe unii, și pe alții
Claritatea morală nu e limpezimea conștiinței emitente, ci limpezimea privirii asupra realității.
Hong Kong 1868 jpg
Hong Kong
În 1898, Marea Britanie și China au semnat un tratat prin care celei dintîi i se concesiona pentru încă 99 de ani orașul-port.
p 5 WC jpg
Cine și cum luptă cu inflația
Inflația nu este decît o „taxă” pe care o încasează statul și mediul economic și o plătesc consumatorii.
Iconofobie jpeg
Mă mir fără a fi uimit
Surpriza spirituală, generată de o realitate care te fascinează, îți stîrnește, instantaneu, curiozitatea, interesul adînc și, apoi, apetitul pentru cunoașterea ei.
„Cu bule“ jpeg
Șaiba
Nu știm exact cînd și de ce tocmai „șaiba” a devenit, în româna colocvială, emblema depreciativă a muncii manuale grele.
HCorches prel jpg
Un salut din Vama Veche
Am scris de multe ori despre nevoia schimbării grilelor de lectură, despre nevoia de a deschide, prin textele propuse spre studiu, căi de acces spre dezvoltarea personală și spre experiența cotidianului, despre nevoia de a folosi aceste texte în cheia valorilor contemporaneității.
p 7 jpg
Calea spre premodernitate a Rusiei
Putin „e chipul unei lumi pe care mintea occidentală contemporană nu o înțelege“.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Avort
Interzicerea avorturilor nu era o simplă lege restrictivă, ci devenise un instrument de represiune, de șantaj și teroare.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Locul în care democrația liberală s-a dus să moară
Instalat la putere la finalul anului trecut, cabinetul Petkov a promis ferm o ruptură cu trecutul de corupție și guvernare ineficientă.
Bătălia cu giganții jpeg
Cîte sortimente de brînză se produc în Franța?
Confruntat cu o asemenea blocadă, președintelui îi va fi foarte greu să guverneze în cel de-al doilea mandat.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Teme „riscante” ale dezbaterii religioase
Părintele Iustin Marchiș, de care mă leagă o viață de dialog spiritual, mi-a trimis, de curînd, mai multe pagini din textele protodiaconului Andrei Kuraev, teolog neconvențional al Bisericii Ortodoxe Ruse.
Frica lui Putin jpeg
Contrafactualități
Rămîne aproape întotdeauna în istorie un rest inexplicabil prin considerente pur raționale, prin forțe obiective, prin factori clasificabili și relevanți statistic ori prin determinisme sociale.
AFumurescu prel jpg
Pe repede-încet
Zilele acestea am ajuns în țară și m-am străduit din răsputeri, ca de fiece dată, să (re)înțeleg societatea românească.
o suta de ani in casa noastra cover opt jpg
Istorie pentru copii și prăjitură cu ouă
Cititorul este purtat printr-un întreg univers ilustrat de obiecte de epocă, toate care mai de care mai interesante, ce înfățișează poveștile și informațiile din text.
O mare invenție – contractul social jpeg
Este necesară schimbarea actualei forme de guvernămînt? (II)
Nu mai cred astăzi că forma de guvernămînt stabilită prin actuala Constituție este sursa disfuncționalităților și eșecurilor sistemului politic din România.
Iconofobie jpeg
Pesimistul, un personaj respectabil
Omul înțelept sesizează, în efemeritatea lucrurilor, prin extrapolare, vremelnicia întregii lumi și, ca atare, își poate permite să verse, compasiv, o lacrimă de regret.
„Cu bule“ jpeg
Urmăritori, adepți, follower(ș)i
Influența engleză actuală, mai ales cea manifestată în jargonul Internetului, poate produce anumite perplexități vorbitorilor din alte generații, atunci cînd schimbă sensurile uzuale și conotațiile pozitive sau negative ale cuvintelor.
HCorches prel jpg
Ce oferim și ce așteptăm
Predăm strungul în epoca informatizării.
p 7 WC jpg
Opt lecții ale războiului din Ucraina
Interdependența economică nu preîntîmpină războiul.
Un sport la Răsărit jpeg
Țiriac zice că îl vede pe Nadal murind pe terenul de tenis. Adică Nadal e muritor?
Ce va muri e o anumită idee despre sport, aceea că iei corpul tău, aşa cum l-ai clădit cu muncă şi apă plată, şi faci tot ce poţi pentru a învinge fără reproş.

HIstoria.ro

image
Cine a detonat „Butoiul cu pulbere al Europei” la începutul secolului XX?
După Războiul franco-prusac, ultima mare confruntare a secolului XIX, Europa occidentală și centrală se bucurau de La Belle Époque, o perioadă de pace, stabilitate și creștere economică și culturală, care se va sfârși odată cu începerea Primului Război Mondial.
image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.