Înlăuntrul trebilor din afară

Publicat în Dilema Veche nr. 894 din 27 mai - 2 iunie 2021
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg

În seria „memorialistică“, reiau un text apărut în ianuarie 2000, în (pe nedrept) uitata revistă Plai cu boi. E vorba despre cîteva reflecții despre „diplomație“, prilejuite de numirea mea la Externe, în decembrie 1997. Mă gîndisem și la un subtitlu: „Patria are nevoie de defectele dumneavoastră“.

           

Prin fire, aveam toate datele pentru a nu ajunge ministru de Externe. Sînt sedentar. Nu pur şi simplu leneş, ci sedentar cu sistemă, ideolog al sedentarismului. Cred că obiceiul de a călători e un scandal. Cravata mă sufocă, costumul mă falsifică. Protocolul îmi stîrneşte ilaritate. Sînt alergic la surîsul de complezenţă, iar conversaţia „de dineu“ mi se pare, intelectualmente, o umilinţă. Mă deprimă obligaţia de a rosti discursuri scrise de alţii. Cînd e vorba de negocieri, înclinaţia mea naturală este să cedez. Pe de altă parte, dacă mă înfurii, ies cu uşurinţă din convenţia „diplomatică“, pentru a deveni (prea) explicit, dacă nu chiar isteric. Sufăr de sincerism, sînt dubitativ, colocvial în exces, ironic. Îmi place singurătatea şi nu mă interesează, preponderent, veacul. Pentru toate aceste neajunsuri, nu există, în alcătuirea mea, decît o singură compensaţie: sînt politicos, adică oricînd gata să-mi fac violenţă pentru a salva aparenţele. Aşa stînd lucrurile, am traversat ministeriatul Externelor ca pe un amestec ciudat de risipă şi asceză. Risipă de timp şi de energie, preeminenţă a rolului asupra persoanei, disciplină autoimpusă, diminuare (alterare?) a propriei identităţi: pe scurt, doi ani de maximă infidelitate faţă de mine însumi.

Cu puţin noroc, defectele pot deveni, totuşi, funcţionale. Cu alte cuvinte, există împrejurări în care e mai multă nevoie de limitele tale decît de ceea ce te-ai obişnuit să inventariezi drept  „calităţi“. A-ţi găsi locul echivalează, în astfel de împrejurări, cu asumarea unui context în care nu doar „darurile“ tale native sînt valorificate, ci şi insuficienţele, minusurile, neputinţele tale.

Îmi fac iluzia că, la sfîrşitul lui 1997, defectele mele şi-au găsit, temporar, un rost. Sedentarismul – de pildă – poate fi, în diplomaţie, o virtute. Călătoreşti mult, dar trebuie să te mişti puţin. Stilul sprinţar, replica pripită, agitaţiunea – sînt periculoase. Cum îmi spunea cîndva un amic, un ministru de Externe eficient e, idealmente, bolnav de gută: întoarce capul lent, ca sub o crampă perpetuă, păşeşte greoi, e tăcut şi static. Îşi oferă, astfel, mereu, timp de gîndire, îşi oboseşte interlocutorul lăsîndu-l să aştepte. Într-o ţară istovită, ca România de azi, e, de asemenea, preferabil, ca ministrul de Externe să nu aibă voluptatea de a călători. E recomandabilă regula strictului necesar, distincţia netă între vertijul turistic şi deplasarea utilă. Există, desigur, şi varianta Hans-Dietrich Genscher, căruia îi plăcea atît de mult să umble încît, cînd se urca în avion, începea să cînte. Dar aceasta este euforia unui alt buget (şi, de altfel, a unui alt tip de avion…).

Pentru a aduce, în exerciţiul curent al vieţii diplomatice, oarecare prospeţime trebuie să găseşti modalitatea de a relativiza regulile fără a le suprima. A te comporta riguros, dar liber, a nu contraria, dar a-ţi lua totuşi distanţă faţă de forme – iată o conduită tentantă într-un domeniu care riscă mereu să reducă limbajul la cod şi într-o ţară condamnată, vreme de cincizeci de ani, la o obedienţă de lemn. Cel puţin 80% din corpul diplomatic socialist era o oştire gri, o defilare de cravate, costume şi pantofi împletiţi, dincolo de care nu exista decît lozinca triumfală şi constipaţia ideologică. Pe acest fundal, mica licenţă, derogarea tolerabilă, gestul autentic şi expresiv pot fi sursele unei binevenite oxigenări. A ieşi, la răstimpuri, din protocol, a-l expedia destins, cu un dram de aproximaţie, conferă travaliului diplomatic o înviorătoare componentă de umanitate.

Binevenită circumstanţial este şi înclinaţia de a negocia cu maximă flexibilitate şi de a valorifica, strategic, sinceritatea. Pentru profesionistul diplomaţiei comuniste, capacitatea de a minţi tenace şi refuzul băţos al oricărei soluţii – alta decît cea pentru care avea mandat de partid – erau semnele cele mai convingătoare ale vocaţiei. A nu ceda niciodată însemna, în fond, a nu negocia nimic. Obligatorie era şi demagogia propagandistică, salvgardarea unei imagini naţionale fără pată, împotriva tuturor evidenţelor. A fi „diplomat“ însemna, pur şi simplu – şi, pentru unii, înseamnă încă şi azi –, a practica neîncetat driblingul, retorsiunea obraznică, stereotipia, stilistica tupeului, marşul victorios. Dialogul real e, în aceste condiţii, suspendat, discursul devine vorbire în bobote, graţia diplomatică devine „muncă diplomatică“ acră, sudoare mîrlănească. Campionul acestui tip de comportament nu realiza niciodată că, prin manevrele sale, pierdea exact ceea ce voia să cîştige: credibilitatea. Cei care, după 1989, au funcţionat urmînd acest vechi tipic au făcut ţării un imens deserviciu, crezînd (sau pretinzînd) că o slujesc credincios.

O mare invenție – contractul social jpeg
Se poate trăi și sub dictatură?
Fără această probă, argumentele celor care apără Justiția și judecătorii își pierd credibilitatea.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Resemnare
Turcia e doar încă un teren de luptă dintr-un război care se poartă intens de-a lungul și de-a latul lumii.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Un „dezavantaj” avantajos
Pe scurt: nu sîntem de acord ca, dacă 25 de parteneri ne vor în Schengen și doi nu, dreptatea să fie de partea celor doi.
Frica lui Putin jpeg
Non scholae...
Cîți nu scriu cu duiumul postări agramate și totuși se fac înțeleși, dovadă că primesc like-uri și au și urmăritori din belșug.
index jpeg 5 webp
James Bond și fabrica de ciocolată a lui Charlie
Oricum, ce altceva este un spion la scara istoriei, dacă nu un copil mare care știe cum să (se) joace, nu-i așa?
A F portait Tulane 23 1 jpeg
Pierdut respect. Găsitorului, recompensă!
Ce a produs această schimbare din ce în ce mai accelerată în ultimii zece, douăzeci de ani?
„Cu bule“ jpeg
Curriculum vitae
În perioada comunistă, formula latinească s-a folosit mai puțin.
HCorches prel jpg
Undercover agent
Redați-le profesorilor demnitatea.
p 7 WC jpg
Alunecînd treptat spre distopie
Legea IA europeană, care urmează să fie finalizată în cursul acestui an, interzice explicit utilizarea datelor generate de utilizatori în scopul „clasificării sociale”.
Comunismul se aplică din nou jpeg
După 30 de ani
Mai sînt destui care cred că americanii nu au fost pe Lună, că totul ar fi fost o mare păcăleală, o făcătură de Hollywood.
index jpeg webp
Sindromul „greaua moștenire”
În cele mai multe cazuri, însă, politicienii se străduiesc să arate că ei sînt inițiatorii proiectelor
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Cadavre și steaguri
De fapt, avem de-a face cu o tactică de evaziune.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Despre vorbitul în public
O cauză frecventă a derapajului oratoric este confuzia, mai mult sau mai puţin conştientă, a genurilor.
Frica lui Putin jpeg
Oglinda
El privi în oglindă și, firește, se văzu pe sine însuși.
index jpeg 5 webp
Republica Turcia de o sută de ani
În rîndul turcilor s-a conturat o nouă filozofie, chiar ideologie: kemalismul. Mustafa Kemal Atatürk a schimbat mentalități.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
„Cu bule“ jpeg
Fotbal și futbol
Să fi fost mai curînd (cum s-a mai presupus) o manifestare de pudibonderie comparabilă cu cele produse de alte obsesii românești mai vechi și mai noi, precum teama de cacofonii?
HCorches prel jpg
Este multă tristețe în sufletul lor
Și totuși, cînd intră la ore, încearcă să aibă zîmbet pe buze. Și totuși, cînd ies de la ore, adesea au zîmbet pe buze.
IMG 8779 jpeg
p 7 WC jpg
O lume a reluărilor nedorite
Inteligența Artificială e, în cele din urmă, un instrument, care poate fi folosit în scopuri bune
Comunismul se aplică din nou jpeg
Crimă și pedeapsă
După eliberare, Bogdan Stașinski a fost preluat probabil de serviciile secrete occidentale și nu se mai știe nimic clar despre el.
O mare invenție – contractul social jpeg
Ce fel de magistrați?
Rostul profund al întregului sistem judiciar constă în realizarea și menținerea armoniei sociale.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Discuția despre extremism
Nu, interzicerea unui partid nu e soluția. Pentru incidente specifice există Codul Penal. Pentru tot restul e vorba de bun-simț.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știu și ce pot economiștii (O întrebare pe care mi-am pus-o prin 2008 și la care încă aștept răspuns...)
Ne lăsăm sau nu ne lăsăm pe mîna „experţilor”? N-avem de ales. Ne lăsăm. Dar pe mîna căruia dintre ei?

Adevarul.ro

image
Arnold Schwarzenegger, despre ce înseamnă pentru el moartea și Raiul: „Nu ne vom mai revedea niciodată“
Actorul Arnold Schwarzenegger, fost guvernator al statului american California, vorbeşte cu multă sinceritate despre încercările şi dificultăţile din viaţa sa într-un nou documentar în trei părţi, "Arnold", informează site-ul revistei People.
image
Legenda satului Vama Veche, locul plin de șerpi, unde s-au așezat găgăuzii
Legenda spune că satul Vama Veche a fost întemeiat de găgăuzi, iar ținutul s-a numit „Yilanlâk“ (Șerpăria).
image
Motivul pentru care chinezii forează una din cele mai adânci gropi din lume în deșertul Tarim
China a început să foreze una dintre cele mai adânci gropi din lume în căutarea unor descoperiri în adâncul Pământului. Presa de stat chineză a descris proiectul de foraj de 11.000 de metri drept „un punct de reper în explorarea de către China a adâncimii Pământului”.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.