Ce te faci cînd conspiraționistul are dreptate?

Publicat în Dilema Veche nr. 896 din 10 - 16 iunie 2021
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg

Din străfundurile Internetului, ajunge pe ecranul telefonului meu următoarea poantă: „Întrebare: care este diferența dintre teoria conspirației și adevăr? Răspuns: cam 6-12 luni”. Poanta este în limba engleză, cel mai probabil provine din spațiul american și se referă, cum lesne se poate bănui, la noile dezvăluiri care fac prima pagină a știrilor de peste Ocean cu privire la originea virusului SARS-CoV-2. Vă reamintiți, probabil, că acum un an sau mai puțin „specialiștii oficiali” cam de peste tot, în frunte cu OMS, susțineau că virusul care a produs pandemia de COVID-19 este natural și provine de la lilieci sau de la pangolini – în fine, ideea era că din piețele bizare în care se vinde carnea crudă a animalelor de acest gen, în China, virusul a intrat în lume. Tot pe atunci, unii („specialiști neoficiali” sau chiar oameni politici) susțineau că virusul nu e natural, ci artificial, și ar fi fost creat într-un laborator specializat din Wuhan, de unde a scăpat, cumva. Acești din urmă oameni au fost rapid etichetați drept „conspiraționiști”. Acum s-au adunat deja multe date care indică originea artificială a virusului. Datele și informațiile dau dreptate celor care s-au îndoit atunci cînd devenise aproape o datorie civică să nu te îndoiești. Nimeni nu-i mai numește azi „conspiraționiști” pe cei care spun că virusul a pornit dintr-un laborator chinezesc. Și nu există încă o etichetă pentru cei care au crezut sau încă mai cred în teoria lilieci-pangolini, altădată „oficială”.

Nu știu dacă ați băgat de seamă, dar cu cît ne propunem să construim o lume nouă, mare și „incluzivă”, fără discriminări și fără granițe, cu atît sîntem mai creativi în inventarea unor criterii de excludere și cu atît discriminăm mai mult. Poate că nu mai discriminăm rasial atît de mult ca acum, să zicem, 100 de ani, dar am dezvoltat noi instrumente de discriminare care au înlocuit pe cel rasial, desuet și odios astăzi. Unul dintre ele este conspiraționismul. „Noi”, lucizii, științificii și civicii, îi identificăm și executăm scurt pe „ei”, conspiraționiști, iraționali, sceptici nevindecabili. „Noi” știm adevărul, că ni l-au spus clar la televizor guvernele cu care ținem „noi” și specialiștii „noștri”. „Ei” susțin prostii, spuse de specialiștii „lor”, culese din surse obscure, dinspre grupurile politice cu care țin „ei”. „Noi” mergem înainte bazîndu-ne pe știință și ne-am vindeca repede, dar „ei” sînt îndărătnici și ne trag înapoi. Iar „noi” urîm tot ce e înapoi. Iar „ei” ne enervează!

Înaintea Crăciunului trecut, o instituție de talia BBC publica un material intitulat „Cum trebuie să vorbești cu prietenii și rudele care cred în teoriile conspirației?”. Găsiți aici instrucțiuni despre condescendența manipulatoare cu care trebuie să abordezi o asemenea persoană, indubitabil defectă, ca să nu-ți strici sărbătorile, dar să o și aduci pe calea cea bună. Deja Internetul – Biblia zilei! – oferă instrucțiuni despre cum să te porți cu un conspiraționist, similare cu cele care te învață cum să te comporți cu un retardat mintal, cu un alcoolic cronic sau cu un suferind incurabil.

Fundamental, conspiraționiștii sînt oameni care nu cred în ce ni se spune oficial. Ei cred că oficialitățile conspiră. Această credință a lor nu este cu totul absurdă. De multe ori în istorie s-a dovedit că oficialitățile conspiră, că ascund adevărul, că trimit opinia publică pe piste greșite. Bineînțeles, asta nu s-a întîmplat întotdeauna. Aici apare, însă, și prima lor eroare. O anume radicalitate îl face pe conspiraționist să fie mai mult decît un simplu sceptic. Or, asta îl și expune unui risc suplimentar. Dacă noi credem ce ni se spune și, după un timp, ne dăm seama că am fost mințiți, nu avem cine știe ce explicații să dăm. Cînd, însă, se așază împotriva „credulilor” de la bun început, conspiraționistul trebuie să se explice imediat răspunzînd întrebării: dacă nu e cum ni se spune, atunci cum e? Și în acest punct, de cele mai multe ori, conspiraționiștii o iau razna. Ceea ce îi expune erorii nu este neîncrederea ca atare, ci explicarea realității din spatele farsei. De pildă, antivacciniștii nu sînt deloc ridicoli pentru că nu cred în beneficiul vaccinurilor. Eu sînt un provaccinist convins, dar pot să admit că nu sîntem toți la fel și că unii nu cred că vaccinurile le fac bine. Antivacciniștii devin însă ridicoli cînd explică scenariul colosal din spatele campaniilor generale de vaccinare, de la cipuri implantate la îmbolnăviri programate ca să crească veniturile industriei Pharma și altele asemenea.

A doua eroare a conspiraționiștilor este credința lor că pe lume există un singur, mare complot, că unii foarte puternici și bine ocultați decid ceva, și așa se întîmplă. În realitate, o grămadă de lume conspiră. Dintr-un motiv sau altul, fel de fel de grupuri mai mult sau mai puțin organizate, mai mari sau mai mici, mai puternice sau mai slabe, mai legale sau mai clandestine, au scopuri diverse pe care le ascund prin diverse acțiuni, simulări, fente. În sens pragmatic, aproape toți conspiră pentru că aproape toți au secrete și proiecte, speranțe, visuri ce nu sînt puse pe masă, la vedere. Cred că nu e deloc greșit să citim întreaga istorie a omului ca pe o nesfîrșită sumă de planuri secrete/discrete și comploturi. De aici mai rezultă ceva ce conspiraționiștii, cel mai adesea, omit. Nu toate conspirațiile reușesc! De fapt, fiind atît de multe, iar istoria factuală fiind doar una, rezultă că cele mai multe conspirații nu reușesc, deși toate sînt puse în operă de creatorii lor. Astfel, ceea ce se întîmplă ne apare, deodată, ca fiind nu rezultatul unei conspirații anume, ci un fel de rezultantă a mai multor conspirații care intră în coliziune, căci conspirația unora se întîlnește inevitabil cu o altă conspirație cel puțin. Unde eșuează conspiraționismul nu e în confruntarea lui cu logica sau cu știința sau cu alte date să le zicem „pozitive”, ci tocmai într-un simplism pe care pretinde că-l înlătură.

Dar aceste erori pe care le fac conspiraționiștii ne dau nouă, celorlalți, dreptul să-i tratăm cum îi tratăm? Să ne referim la ei ca la niște paria? În fond, sînt oameni care trăiesc conform convingerilor lor (nu e asta esența democrației?) și nu încearcă deloc să ne convingă pe noi să credem ce cred ei. Dimpotrivă, noi sîntem cei care-i agresăm cu credințele noastre. „Ei” sînt minoritatea, „noi” sîntem majoritatea. Iar întrebarea cea mai utilă nu este „Cum să ne comportăm cu un conspiraționist?”, ci „Ce ne facem cînd conspiraționistul a avut dreptate?”. Ce ne facem cînd fosta teorie a conspirației a devenit, după șase luni sau un an, adevăr? Pentru început, am putea să nu-i mai numim conspiraționiști.

index jpeg 5 webp
Gustul banului
Gustul banilor poate să se refere și la un „amărît” care, cine știe cum, găsește un post sigur și bine plătit la stat, un post pe care pregătirea și experiența sa nu i-ar fi permis, în mod normal, să îl ocupe.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Nucleara
Este urmăritul penal capabil să treacă dincolo de faza încordării mușchilor și să folosească arme nucleare?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Alexandru Dragomir despre politica (noastră)
Din păcate, puțini știu cine a fost Alexandru Dragomir.
Frica lui Putin jpeg
Filosofie, feminitate, autenticitate
Aşa se explică, pesemne, de ce în filosofie s-a menținut „privilegiul” masculin, chiar şi în vremurile mai noi, de după emanciparea femeii.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Activistul european și moartea unei pasiuni
Articolul meu vrea să atragă atenția: cu excesele activismului și propagandei, UE poate pierde treimea de mijloc.
index jpeg 5 webp
Spaghete în copaci
Propun să rămînem la rețeta lui Fellini. Plus paharul cu vin.
Iconofobie jpeg
Diplomație
Se reia, observ, o dezbatere politologică mai veche.
„Cu bule“ jpeg
Format letric
Nu era atît de cunocut încît să exprime fără ambiguități noua idee, dar sensul i-a fost aproximat din context, din relația cu termenul complementar.
HCorches prel jpg
Vremuri ale fricii
Dar dincolo de negare, dacă nu apare și acceptarea, efectele pe termen lung sînt devastatoare.
p 7 Chatbot WC jpg
Idioția artificială
Ar trebui oare programată inteligența artificială (IA) să răspundă la același nivel cu întrebările care i se pun?
IMG 8779 jpeg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Alt bîlci?
Cum ar fi să construiești un Disneyland și un Tesco la Londra, în Hyde Park?
O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.

Adevarul.ro

image
Femeia fatală a anilor '70: „M-am săturat să mă culc în fiecare seară cu alt bărbat!“ VIDEO
Talentată și frumoasă, Vasilica Tastaman, femeia fatală a anilor '70, a atras cu mare ușurință spectatorii în sălile de spectacole și bărbații în viața ei. Este una dintre marile actrițe pe care le-a avut România. Astăzi se împlinesc 20 de ani de la decesul artistei.
image
Céline Dion la 55 de ani. Ce i-ar fi declanșat boala nemiloasă: „I-au dispărut cei doi stâlpi și s-a prăbușit“
Cântăreaţa de origine canadiană, Céline Dion, este una dintre cele mai de succes interprete din istoria muzicii pop. În cei peste 35 de ani de carieră a vândut peste 250 de milioane de albume. S-a căsătorit cu impresarul ei cu care are trei copii și alături de care a rămas până finalul vieții lui.
image
Alimentul care ar răspândi cancerul în tot corpul: „Are ceva în el care îl face un catalizator puternic“
Autorii studiului sunt de părere că acest lucru ar putea fi combătut prin medicamente sau diete speciale. Însă, pentru asta studiile clinice ar trebui să treacă la subiecți umani.

HIstoria.ro

image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.
image
Povestea marilor cutremure ce au zguduit spațiul românesc
La mijlocul lunii februarie a acestui an, orașul Târgu Jiu și localitățile învecinate au fost afectate de o serie de cutremure care, deși nu au produs pierderi de vieți omenești sau pagube materiale majore, au stârnit panică în rândul populației.
image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.