⬆
EDITORIALE ȘI OPINII
Pagina 14
Federaliștii și antifederaliștii români
A te trezi cu un picior în fiecare tabără, ca să nu zic luntre, e o binecuvîntare și un blestem.
Poeți (și critici?)
Dar şi cei croiţi astfel sînt, la urma urmelor, să admitem, nişte poeţi.
Mim și mimă
În franceză, după unele oscilații de încadrare într-un gen, mime s-a fixat ca substantiv masculin, iar pantomime ca feminin.
Oldies but goldies
De la Simona Popescu la Emil Brumaru, de la Mircea Dinescu la Mircea Cărtărescu, autorii contemporani nu lipsesc.
Există un stadion nou de fotbal în Ghencea. Pentru ce echipă?
Da, există, dar numai pentru unii. Pentru alţii, nu există. E ca şi cum n-ar fi, ca şi cum în mijlocul acelui cîmp din Ghencea ar fi doar un lan de grîu, sau o groapă ca a lui Ouatu, sau vidul cosmic.
Revenirea „delictului de gîndire”
O persoană, spunea Atkin, nu poate fi reținută sau privată de bunurile proprii în mod arbitrar, nici chiar în vreme de război.
Afacerea Tate și modelul românesc
Era, într-un fel, un amestec de sisteme de vînzare de tip MLM (multi-level marketing) cu principiile funcționării unei secte.
Skynet dă în bobi*
Tehnologiile avansate vor continua să evolueze și să aibă un impact major asupra societății.
Dubla măsură
Să ne înțelegem: nu vreau să-i evacuez nici pe Marx, nici pe Engels, nici pe G.B. Shaw, pe Sartre, pe Éluard sau pe Aragon din lista de repere semnificative ale culturii europene.
Regii, vecinii noștri
Dacă acestea sînt așa, înțelegem pasiunea modernă pentru monarhia constituțională. Cu regii și prinții Angliei mai ales sîntem toți „vecini” prin intermediul presei, al Internetului și acum, iată, al unei cărți.
La Azuga (II)
Din păcate, după cel de-al Doilea Război Mondial noul regim politic din România a căutat să minimalizeze contribuția monarhiei în istoria țării.
Ce oameni avem, ce oameni sîntem
Și în UE, relațiile dintre state au o bună doză de răceală și de cinism.
Puțină genetică … literară
„Gena” funcționează, în acest context, asemenea sorții implacabile din tragedia antică. Devine fatum malus, predestinare obtuză.
Paranghelia la discotecă
Descoperisem mai întîi un film grecesc din 1980, cu titlul în original Paranghelia, în care conflictul era declanșat de comandarea (= paranghelia) de către protagonist a unei muzici anume, într-un local.
Ca un cuțit de bucătărie proaspăt șters
Mircea Cărtărescu, în cîteva fraze, a spus, așadar, niște adevăruri tranșante și care trebuie rostite de o voce cu autoritatea lui.
Scapă Halep?
Există puţine certitudini în cazul controlului pozitiv cu Roxadustat al Simonei Halep, dar un lucru e sigur: orice ar fi, nu putem fi obiectivi.
A discreditat prăbușirea FTX „altruismul eficace”?
În cazul lui Bankman-Fried, riscul nu viza doar propria sa avere, reputație și poate chiar propria libertate.
Exploratorii existenței
Kundera nu extinde aceste observații și asupra altor acte artistice, dar cred că și în pictură, de exemplu, pot funcționa aceleași mecanisme.
Un an special pentru noi
Am trecut prin toate cele ale României. De 30 de ani, nimic din ce este românesc nu ne este străin.
Fascismul de grădină
E fascism, dacă vreți. Dar unul de grădină, incipient. O buruiană care crește prin grădinile noastre, dar pe care, deocamdată cel puțin, știm cum să o ținem sub control.
A rămîne sau a pleca?
Un excelent film polonez (Cold War) din 2018, în regia lui Pawel Pawlikowski, oferă o melancolică imagine a acestei insolubile duplicități.
Cultura mozaic
Închiși, așadar, aproape ermetic fiecare în bula noastră, incapabili să iubim și să apreciem ceea ce alții, din altă bulă, iubesc sau apreciază, în cel mai bun caz mai păstrăm numai atîta: nostalgia unei unități și comuniuni pierdute.
Ispitirea ispitelor
Aici e-aici: cum să-ți înghiontești, eficient, sufletul? Aparent doar paradoxal, păcălindu-l încă o dată.
La Azuga (I)
Ochii, însă, trebuie deschiși degrabă, a venit Primul Război Mondial. Azuga se afla la doar șapte kilometri de granița cu Imperiul Austro-Ungar.
O constantă a umanității
Spirala deșertăciunii e înscrisă în fibra umană de adîncime, în ADN. Cum am putea-o așadar ocoli?
Automobilistice
Mai vechiul rablă a devenit termen oficial, inclus în programe guvernamentale; pentru a-l înlocui, vorbitorii recurg la metafore peiorative din domeniul culinar și al gospodăriei: cazan, tigaie, coteț.
Un om a dat o cină mare
Săracul, orbul, ologul nu sînt cei cu haine murdare, în zdrențe sau cu dizabilități fizice. Sînt cei care au lipsa în întîmpinarea căreia tu poți veni cu oferta ta.
Apogeul puterii chineze?
Pentru moment, americanii au numeroase motive să fie optimiști în privința locului pe care îl ocupă în lume.
Şi fotbaliştii mor?
Pelé ar sta, uriaş, cu cîte un picior pe fiecare mal, precum Colosul din Rhodos.
„După ce îi dădeam mingea nu-l mai vedeam”
Asocierea lui Pelé cu un proiect educațional îl face și mai simpatic, mai ales că, în ceea ce privește tocmai educația fotbaliștilor, știm cum stau lucrurile, cel mai adesea.
Stiloul lui Petrache Poenaru și un sac de povești. Un dar pentru sărbătorile de iarnă
Dacă Theodoros va atîrna în talerul faptelor bune la Judecata de Apoi, cum speră autorul, nu se poate ști.
Progresism vs conservatorism, încă o provocare a anului 2023
În economie, progresismul și conservatorismul se declină în feluri diferite.
Și totuși rezistă
Așa cum sugera Gideon Rachman, sînt perspective pentru vremuri mai bune.
Colinde vechi și noi
Ioana Bot îmi trimite, anual, mostre folclorice fermecătoare. Mai jos, două dintre ele (culese – îmi spune Ioana – de folcloristul maramureșean Dumitru Iuga).
Religia la români
Ne mărturisim însă surprinderea că o societate, care se prezintă pe sine drept creștină, se poate considera pe sine în ordine fără acest fundament.
Românism și antiromânism
Românismul a dispărut pur și simplu astăzi. Ce s-a putut întîmpla? Cînd? De ce?
Réveiller? (de) Cînd? (de) Unde?
Rămînînd la Revelion, réveillon, réveiller, réveil, mă gîndeam că sensul s-ar putea manifesta și la modul figurat, pe tot parcursulul anului.
Retori…
Mă gîndesc, mai întîi, la stereotipul-scuză invocat, amintit, auzit, fredonat, identificat de diverși semeni de-ai noștri cu atîtea ocazii, încît a devenit, cred, în mentalitarul colectiv, principiu de existență socială.
Cu sorcova
Sorcovitul era specific Munteniei, de unde s-a răspîndit apoi în restul țării.
Este patriotismul un sentiment depășit?
Revenind la o imagine utopică, poate va veni momentul cînd, în școală, vom preda valorile universalului, într-o lume a globalizării fără granițe statale.
Cum a reuşit cunoscutul dribleur Salt Bae să pună mîna pe Cupa Mondială?
Messi tras de mînă, de umăr, forţat să stea ca un căţeluş la poză – bine, Messi ar sta la orice, să i se pună cojoace, coroane, ghirlande în păr, girofaruri pe creştet… copilul ăsta chiar trebuie păzit.
Agenda – nu chiar secretă – a lui Elon Musk
Un sistem democratic se bizuie pe o acceptare generală a legitimității legilor sale.
Romarta Copiilor
Copiii de azi au ocazia să fie creativi și să-și făurească adevărate lumi virtuale, pe computer, tabletă sau smartphone.
Subiect de drept și drept subiectiv (II) Infans conceptus pro nato habetur
Împreună cu alte soluții practice, rezolvarea cuprinsă în acest adagiu dovedește intuiția juridică a romanilor.
Știri mici
În timp ce conversația globală era dominată de beatificarea lui Lionel Messi sau de necazurile amuzant-costisitoare ale lui Elon Musk, pămîntul a continuat să se învîrtă, iar istoria să adauge la index noi tragedii.
Parabola prințului Siddharta
Oricare dintre noi este, în definitiv, un Siddharta care, la un moment dat, evadează din parcul palatului, vede mortul și încearcă să trăiască în continuare cum poate – oricît de departe ar rămîne de condiția de Buddha.
Florin Ciubotaru
Şi totuşi, imaginile lui Florin Ciubotaru nu sînt doar discurs şi nu sînt doar exces al multiplicităţii
Luna inutilității necesare. La români
Eugène Ionesco, în Journal en miettes, dacă nu mă-nșeală memoria, spune că „arta este absolut inutilă, dar acest inutil este absolut necesar”.
Da-Da-Da-Dum! Simfonia destinului
Ce rămîne de făcut? Să dirijăm cît mai multe legături între simfonii ale destinului și victorii.
O formă de libertate absolută
Așadar, da, „minunata necesitate” (asumarea înțeleaptă, revelatoare, a condiției umane) oferă elementele lecturii stoice.