Regii, vecinii noștri

Publicat în Dilema Veche nr. 980 din 19 ianuarie – 25 ianuarie 2023
Frica lui Putin jpeg

La ce (mai) servește o monarhie constituțională modernă? La nimic, răspund republicanii. La stabilitatea și continuitatea unui regim parlamentar, democratic, oferind axul în jurul căruia se „învîrte” sistemul, răspund de obicei conservatorii și monarhiștii. Și unii, și ceilalți sînt în eroare, după părerea mea.

Dacă monarhia constituțională n-ar servi la nimic, n-ar fi supraviețuit în destul de multe țări europene. Căci e un fapt: numărul monarhiilor europene a rămas constant în ultimii șaptezeci de ani. Dacă, pe de altă parte, funcția ei politică și instituțională ar fi esențială, ar trebui să notăm diferența de regim în cazul republicilor parlamentare. Or, vedem stabilitate și continuitate în ambele situații și e cu totul neclar care mai e azi diferența majoră între o republică parlamentară și o monarhie constituțională, cel puțin în Europa. Avem în ambele cazuri stabilitate instituțională și constituțională, cînd le avem, pentru că instituțiile sînt stabile nu fiindcă există undeva un rege sau o regină care să le protejeze de „sus”. Nici n-ar avea cum, avînd în vedere lipsa totală de putere politică efectivă a monarhiilor. Cît despre autoritatea lor informală, aceasta poate fi remarcabilă, dar – așa cum diferite împrejurări din ultimele decenii o arată – poate fi și destul de discreditată.

Și atunci, din nou, la ce servește o monarhie constituțională în timpurile noastre? Recenta carte de memorii a lui Harry, fiul mai mic al regelui Charles III, Spare („Rezervă”) o arată destul de clar. Să spunem, mai întîi, că ediția românească, apărută la Nemira în 15.000 de exemplare, s-a epuizat într-o singură zi și că editura mai pregătește încă 25.000 de exemplare. Se vor epuiza și ele în mare viteză. De ce?

Oamenii vor să știe cît mai multe intimități despre vecinii și cunoscuții lor: cine cu cine, cînd, cum, unde, în ce fel. Acestea sînt întrebările esențiale ale speciei și nu dacă există Dumnezeu, de unde vine răul sau care este menirea omului în Univers. E mult mai interesant – pentru 99% din oameni – să afle cum trăiește vecinul cu noua lui nevastă, ce trecut are femeia sau de unde soțul a avut brusc banii pentru un automobil nou, decît să se interogheze despre Big Bang sau poezia sumeriană. La fel de plăcut, dacă nu și mai plăcut e să colporteze ce a aflat, adică să bîrfească cu alții. De fapt, ceea ce am aflat despre vecin n-are valoare atîta vreme cît nu povestesc (mai înflorind) la cît mai mulți. Și cu cît subiecții bîrfelor sînt mai importanți, cu atît bîrfa e mai plăcută. De ce? Mai întîi, fiindcă personajele notorii preocupă pe foarte mulți și deci devin ușor un subiect universal de conversație.  Dacă a afla despre certurile din familia vecinului e ispititor, cu oamenii notorii, cu VIP-urile sîntem inevitabil cu toții „vecini”.  Regii, prințesele, actorii celebri, fotbaliștii sînt „vecinii” tuturor, mai ale în era comunicațiilor de masă și a Internetului. Apoi fiindcă dezvăluirea necontenită din partea presei a micilor mizerii omenești în viețile oamenilor importanți ne asigură că cei mari sînt de fapt la fel ca noi, cei mici. Bîrfa limitează și moderează invidia și e limitată, la rîndul ei, de un sentiment de compasiune. Îi invidiez pe cei mari, dar, aflîndu-le mizeriile, încep să-i și plîng, ceea ce îi umanizează în ochii mei. Bîrfa e egalitară: e atrasă de „înălțimi” pe care apoi le „nivelează”. Unii antropologi cred că limbajul articulat a apărut în strînsă legătură cu bîrfa în grupurile umane primitive. Pe de altă parte, cred că bîrfa e unicul lucru pe care nici un automat, nici o inteligență artificială nu-l poate reproduce. Cum ar putea extrage plăcere sau satisfacție din clevetire un automat fără sentimente, emoții, dar mai ales fără invidie? Așadar, bîrfa ne-a făcut oameni și bîrfa e ultimul lucru care ne va mai rămîne propriu, omenesc, atunci cînd IA va face tot restul.

Dacă acestea sînt așa, înțelegem pasiunea modernă pentru monarhia constituțională. Cu regii și prinții Angliei mai ales sîntem toți „vecini” prin intermediul presei, al Internetului și acum, iată, al unei cărți. A privi prin gaura cheii în dormitoarele și în bucătăriile lor și a face din asta un subiect general de conversație e delicios, fiindcă așa ne-am format din timpurile străvechi – să ne petrecem timpul bîrfindu-ne vecinii. Or, monarhia modernă, care și-a pierdut toate puterile politice, oferă totuși un subiect de presă, de scandal mediatic și, în principiu, de universală cleveteală. Ea alcătuiește generala „vecinătate” a noastră, a tuturor, deștepți și proști, săraci și bogați, tineri și bătrîni, bărbați și femei, muncitori și leneși, norocoși și nefericiți, mai ales nefericiți – care sînt majoritari. Cînd îi bîrfim pe nefericiții ceilalți – prinți, prințese, regi, regine – nu sîntem nici inteligenți, nici cultivați, nici creativi, nici morali, dar ne dăm de gol cel mai bine că sîntem „la bază” ceea ce am fost întotdeauna, dar nu ne-a plăcut s-o admitem: nu chipul și imaginea dumnezeirii, cum tot ne aburesc teologii, ci niște primate trăncănitoare.

O mare invenție – contractul social jpeg
Moartea lui Tudor Vladimirescu: asasinat sau executarea unei pedepse?
Codul penal militar intern al Eteriei nu avea nici o valoare juridică.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Rusia trebuie să piardă”
Orice alt deznodămînt va duce la destrămarea ordinii internaționale așa cum o știm acum, cu consecințe ce nu pot fi estimate.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Punct și de la capăt
Dar, în general, reacția unora dintre politicienii și gazetarii autohtoni după eșecul Schengen n-a reușit să depășească mimica unei bosumflări provinciale.
Frica lui Putin jpeg
Antimaniheism
Dar se poate întreba cineva: dacă răul nu se activează fără o anumită, fie și mică, proporție de bine, de ce binele însuși nu e mai puternic și mai activ?
m simina jpg
Pisicile de la Palatul de Iarnă
În altă ordine de idei, aș merge pe mîna Ecaterinei cea Mare: Albastru de Rusia și Angora albă.
AFumurescu prel jpg
Federaliștii și antifederaliștii români
A te trezi cu un picior în fiecare tabără, ca să nu zic luntre, e o binecuvîntare și un blestem.
Iconofobie jpeg
Poeți (și critici?)
Dar şi cei croiţi astfel sînt, la urma urmelor, să admitem, nişte poeţi.
„Cu bule“ jpeg
Mim și mimă
În franceză, după unele oscilații de încadrare într-un gen, mime s-a fixat ca substantiv masculin, iar pantomime ca feminin.
HCorches prel jpg
Oldies but goldies
De la Simona Popescu la Emil Brumaru, de la Mircea Dinescu la Mircea Cărtărescu, autorii contemporani nu lipsesc.
radu naum PNG
Există un stadion nou de fotbal în Ghencea. Pentru ce echipă?
Da, există, dar numai pentru unii. Pentru alţii, nu există. E ca şi cum n-ar fi, ca şi cum în mijlocul acelui cîmp din Ghencea ar fi doar un lan de grîu, sau o groapă ca a lui Ouatu, sau vidul cosmic.
p 7 WC jpg
Revenirea „delictului de gîndire”
O persoană, spunea Atkin, nu poate fi reținută sau privată de bunurile proprii în mod arbitrar, nici chiar în vreme de război.
index jpeg 6 webp
Afacerea Tate și modelul românesc
Era, într-un fel, un amestec de sisteme de vînzare de tip MLM (multi-level marketing) cu principiile funcționării unei secte.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Skynet dă în bobi*
Tehnologiile avansate vor continua să evolueze și să aibă un impact major asupra societății.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Dubla măsură
Să ne înțelegem: nu vreau să-i evacuez nici pe Marx, nici pe Engels, nici pe G.B. Shaw, pe Sartre, pe Éluard sau pe Aragon din lista de repere semnificative ale culturii europene.
m simina jpg
La Azuga (II)
Din păcate, după cel de-al Doilea Război Mondial noul regim politic din România a căutat să minimalizeze contribuția monarhiei în istoria țării.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ce oameni avem, ce oameni sîntem
Și în UE, relațiile dintre state au o bună doză de răceală și de cinism.
Iconofobie jpeg
Puțină genetică … literară
„Gena” funcționează, în acest context, asemenea sorții implacabile din tragedia antică. Devine fatum malus, predestinare obtuză.
„Cu bule“ jpeg
Paranghelia la discotecă
Descoperisem mai întîi un film grecesc din 1980, cu titlul în original Paranghelia, în care conflictul era declanșat de comandarea (= paranghelia) de către protagonist a unei muzici anume, într-un local.
HCorches prel jpg
Ca un cuțit de bucătărie proaspăt șters
Mircea Cărtărescu, în cîteva fraze, a spus, așadar, niște adevăruri tranșante și care trebuie rostite de o voce cu autoritatea lui.
radu naum PNG
Scapă Halep?
Există puţine certitudini în cazul controlului pozitiv cu Roxadustat al Simonei Halep, dar un lucru e sigur: orice ar fi, nu putem fi obiectivi.
p 7 WC jpg
A discreditat prăbușirea FTX „altruismul eficace”?
În cazul lui Bankman-Fried, riscul nu viza doar propria sa avere, reputație și poate chiar propria libertate.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Exploratorii existenței
Kundera nu extinde aceste observații și asupra altor acte artistice, dar cred că și în pictură, de exemplu, pot funcționa aceleași mecanisme.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Un an special pentru noi
Am trecut prin toate cele ale României. De 30 de ani, nimic din ce este românesc nu ne este străin.

Adevarul.ro

image
Fost membru CNA, atac la adresa unui concurent de la Românii au talent. Ce răspunde mama băiețelului luat în vizor
Mama lui Rareș Prisacariu, băiețelul care a primit Golden Buzz-ul la emisiunea Românii au talent a răspuns la reacția dură pe care Radu Herjeu, fost membru CNA, a avut-o după emisiune.
image
Clujul depășește la PIB orașe similare din Estul Europei. „Percepția e una, realitatea e alta”
Zona Metropolitană Cluj a depășit, în ceea ce privește Produsul Intern Brut, zone metropolitane din jurul altor orașe similare din țări estice. Economistul Radu Nechita explică de ce clujenilor nu li se pare că ar trăi mai bine.
image
Marius Manole, în șoc hipotermic pe scenă!
„Ce avem noi aici?”, o piesă de teatru scrisă și regizată de Lia Bugnar, jucată de Carmen Tănase, Maria Obretin și Marius Manole, a fost un succes deplin la Birmingham, unde spectatorii nici măcar n-au observat că Marius Manole a intrat șoc hipotermic.

HIstoria.ro

image
Caragiale: un client râvnit, dar un cârciumar prost VIDEO
Caragiale: un client râvnit, un cârciumar prost
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.
image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.