Și bogații plătesc impozite!

Publicat în Dilema Veche nr. 897 din 17 – 23 iunie 2021
Și bogații plătesc impozite! jpeg

Una din temele tot mai prezente în spațiul public, în ultima perioadă, este cea referitoare la sumele mici pe care le plătesc marii oameni de afaceri ai planetei în contul impozitelor. Există și o prelungire a subiectului care face trimitere la marile companii, despre care se spune că folosesc tertipuri legale pentru a micșora impozitele și taxele pe care le plătesc. Au fost date mai multe exemple de oameni de afaceri (Warren Buffett, Jeff Bezos sau Elon Musk) sau companii, precum Amazon, Google sau Facebook.

În România, fenomenul are accente particulare. Există deja un tip de folclor, care s-a creat în jurul companiilor străine, care susține că acestea obțin pe piața locală profituri mult mai mari decît în Europa de Vest și că trimit o parte importantă a profiturilor către statele de origine. Sînt deja axiome care nu mai trebui demonstrate și care, repetate la nesfîrșit, au ajuns aproape imposibil de contestat. O analiză serioasă ar arăta că rata profitului pentru companiile multinaționale prezente în România nu este mai ridicată decît pe alte piețe (chiar dacă pot exista excepții în diferite momente și în unele sectoare economice), iar transferul profitului în alte jurisdicții fiscale este, pur și simplu, nerentabil. Concret, orice specialist în domeniul fiscal poate confirma că nu are sens ca o companie multinațională să își mute profitul, dintr-un motiv cît se poate de simplu: România a avut în ultimii 15 ani una dintre cele mai scăzute cote de impozitare a profitului din Europa. Are sens să transferi profitul de la un nivel scăzut de impozitare la unul mai ridicat? Evident, nu.

Tema impozitării marilor averi și a companiilor multinaționale este, însă, reală, la nivel mondial. Ea apare mai pregnant cu ocazia crizelor. A fost cazul la criza economică din anii 2008-2010, se întîmplă și acum, la criza generată de pandemia de COVID-19. Statele lumii au nevoie de venituri bugetare mai multe și mai predictibile și sînt mai atente atît la marile companii, cît și la marile averi.

De altfel, președintele american Joe Biden a anunțat că va crește cota de impozitare pentru companii acolo unde se afla înainte de mandatul Trump (de la 21% la 28%). De asemenea, administrația Biden a anunțat și o creștere a impozitării pentru americanii cu venituri mai mari de 400.000 dolari anual.

Este, însă, o diferență între abordările legale de impozitare a veniturilor oamenilor de afaceri sau a profiturilor companiilor și interpretările eronate legate de plata impozitelor.

De exemplu, o analiză a unei organizații internaționale ajunge la concluzia că Warren Buffett a plătit impozit pe venituri de numai 0,1% din averea sa. Chiar dacă se precizează că nu este nimic ilegal, nivelul redus de impozitare este șocant pentru un contribuabil mic și onest care știe că plătește, procentual, mai mult decît 0,1%. Numai că analiza face o eroare. Raportează impozitele plătite la totalul averii lui Buffett, care este calculată în funcție de cotația la Bursă a participațiilor pe care le deține la fondul de investiții pe care îl administrează.

Lăsînd la o parte faptul că valoarea acțiunilor fondului de investiții poate să crească sau să scadă, mai important este că impozitul se plătește nu raportat la valoarea acțiunilor deținute, ci asupra veniturilor efectiv încasate. Adică sumele obținute din vînzarea unor acțiuni. Raportarea la acest nivel înseamnă un cu totul alt procent de impozitare (mult mai mare) decît cel menționat de analiza publicată. Este un lucru important, pentru că vehicularea afirmației că oamenii de afaceri cu averi mari nu își plătesc impozitele în mod corect sau că își optimizează agresiv suma plătită în contul impozitelor induce ideea că mediul de business, prin oameni și companii, este „ticălos”, „speculativ” și „lipsit de empatie”. Ceea ce poate produce o falie adîncă la nivelul societății.

De altfel, la nivel mondial există inițiative concrete care au ca obiectiv impozitarea companiilor multinaționale și descurajarea practicilor de erodare a bazei impozabile. În același timp, există o serie de reglementări care se adresează practicilor firmelor de mutare a profiturilor, cum sînt prevederile legale privind prețurile de transfer sau creditele intra-grup. Cu toate acestea, diferențele de nivel de impozitare între jurisdicții fiscale sînt mereu atrăgătoare pentru companii.

Pe de altă parte, din dorința de a atrage sau de a păstra investitorii, statele au intrat și ele în jocul reducerii impozitelor. Astfel, o analiză a Fondului Monetar Internațional arată că, în comparație cu anul 1980, în medie, rata impozitului pe profit la nivel mondial a scăzut cu aproximativ 20%.

Ce este de făcut în această situație? Soluția pe care o văd statele cele mai dezvoltate, în acest moment, este introducerea unui impozit minim pe profit la nivel global. Sau, mai exact, în rîndul statelor dezvoltate, la care probabil se vor adăuga și o parte din cele emergente. Impozitul la nivel global va rezolva o parte a problemei: va opri cursa statelor de scădere a ratelor de impozitare și goana companiilor după taxe mai mici. În orice caz, este o abordare concretă. Iar în acest domeniu, ca și în multe altele, rigoarea și pragmatismul sînt mult mai eficiente decît populismul și informațiile eronate.

Constantin Rudnițchi este analist economic.

Foto: Elon Musk (wikimedia commons)

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Inamicul
Occidentul începe, încet-încet, să abandoneze iluziile că Rusia poate fi tratată altfel decît ca inamic.
Bătălia cu giganții jpeg
Și-am încălecat pe-o șa...
Au trecut 23 de ani de cînd am intrat pentru prima dată în redacția Dilemei.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Comunicare fără comunicare
Abilitatea de a perora fără să spui nimic e, pare-se, înzestrarea obligatorie a cuiva care vrea să-și asigure o carieră publică de succes.
Frica lui Putin jpeg
Monoteisme
Politeismul este relativ favorabil toleranței și pluralismului.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
De ce enervează claritatea morală și pe unii, și pe alții
Claritatea morală nu e limpezimea conștiinței emitente, ci limpezimea privirii asupra realității.
Hong Kong 1868 jpg
Hong Kong
În 1898, Marea Britanie și China au semnat un tratat prin care celei dintîi i se concesiona pentru încă 99 de ani orașul-port.
p 5 WC jpg
Cine și cum luptă cu inflația
Inflația nu este decît o „taxă” pe care o încasează statul și mediul economic și o plătesc consumatorii.
Iconofobie jpeg
Mă mir fără a fi uimit
Surpriza spirituală, generată de o realitate care te fascinează, îți stîrnește, instantaneu, curiozitatea, interesul adînc și, apoi, apetitul pentru cunoașterea ei.
„Cu bule“ jpeg
Șaiba
Nu știm exact cînd și de ce tocmai „șaiba” a devenit, în româna colocvială, emblema depreciativă a muncii manuale grele.
HCorches prel jpg
Un salut din Vama Veche
Am scris de multe ori despre nevoia schimbării grilelor de lectură, despre nevoia de a deschide, prin textele propuse spre studiu, căi de acces spre dezvoltarea personală și spre experiența cotidianului, despre nevoia de a folosi aceste texte în cheia valorilor contemporaneității.
p 7 jpg
Calea spre premodernitate a Rusiei
Putin „e chipul unei lumi pe care mintea occidentală contemporană nu o înțelege“.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Avort
Interzicerea avorturilor nu era o simplă lege restrictivă, ci devenise un instrument de represiune, de șantaj și teroare.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Locul în care democrația liberală s-a dus să moară
Instalat la putere la finalul anului trecut, cabinetul Petkov a promis ferm o ruptură cu trecutul de corupție și guvernare ineficientă.
Bătălia cu giganții jpeg
Cîte sortimente de brînză se produc în Franța?
Confruntat cu o asemenea blocadă, președintelui îi va fi foarte greu să guverneze în cel de-al doilea mandat.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Teme „riscante” ale dezbaterii religioase
Părintele Iustin Marchiș, de care mă leagă o viață de dialog spiritual, mi-a trimis, de curînd, mai multe pagini din textele protodiaconului Andrei Kuraev, teolog neconvențional al Bisericii Ortodoxe Ruse.
Frica lui Putin jpeg
Contrafactualități
Rămîne aproape întotdeauna în istorie un rest inexplicabil prin considerente pur raționale, prin forțe obiective, prin factori clasificabili și relevanți statistic ori prin determinisme sociale.
AFumurescu prel jpg
Pe repede-încet
Zilele acestea am ajuns în țară și m-am străduit din răsputeri, ca de fiece dată, să (re)înțeleg societatea românească.
o suta de ani in casa noastra cover opt jpg
Istorie pentru copii și prăjitură cu ouă
Cititorul este purtat printr-un întreg univers ilustrat de obiecte de epocă, toate care mai de care mai interesante, ce înfățișează poveștile și informațiile din text.
O mare invenție – contractul social jpeg
Este necesară schimbarea actualei forme de guvernămînt? (II)
Nu mai cred astăzi că forma de guvernămînt stabilită prin actuala Constituție este sursa disfuncționalităților și eșecurilor sistemului politic din România.
Iconofobie jpeg
Pesimistul, un personaj respectabil
Omul înțelept sesizează, în efemeritatea lucrurilor, prin extrapolare, vremelnicia întregii lumi și, ca atare, își poate permite să verse, compasiv, o lacrimă de regret.
„Cu bule“ jpeg
Urmăritori, adepți, follower(ș)i
Influența engleză actuală, mai ales cea manifestată în jargonul Internetului, poate produce anumite perplexități vorbitorilor din alte generații, atunci cînd schimbă sensurile uzuale și conotațiile pozitive sau negative ale cuvintelor.
HCorches prel jpg
Ce oferim și ce așteptăm
Predăm strungul în epoca informatizării.
p 7 WC jpg
Opt lecții ale războiului din Ucraina
Interdependența economică nu preîntîmpină războiul.
Un sport la Răsărit jpeg
Țiriac zice că îl vede pe Nadal murind pe terenul de tenis. Adică Nadal e muritor?
Ce va muri e o anumită idee despre sport, aceea că iei corpul tău, aşa cum l-ai clădit cu muncă şi apă plată, şi faci tot ce poţi pentru a învinge fără reproş.

Adevarul.ro

image
Profesoara care a creat un Silicon Valey în Prahova. Foştii ei elevi lucrează la marile companii IT din lume
Daniela Lica, profesoară de informatică în Ploieşti, a câştigat cu elevii săi aproape 100 de medalii la olimpiadele naţionale şi cele internaţionale de informatică. Secretul succesului său stă în încrederea pe care le-o dă că pot face orice îşi propun, munca în echipă şi exerciţiul permanent care le menţine vie pasiunea.
image
Muşcătura de viperă: ce nu ai voie să faci dacă eşti muşcat de acest şarpe veninos
Muşcătura de viperă poate fi gravă, ajungându-se la deces în lipsa intervenţiei prompte. Specialiştii explică ce trebuie făcut şi, mai ales, ce nu trebuie făcut într-o astfel de situaţie. Sunt, de asemenea, măsuri de prevenţie şi informaţii pe care orice amator de drumeţii ar trebui să le cunoască.
image
Un bărbat care şi-a înşelat soţia a fost obligat de judecători să-i achite despăgubiri de 20.000 euro
Un bărbat care şi-a înşelat soţia şi a lăsat-o fără avere a fost obligat de instanţă să-i plătească daune morale şi compensatorii în valoare totală de 20.000 euro.

HIstoria.ro

image
Nașterea Partidului Țărănesc, în tranșeele de la Mărășești
În Primul Război Mondial, Mihalache se înscrie voluntar ca ofiţer în rezervă și se remarcă prin curaj și prin vitejie peste tot, dar mai cu seamă la Mărășești. Regele Ferdinand însuși îi prinde în piept ordinul „Mihai Viteazul“ pentru faptele sale de eroism.
image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.