Slujitorul echității

Publicat în Dilema Veche nr. 896 din 10 - 16 iunie 2021
Slujitorul echității jpeg

Lucrările pregătitoare ale Codului civil francez – adoptat în anul 1804 –, adunate de Pierre-Antoine Fenet după mai bine de două decenii și publicate într-o culegere însumînd 15 volume, sînt o fascinantă istorie a ideilor juridice. Extrase din aceste lucrări, alese cu înțelepciune de  François Ewald, au fost republicate în 2004 (Naissance du Cod civil, Flammarion). Discuțiile din Consiliul de Stat, unele dintre ele purtate în prezența lui Napoleon, discursurile rostite în fața Tribunatului și cele prezentate în fața corpurilor legiuitoare luminează textele legale propuse, amendate și adoptate în final, pentru a alcătui cea mai importantă operă legislativă a lumii moderne. Între multele dezbateri, una mai pasionată și mai pasionantă decît alta, este și cea a raportului dintre jurisprudență și lege sau dintre judecător și legiuitor. Este judecătorul obligat să respecte litera legii, să nu se abată de la aceasta în nici un fel, nici măcar pe cale de interpretare, sau are dreptul să aplice în mod creator normele juridice, ținînd seama de spiritul acestora, iar în tăcerea legii să dea totuși o hotărîre întemeiată pe echitate?

Poate să pară surprinzător, dar susținătorii primei soluții au invocat opinia lui Montesquieu, care a contribuit în mod substanțial la elaborarea teoriei statului de drept. În Despre spiritul legilor, autorul precizează că în statele despotice nu există lege, iar judecătorul își stabilește propriile reguli, în monarhii există lege, iar judecătorul o aplică în litera ei cînd este precisă sau, cînd nu este clară, o aplică în spiritul ei, dar într-o republică judecătorul trebuie să urmeze numai litera legii, aceasta neputînd fi interpretată cînd este vorba de bunurile, de onoarea sau de viața unui cetățean. Pe temeiul acestui argument de autoritate, s-a pledat pentru respingerea normei care statua că judecătorul nu poate refuza să dea o hotărîre pe motiv că legea tace, este neclară sau insuficientă, în caz contrar fiind urmărit pentru denegare de dreptate. O asemenea normă ar fi echivalat cu întoarcerea la  starea de insecuritate, specifică statelor despotice și, într-o mai mică măsură, monarhiilor. Or republica ar trebui să asigure securitatea cetățeanului și să înlăture manifestările arbitrare ale autorităților, inclusiv ale judecătorilor. Dacă legile sînt simple și clare, nu mai au nevoie de interpretare, iar judecătorii ar trebui să le aplice ca atare. Dacă aceștia ar avea dreptul să interpreteze legea sau, mai mult, să dea hotărîri care nu se întemeiază pe lege, s-ar recunoaște un principiu care ar transforma aplicarea legii într-un procedeu de distrugere a acesteia.

Acest tip de discurs este o dovadă că spiritul iacobin i-a supraviețuit lui Robespierre în timpul Consulatului (din nefericire, este viu și în prezent). Refuzînd orice interpretare a legii și negînd pînă și cuvîntul jurisprudență, Robespierre se considera un fidel interpret al lui Montesquieu. Paradoxul este că Robespierre și urmașii săi din timpul Consulatului refuzau dreptul judecătorilor de a interpreta legea, dar ei înșiși au fost infideli interpreți ai lui Montesquieu. În realitate, cum a observat Portalis – replicînd consulului Cambacérès, care se temea că un asemenea drept ar permite puterii judecătorești să uzurpe puterea legislativă –, există limite în interpretarea legii, mai ales în cazul normelor penale, dar și al celor civile. Adagiile care guvernează dreptul penal modern, nullum crimen sine lege și nulla poena sine lege, interzic judecătorului să rețină infracțiuni și să aplice pedepse care nu sînt prevăzute expres de lege. Într-un sens mai general, ori de cîte ori este vorba de sancțiuni, sfera lor nu poate fi extinsă pe cale de interpretare. Tot astfel, cînd legiuitorul a prevăzut o excepție de la o regulă, cîmpul de aplicare al excepției nu poate fi lărgit prin interpretarea normei juridice. Lectura atentă a textului din Despre spiritul legilor dezvăluie că Montesquieu excludea interpretarea legii tocmai în asemenea situații, iar nu în mod absolut; în acest sens trebuie să fie înțeleasă afirmația potrivit căreia legea nu poate fi interpretată atunci cînd este vorba de viața, de onoarea sau de bunurile unui cetățean. Dar a nu permite judecătorului să se pronunțe cînd legea este neclară, insuficientă ori nu conține o normă pentru o anumită situație înseamnă, cum a precizat în mod judicios Portalis, a întrerupe cursul justiției: „(p)uține cauze sînt susceptibile de a fi soluționate conform legii, conform unui text precis; de cele mai multe ori ele se soluționează potrivit principiilor generale, doctrinei și științei dreptului. Codul civil nu exclude această cunoaștere, ci o presupune”.

Portalis relua astfel o idee exprimată în urmă cu două milenii de Aristotel, în Etica nicomahică: „(n)atura proprie a echitabilului constă în a fi un amendament al legii, în măsura în care generalitatea ei o face incompletă… Nu totul poate fi reglementat prin lege… Regula pentru ceea ce este nedeterminat trebuie să fie la rîndul ei nedeterminată… Echitabilul este just și este superior unui anumit tip de drept”. Este firesc ca în domeniul legii civile, spre deosebire de domeniul legii penale, judecătorul să nu poată refuza să se pronunțe în toate cauzele care îi sînt înfățișate. Cu o subtilă înțelegere a nuanțelor, Portalis a precizat că, dacă judecătorul nu găsește în lege normele pentru soluționarea unui caz concret, „el trebuie să recurgă la echitatea naturală. Judecătorul civil este slujitorul legii, cînd legea vorbește; el este arbitrul diferendelor, cînd aceasta tace. Vor apărea tot timpul multe neînțelegeri care nu se vor putea judeca potrivit legii scrise”.  În viziunea sa, judecătorul este mai mult decît slujitorul legii (le ministre de la loi), el este slujitorul echității (le ministre de l’équité).

Pînă la urmă, norma care statuează că judecătorul nu poate refuza să dea o hotărîre pe motiv că legea tace, este neclară sau insuficientă a fost adoptată și se regăsește și astăzi în Codul civil francez, împreună cu norma care interzice judecătorului să se pronunțe pe cale de dispoziții generale și reglementare. Cele două norme sînt complementare. Ele conturează atît dreptul judecătorilor de a interpreta legea, în limitele arătate, cît și interdicția impusă acestora de a legifera. Ambele norme au fost preluate în Codul civil român din 1864. Cineva s-ar putea întreba de ce nu se regăsesc aceste două reguli în Codul civil în vigoare. Răspunsul este simplu. Ele se regăsesc în Codul de procedură civilă, întrucît acesta guvernează activitatea judecătorilor.

Valeriu Stoica este avocat și profesor de drept civil la Facultatea de Drept a Universității din București.

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Inamicul
Occidentul începe, încet-încet, să abandoneze iluziile că Rusia poate fi tratată altfel decît ca inamic.
Bătălia cu giganții jpeg
Și-am încălecat pe-o șa...
Au trecut 23 de ani de cînd am intrat pentru prima dată în redacția Dilemei.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Comunicare fără comunicare
Abilitatea de a perora fără să spui nimic e, pare-se, înzestrarea obligatorie a cuiva care vrea să-și asigure o carieră publică de succes.
Frica lui Putin jpeg
Monoteisme
Politeismul este relativ favorabil toleranței și pluralismului.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
De ce enervează claritatea morală și pe unii, și pe alții
Claritatea morală nu e limpezimea conștiinței emitente, ci limpezimea privirii asupra realității.
Hong Kong 1868 jpg
Hong Kong
În 1898, Marea Britanie și China au semnat un tratat prin care celei dintîi i se concesiona pentru încă 99 de ani orașul-port.
p 5 WC jpg
Cine și cum luptă cu inflația
Inflația nu este decît o „taxă” pe care o încasează statul și mediul economic și o plătesc consumatorii.
Iconofobie jpeg
Mă mir fără a fi uimit
Surpriza spirituală, generată de o realitate care te fascinează, îți stîrnește, instantaneu, curiozitatea, interesul adînc și, apoi, apetitul pentru cunoașterea ei.
„Cu bule“ jpeg
Șaiba
Nu știm exact cînd și de ce tocmai „șaiba” a devenit, în româna colocvială, emblema depreciativă a muncii manuale grele.
HCorches prel jpg
Un salut din Vama Veche
Am scris de multe ori despre nevoia schimbării grilelor de lectură, despre nevoia de a deschide, prin textele propuse spre studiu, căi de acces spre dezvoltarea personală și spre experiența cotidianului, despre nevoia de a folosi aceste texte în cheia valorilor contemporaneității.
p 7 jpg
Calea spre premodernitate a Rusiei
Putin „e chipul unei lumi pe care mintea occidentală contemporană nu o înțelege“.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Avort
Interzicerea avorturilor nu era o simplă lege restrictivă, ci devenise un instrument de represiune, de șantaj și teroare.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Locul în care democrația liberală s-a dus să moară
Instalat la putere la finalul anului trecut, cabinetul Petkov a promis ferm o ruptură cu trecutul de corupție și guvernare ineficientă.
Bătălia cu giganții jpeg
Cîte sortimente de brînză se produc în Franța?
Confruntat cu o asemenea blocadă, președintelui îi va fi foarte greu să guverneze în cel de-al doilea mandat.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Teme „riscante” ale dezbaterii religioase
Părintele Iustin Marchiș, de care mă leagă o viață de dialog spiritual, mi-a trimis, de curînd, mai multe pagini din textele protodiaconului Andrei Kuraev, teolog neconvențional al Bisericii Ortodoxe Ruse.
Frica lui Putin jpeg
Contrafactualități
Rămîne aproape întotdeauna în istorie un rest inexplicabil prin considerente pur raționale, prin forțe obiective, prin factori clasificabili și relevanți statistic ori prin determinisme sociale.
AFumurescu prel jpg
Pe repede-încet
Zilele acestea am ajuns în țară și m-am străduit din răsputeri, ca de fiece dată, să (re)înțeleg societatea românească.
o suta de ani in casa noastra cover opt jpg
Istorie pentru copii și prăjitură cu ouă
Cititorul este purtat printr-un întreg univers ilustrat de obiecte de epocă, toate care mai de care mai interesante, ce înfățișează poveștile și informațiile din text.
O mare invenție – contractul social jpeg
Este necesară schimbarea actualei forme de guvernămînt? (II)
Nu mai cred astăzi că forma de guvernămînt stabilită prin actuala Constituție este sursa disfuncționalităților și eșecurilor sistemului politic din România.
Iconofobie jpeg
Pesimistul, un personaj respectabil
Omul înțelept sesizează, în efemeritatea lucrurilor, prin extrapolare, vremelnicia întregii lumi și, ca atare, își poate permite să verse, compasiv, o lacrimă de regret.
„Cu bule“ jpeg
Urmăritori, adepți, follower(ș)i
Influența engleză actuală, mai ales cea manifestată în jargonul Internetului, poate produce anumite perplexități vorbitorilor din alte generații, atunci cînd schimbă sensurile uzuale și conotațiile pozitive sau negative ale cuvintelor.
HCorches prel jpg
Ce oferim și ce așteptăm
Predăm strungul în epoca informatizării.
p 7 WC jpg
Opt lecții ale războiului din Ucraina
Interdependența economică nu preîntîmpină războiul.
Un sport la Răsărit jpeg
Țiriac zice că îl vede pe Nadal murind pe terenul de tenis. Adică Nadal e muritor?
Ce va muri e o anumită idee despre sport, aceea că iei corpul tău, aşa cum l-ai clădit cu muncă şi apă plată, şi faci tot ce poţi pentru a învinge fără reproş.

Adevarul.ro

image
Avertizări de caniculă şi vijelii pentru toată ţara. Unde se vor înregistra fenomene extreme: harta regiunilor afectate
Avertizări de Cod Portocaliu şi Cod Galben de ploi torenţiale, vijelii şi grindină au fost emise marţi, 5 iulie, pentru mai multe judeţe din ţară.
image
Atacul rechinilor. Ce spun biologii marini despre cazul turistei românce ucise în Marea Roşie a Egiptului
Periodic, rechinii atacă turiştii în Marea Roşie. Ultima victimă este o româncă de 40 de ani din Suceava. Aceasta nu a avut nicio şansă în faţa Marelui Alb care la doar 600 de metri distanţă mai ucisese o turistă din Austria.
image
Cum se vor impozita imobilele şi care este baza de calcul pentru contribuţiile la pensii şi sănătate
Modificările Codului Fiscal prevăd, printre altele, şi modificări ale modului de calcul pentru plata imobilelor, dar şi a bazei de calcul pentru contribuţiile la sănătate şi pensii.

HIstoria.ro

image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.
image
SUA și Republica Dominicană - Cum a eșuat o anexare dorită de (mai) toată lumea
Pe 2 decembrie 1823, într-o vreme când majoritatea coloniilor spaniole din Americi își declaraseră independența sau erau pe cale s-o câștige, președintele SUA, James Monroe, a proclamat doctrina care-i poartă numele și care a devenit unul dintre documentele emblematice ale istoriei politice a SUA și a lumii.