Colinde vechi și noi
Cer voie cititorilor să renunț, de data aceasta, la deprinderea săptămînală a exercițiului publicistic privat. Și să mă bucur doar de bucuria comunitară a Sărbătorii. Mă ajută, ca și în alți ani, cîțiva prieteni, care îmi trimit colinde fragede și exuberante, aducînd laolaltă buna dispoziție a petrecerii calendaristice cu noutatea unui alt text decît cel cunoscut. Așa, de pildă, doamna profesoară Ioana Bot (fiica marelui etnolog Nicolae Bot) și Monica Pillat, continuatoare plină de har a unei prețioase dinastii literare.
Ioana Bot îmi trimite, anual, mostre folclorice fermecătoare. Mai jos, două dintre ele (culese – îmi spune Ioana – de folcloristul maramureșean Dumitru Iuga):
I Scoală, gazdă, nu durmi,
Că nu-i vreme de durmit,
Ci-i vreme de veselit.
Gazda bună c-a ieșit
Și pe noi ne-a dăruit
Tot cu vița vinului
Și din roada grîului.
El pe noi ne-a dăruit,
Cu o coșarcă de nuci,
Să se joace bieții prunci,
Cu o coșarcă de mere,
Să ne săturăm cu ele.
Dar încă ce ne-a mai dat?
Un cîrnaț mare de porc,
Să-l frigem pe mîni la foc.
Să fii, gazdă, vesălos,
Ca aiest colac frumos,
Peste an tot sănătos,
Și mai mult cu fața-n jos,
Cu sumanu-ntors pe dos.
De vă place de colindă,
Să ne sloboziți în tindă,
Lîngă cel blid de plăcintă,
Să stîmpărăm biata rînză!
Rămîi gazdă vesăloasă,
Cu toții cîți sunt în casă.
Să ajungeți multe zile
Ca sara din ia sară și ca ziua de mîni!
II La anul și la mulți ani!
La cea piatră răzămată,
Domnului Doamne
Maica Sfîntă-i răzămată
C-un fiuț micuț în brață,
Fiuțu tot îmi sălta,
Maica sfîntă-n grai grăia:
– Taci, fiuț, nu îmi sălta,
Căci maica ție ți-o da
Două mere, două pere.
Fiuțu tot îmi sălta,
Maica sfîntă-n grai grăia:
– Taci, fiuț, nu îmi sălta,
Căci maica ție ți-o da
Două pere, două mere,
Două țîțe dalbe-a mele.
Fiuțu tot nu tăcea,
Ci mai tare că sălta,
Maica sfîntă-n grai grăia:
– Taci, fiuț, nu îmi sălta,
Căci maica ție ți-o da
Două pere, două mere,
Două țîțe dalbe-a mele
Și cheile raiului
Să fii tu mai mare-n rai.
Și-atunci fiuțu tăcea
Și bine să liniștea.
Și acum surpriza momentului: un colind scris chiar de Monica Pillat, în bună tradiție sărbătorească:
După Steaua călătoare
Am plecat cu mic, cu mare,
Ba cu pasul, ba cu gîndul,
Să-l vedem și noi pe Blîndul
Dumnezeu cum se-ntrupează
Și în noapte luminează.
Nu era așa departe:
Cînd am dat ușa de-o parte,
Lîngă prispă, din copaie,
Gîngurea raza bălaie
Și din traista cu merinde
Maica ne-mpărțea colinde.
P.S. Aud că primarul sectorului 2 din Capitală a decis să dea jos bustul lui Mircea Vulcănescu din Parcul Sf. Ștefan. Așa e la noi: cineva de care n-a auzit nimeni și al cărui nume nu se poate lega de nici o ispravă ia decizii radicale pe măsura ignoranței și a anonimatului său. Sper să se potolească! Dacă se potolește, ne vom aminti de el ca despre cineva care a știut să-și dea la timp peste mînă. Dacă nu, vom lungi lista netrebniciei românești și așa kilometrică...
