Tiparul nostru animalic

Publicat în Dilema Veche nr. 896 din 10 - 16 iunie 2021
Despre destin, tras la sorți, „orbie” și unde le poți găsi jpeg

Șerban, să-i spunem, este elev în clasa a XII-a. Una dintre cele patru sau cinci clase de a XII-a dintr-un liceu teoretic oarecare, dintr-un oraș oarecare. E mai pirpiriu, mai puțin dezvoltat fizic în comparație cu majoritatea colegilor săi, nu e nici foarte înalt. Dar față de Popan, dintr-a XII-a C, e chiar mititel, iar Popan are sala de clasă exact lîngă toaleta de la parter și de obicei stă în preajma acesteia. Popan e „lucrat”, mare, mușchi și fibre, și o privire care te îngheață. A sunat de ieșire în pauză, iar Ștefan se apropie de profesor, așteptînd să iasă ceilalți colegi în pauză. „Ce-i, Ștefan?”, îl întreabă profesorul. „V-aș ruga să mă însoțiți pînă la toaletă, să vin împreună cu dumneavoastră, cînd mergeți spre sala profesorală!” „Dar de ce să te însoțesc la toaletă? Ce s-a întîmplat?” „Nimic, dar știți, dacă mă vede Popan, dintr-a XII-a C, vine lîngă mine și-mi tot șoptește la ureche: poponarule! Și nu-mi place...”

Nu contează absolut deloc în această poveste orientarea sexuală a lui Ștefan. O poveste care e doar o versiune a celor nenumărate prezente în mediul școlar și care poartă același titlu: bullying-ul din școli. Am mai scris despre acest subiect cîteva articole sub titlul generic Imaginează-ți că ai un copil. Ce faci cu el? La vremea respectivă trăiam ca părinte această realitate și ea s-a schimbat doar odată cu mutarea fiului meu în altă școală, pentru că acolo nici diriginta, nici majoritatea profesorilor, nici directoarele nu recunoșteau că există această problemă în școala „lor”. Cadre didactice care pentru mine și-au pierdut definitiv calitatea de „oameni”. Știau situații concrete, dar le considerau izolate, nu le dădeau importanță, nu căutau soluții reale pentru rezolvarea lor, pentru că asta ar fi dus poate la tensiuni cu părinții elevilor agresori și la scăderea renumelui școlii.

Revin acum asupra subiectului ca urmare a cazului din Școala „George Bacovia“ din Capitală. Un copil de clasa a VII-a, care s-a aruncat în gol, ca urmare, se pare, a repetatelor agresiuni verbale și poate fizice uneori ale colegilor săi. Mărturii ale altor elevi vin în sprijinul acestei ipoteze. Ar trebui să ne fie tuturora foarte clar că un astfel de incident nu are loc în absența unei hărțuiri repetate, că nu poate fi tratat ca un caz „nefericit”. O astfel de reacție a unui copil se naște ca urmare a unei acumulări de frustrări și de tensiuni care i-au afectat stima de sine și l-au împins înspre un gest extrem. Care, spre norocul celor vinovați, spre bucuria părinților și a copilului însuși, în acest caz nu s-a încheiat tragic. Dar putea să se încheie altfel.

Ce vreau, însă, este să subliniez reacția directoarei. Aceasta afirmă că: „Am întrebat dacă supărarea lui merita aşa gest, a zis nu. El este o fire mai taciturnă, așa…”. Ce abordare! Deci asta este ceea ce trebuie să faci tu, ca adult și ca educator, ca director de școală, să îl întrebi dacă merita făcut un astfel de gest? O întrebare care orientează vinovăția tot spre victimă. Alți profesori au declarat că nu există probleme serioase de hărțuire între copii în clasa și în școala respectivă. Că doar se mai împing, așa, pe scări. Oamenii ăștia nu au cunoștințe rudimentare de psihologie și nu ar avea ce să caute nu pe funcții, ci în învățămînt în general. Și ca ei sînt mulți.

Vă sună cunoscută, desigur, vechea mentalitate: femeia e vinovată, pentru că s-a îmbrăcat provocator, nu violatorul. El doar și-a urmat impulsul, instinctualitatea, pe care nu o poți alege, e un dat. Așa este, e un dat, dar alegerea de a o ține în frîu este a ta. Nu dezvolt în această direcție discuția, poziția mea e clară: nici nu poate fi urmă de circumstanțe atenuante în privința violatorului sau de vinovăție în privința victimei. De ce aduc însă în discuție această situație? Pentru că similară este poziția pe care ar putea-o avea unii în cazuri de genul celui petrecut în școală. Am auzit oameni care porneau de la ideea că elevul nu era destul de „călit”. Că această practică de a-i „căli” pe copii ne lipsește, am pierdut-o. Dar privind astfel lucrurile, orientăm vinovăția tot spre victime, nu spre agresori. Copiii care îl provocau să sară, care îl persiflau luîndu-i în derîdere curajul, scapă aici din schema rezolvării. E același mecanism mental ca acela din tiparul cu violul.

Poziția ministrului mi s-a părut corectă. Apelul la empatie, cercetarea cazului, promisiunea unor mecanisme de consiliere mai consistente. Toate acestea trebuie orientate dublu: atît înspre conștientizarea și evitarea comportamentelor de tip victimă, cît și înspre evitarea nașterii comportamentelor de tip agresor. Efortul nu trebuie orientat doar înspre dezvoltarea mecanismelor de reziliență, ci și înspre atenuarea celor care pot duce la satisfacerea propriei plăceri prin violență, de orice fel ar fi ea.

Cel mai grav mi se pare că școlile încearcă să ascundă sub preș astfel de realități. În loc să asume existența lor, să ceară sprijin de specialitate – căci nu, profesorii de diverse discipline nu au competență în gestionarea acestui fenomen. În nici o situație de viață, indiferent de domeniu, ignorarea unei probleme nu duce la rezolvarea ei.

În școală, efortul dublu orientat, despre care spuneam mai sus, trebuie de urgență asumat. Pentru că, deși nu se vede, poate, bullying-ul este un fenomen. Și chiar dacă, în calitatea noastră de animale, funcționăm și pe principiul selecției naturale, în calitatea noastră de oameni, cu o dezvoltare cognitivă și emoțională superioară, putem găsi alte formule de a evolua decît cele ce țin de tiparul pur animalic.

Horia Corcheș este scriitor și profesor de limba și literatura română.

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Inamicul
Occidentul începe, încet-încet, să abandoneze iluziile că Rusia poate fi tratată altfel decît ca inamic.
Bătălia cu giganții jpeg
Și-am încălecat pe-o șa...
Au trecut 23 de ani de cînd am intrat pentru prima dată în redacția Dilemei.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Comunicare fără comunicare
Abilitatea de a perora fără să spui nimic e, pare-se, înzestrarea obligatorie a cuiva care vrea să-și asigure o carieră publică de succes.
Frica lui Putin jpeg
Monoteisme
Politeismul este relativ favorabil toleranței și pluralismului.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
De ce enervează claritatea morală și pe unii, și pe alții
Claritatea morală nu e limpezimea conștiinței emitente, ci limpezimea privirii asupra realității.
Hong Kong 1868 jpg
Hong Kong
În 1898, Marea Britanie și China au semnat un tratat prin care celei dintîi i se concesiona pentru încă 99 de ani orașul-port.
p 5 WC jpg
Cine și cum luptă cu inflația
Inflația nu este decît o „taxă” pe care o încasează statul și mediul economic și o plătesc consumatorii.
Iconofobie jpeg
Mă mir fără a fi uimit
Surpriza spirituală, generată de o realitate care te fascinează, îți stîrnește, instantaneu, curiozitatea, interesul adînc și, apoi, apetitul pentru cunoașterea ei.
„Cu bule“ jpeg
Șaiba
Nu știm exact cînd și de ce tocmai „șaiba” a devenit, în româna colocvială, emblema depreciativă a muncii manuale grele.
HCorches prel jpg
Un salut din Vama Veche
Am scris de multe ori despre nevoia schimbării grilelor de lectură, despre nevoia de a deschide, prin textele propuse spre studiu, căi de acces spre dezvoltarea personală și spre experiența cotidianului, despre nevoia de a folosi aceste texte în cheia valorilor contemporaneității.
p 7 jpg
Calea spre premodernitate a Rusiei
Putin „e chipul unei lumi pe care mintea occidentală contemporană nu o înțelege“.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Avort
Interzicerea avorturilor nu era o simplă lege restrictivă, ci devenise un instrument de represiune, de șantaj și teroare.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Locul în care democrația liberală s-a dus să moară
Instalat la putere la finalul anului trecut, cabinetul Petkov a promis ferm o ruptură cu trecutul de corupție și guvernare ineficientă.
Bătălia cu giganții jpeg
Cîte sortimente de brînză se produc în Franța?
Confruntat cu o asemenea blocadă, președintelui îi va fi foarte greu să guverneze în cel de-al doilea mandat.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Teme „riscante” ale dezbaterii religioase
Părintele Iustin Marchiș, de care mă leagă o viață de dialog spiritual, mi-a trimis, de curînd, mai multe pagini din textele protodiaconului Andrei Kuraev, teolog neconvențional al Bisericii Ortodoxe Ruse.
Frica lui Putin jpeg
Contrafactualități
Rămîne aproape întotdeauna în istorie un rest inexplicabil prin considerente pur raționale, prin forțe obiective, prin factori clasificabili și relevanți statistic ori prin determinisme sociale.
AFumurescu prel jpg
Pe repede-încet
Zilele acestea am ajuns în țară și m-am străduit din răsputeri, ca de fiece dată, să (re)înțeleg societatea românească.
o suta de ani in casa noastra cover opt jpg
Istorie pentru copii și prăjitură cu ouă
Cititorul este purtat printr-un întreg univers ilustrat de obiecte de epocă, toate care mai de care mai interesante, ce înfățișează poveștile și informațiile din text.
O mare invenție – contractul social jpeg
Este necesară schimbarea actualei forme de guvernămînt? (II)
Nu mai cred astăzi că forma de guvernămînt stabilită prin actuala Constituție este sursa disfuncționalităților și eșecurilor sistemului politic din România.
Iconofobie jpeg
Pesimistul, un personaj respectabil
Omul înțelept sesizează, în efemeritatea lucrurilor, prin extrapolare, vremelnicia întregii lumi și, ca atare, își poate permite să verse, compasiv, o lacrimă de regret.
„Cu bule“ jpeg
Urmăritori, adepți, follower(ș)i
Influența engleză actuală, mai ales cea manifestată în jargonul Internetului, poate produce anumite perplexități vorbitorilor din alte generații, atunci cînd schimbă sensurile uzuale și conotațiile pozitive sau negative ale cuvintelor.
HCorches prel jpg
Ce oferim și ce așteptăm
Predăm strungul în epoca informatizării.
p 7 WC jpg
Opt lecții ale războiului din Ucraina
Interdependența economică nu preîntîmpină războiul.
Un sport la Răsărit jpeg
Țiriac zice că îl vede pe Nadal murind pe terenul de tenis. Adică Nadal e muritor?
Ce va muri e o anumită idee despre sport, aceea că iei corpul tău, aşa cum l-ai clădit cu muncă şi apă plată, şi faci tot ce poţi pentru a învinge fără reproş.

Adevarul.ro

image
Experienţa unui turist în Cluj: „Nu pare din România. Arată într-un fel... “
Un turist a relatat impresiile sale după ce a vizitat Clujul şi spune că oraşul arată diferit de alte localităţi din România. Turistul a făcut mai multe remarci şi a explicat ce l-a impresionat.
image
METEO Vin furtuni violente. Ce zone vor fi afectate, când scăpăm de valul tropical
Deşi temperaturile scad uşor, căldura extremă face ravagii în România. După valul de aer tropical, meteorologii anunţă furtuni violente.
image
Reacţia neaşteptată a doi şoferi ucraineni în faţa unui român. „Mi s-a făcut pielea de găină, n-am ştiut ce să răspund“
Un şofer român a povestit cum a decurs întâlnirea neaşteptată cu doi ucraineni la Berlin, într-o parcare. Cei doi au avut o reacţie emoţionantă atunci când au aflat că au în faţă un român.

HIstoria.ro

image
România, alianțele militare și Războaiele Balcanice
Se spune că orice conflict militar extins are parte de un preambul, iar preludiul Primului Război Mondial a fost constituit de cele două conflicte balcanice din anii 1912 și 1913.
image
„Greva regală” și răspunsul lui Ion Mihalache
În prima parte a lui octombrie 1945, Lucreţiu Pătrășcanu îl abordează pe Mihalache, propunându-i să devină prim-ministru în locul lui Petru Groza.
image
Sultanul Mahmud II – călăul ienicerilor
Sultanul otoman Mahmud II (1808-1839) a fost cel care a iniţiat seria de reforme ce urma să modernizeze îmbătrânitul Imperiu Otoman şi să îl ridice la nivelul puterilor occidentale. Urcând pe tron în contextul luptelor dintre reformatori şi conservatori, Mahmud a înţeles mai bine decât vărul său, sultanul Selim III, cum trebuie implementate reformele la nivelul întregului imperiu.