Exploratorii existenței

Publicat în Dilema Veche nr. 980 din 19 ianuarie – 25 ianuarie 2023
Comunismul se aplică din nou jpeg

S-a făcut de multe ori observația că romanele importante pot descrie o anumită epocă sau anumite situații omenești mai bine decît orice alte studii, sociologice, istorice, politice sau economice. Asta deși, în mod paradoxal, romanele sînt ficțiuni, nu relatări. Și nu e vorba aici doar despre romanele istorice sau despre cele a căror acțiune este plasată în contemporaneitatea autorului. Franz Kafka, de exemplu, a descris situații care pe vremea lui nu se manifestau nici pe departe în deplinătatea lor. Ele au devenit cu adevărat recognoscibile de-abia după instaurarea sistemelor totalitare din Europa. Abia de atunci încolo mulți indivizi au început să trăiască în împrejurări care pot fi numite drept kafkiene(termenul intrînd chiar în limbajul curent).

În eseul său Arta romanului, scris cu peste trei decenii și jumătate în urmă, și tradus anul trecut în românește la Editura Humanitas, Milan Kundera reușește să explice într-un mod strălucit de ce romanele pot face asta.       

Scriitorul expune regulile și evoluția romanului dintr-o postură autodeclarată de la început, de „practician”, căruia lumea teoriilor nu i-ar aparține. Și totuși, teoriile lui stau perfect în picioare. Poate că ideea cea mai importantă este că „romancierul nu este nici istoric, nici profet: el este un explorator al existenței”. Acesta explorează, cercetează „o situație posibilă a omului”. Iar un geniu precum Kafka, dacă tot l-am dat drept exemplu mai sus, poate intui și o posibilitate care se va petrece în viitor. „Romanul nu examinează realitatea – explică Milan Kundera –, ci existența. Iar existența nu este ceea ce s-a întîmplat, existența este cîmpul posibilităților omenești, tot ceea ce poate deveni omul, tot ceea ce este el capabil să facă.” Autorul eseului își ia în ajutor și un vers al conaționalului său ceh Jan Skacel, potrivit căruia nici „Poeții nu inventează poemele / Poemul e undeva, acolo înăuntru / De foarte, foarte mult timp el e acolo, / Poetul nu face decît să-l descopere”.

Avînd, ca și poetul, calitatea de descoperitor, romancierul trebuie deci să-și asculte propriile personaje, să se ghideze după logica lor. Dacă acestea sînt bine găsite, adică descoperite în mod autentic, vor avea o personalitate a lor distinctă și vor acționa în funcție de ea. Lumea lor se va crea aproape de la sine. Scriitorul nu trebuie decît s-o lase  să se desfășoare, să nu intervină cu propriile opinii. Kundera amintește cazul lui Tolstoi care, într-o primă variantă, o schițase pe Anna Karenina ca pe o femeie antipatică, sfîrșitul ei fiind de-a dreptul meritat. Ulterior, autorul a făcut unele schimbări pînă la varianta cunoscută, iar Kundera crede că Tolstoi ar fi ascultat în cele din urmă de o așa-numită „înțelepciune a romanului” care diferea de propriile sale convingeri morale. 

De altfel, Kundera e convins că „toți romancierii adevărați ascultă de această înțelepciune  suprapersonală, ceea ce explică faptul că marile romane sînt întotdeauna ceva mai inteligente decît autorii lor”, iar concluzia lui memorabilă este că „romancierii care sînt mai inteligenți decît operele lor ar trebui să-și schimbe meseria”.

Pe baza acestor considerente, Milan Kundera reia și explică opinia lui Flaubert potrivit căreia un romancier trebuie să renunțe la rolul de om public (lucru și mai greu în zilele noastre decît pe vremea lui Flaubert). Ideea că autorul își poate submina opera dacă își expune public propriile idei e pe cît de subtilă, pe atît de puternică. „(...) romancierul nu este purtătorul de cuvînt al nimănui și vreau să împing această afirmație pînă la a spune că el nici măcar nu e purtătorul de cuvînt al propriilor sale idei”, spune Kundera. Într-adevăr, dacă e să considerăm romancierul ca fiind mai degrabă un descoperitor (al existenței) decît un inventator sau un creator, ideile proprii nu prea au ce căuta în romanele sale. Ele nu pot decît să perturbe logica internă a poveștii, ba chiar să sune fals. 

Kundera nu extinde aceste observații și asupra altor acte artistice, dar cred că și în pictură, de exemplu, pot funcționa aceleași mecanisme. Nu degeaba se folosește formula de „căutare artistică”. Se poate spune că nici pictorul nu inventează, ci descoperă. Vede lucrurile într-un anume fel posibil, iar tablourile sale nu fac decît să descopere și pentru ceilalți această latură a lumii. Bineînțeles, și aici căutarea poate da greș, descoperirea poate fi autentică sau falsă, poate fi împărtășită sau nu.  

Aș merge și mai departe, coborînd la o ocupație ceva mai utilitaristă, cea de jurnalist. Și acolo se poate pune problema de cercetare. Ziaristul adevărat e cel care caută realitatea (nu posibilitățile existenței de această dată). Personajele lui sînt chiar reale și adevărurile lor sînt cele care trebuie căutate și scoase în evidență (la fel și în operele de non-ficțiune). De multe ori vedem însă că ideile personale ale jurnalistului interferează cu lumea pe care ar trebui s-o prezinte, s-o descrie. Cu alte cuvinte, cercetătorul își tulbură propriul experiment. Cînd se întîmplă așa, aproape inevitabil apare o senzație de distonanță. Chiar și dacă ziaristul își expune public ideile proprii, politice să spunem, în afara cadrului jurnalistic, tot riscă să-și decredibilizeze apoi demersurile (cercetările) jurnalistice. E o lecție pe care puțini o știu și chiar și mai puțini o aplică. De fapt, una din regulile oricărei cercetări e să i te dedici pur și simplu, pe cît posibil fără vreo părtinire. Revenind la romancieri, Kundera constată că Franz Kafka a reușit să întrevadă acea lume teribilă, kafkiană, în condițiile unei autonomii totale a romanelor sale față de politică, ideologie sau prognoze futurologice.

O mare invenție – contractul social jpeg
Moartea lui Tudor Vladimirescu: asasinat sau executarea unei pedepse?
Codul penal militar intern al Eteriei nu avea nici o valoare juridică.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Rusia trebuie să piardă”
Orice alt deznodămînt va duce la destrămarea ordinii internaționale așa cum o știm acum, cu consecințe ce nu pot fi estimate.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Punct și de la capăt
Dar, în general, reacția unora dintre politicienii și gazetarii autohtoni după eșecul Schengen n-a reușit să depășească mimica unei bosumflări provinciale.
Frica lui Putin jpeg
Antimaniheism
Dar se poate întreba cineva: dacă răul nu se activează fără o anumită, fie și mică, proporție de bine, de ce binele însuși nu e mai puternic și mai activ?
m simina jpg
Pisicile de la Palatul de Iarnă
În altă ordine de idei, aș merge pe mîna Ecaterinei cea Mare: Albastru de Rusia și Angora albă.
AFumurescu prel jpg
Federaliștii și antifederaliștii români
A te trezi cu un picior în fiecare tabără, ca să nu zic luntre, e o binecuvîntare și un blestem.
Iconofobie jpeg
Poeți (și critici?)
Dar şi cei croiţi astfel sînt, la urma urmelor, să admitem, nişte poeţi.
„Cu bule“ jpeg
Mim și mimă
În franceză, după unele oscilații de încadrare într-un gen, mime s-a fixat ca substantiv masculin, iar pantomime ca feminin.
HCorches prel jpg
Oldies but goldies
De la Simona Popescu la Emil Brumaru, de la Mircea Dinescu la Mircea Cărtărescu, autorii contemporani nu lipsesc.
radu naum PNG
Există un stadion nou de fotbal în Ghencea. Pentru ce echipă?
Da, există, dar numai pentru unii. Pentru alţii, nu există. E ca şi cum n-ar fi, ca şi cum în mijlocul acelui cîmp din Ghencea ar fi doar un lan de grîu, sau o groapă ca a lui Ouatu, sau vidul cosmic.
p 7 WC jpg
Revenirea „delictului de gîndire”
O persoană, spunea Atkin, nu poate fi reținută sau privată de bunurile proprii în mod arbitrar, nici chiar în vreme de război.
index jpeg 6 webp
Afacerea Tate și modelul românesc
Era, într-un fel, un amestec de sisteme de vînzare de tip MLM (multi-level marketing) cu principiile funcționării unei secte.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Skynet dă în bobi*
Tehnologiile avansate vor continua să evolueze și să aibă un impact major asupra societății.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Dubla măsură
Să ne înțelegem: nu vreau să-i evacuez nici pe Marx, nici pe Engels, nici pe G.B. Shaw, pe Sartre, pe Éluard sau pe Aragon din lista de repere semnificative ale culturii europene.
Frica lui Putin jpeg
Regii, vecinii noștri
Dacă acestea sînt așa, înțelegem pasiunea modernă pentru monarhia constituțională. Cu regii și prinții Angliei mai ales sîntem toți „vecini” prin intermediul presei, al Internetului și acum, iată, al unei cărți.
m simina jpg
La Azuga (II)
Din păcate, după cel de-al Doilea Război Mondial noul regim politic din România a căutat să minimalizeze contribuția monarhiei în istoria țării.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ce oameni avem, ce oameni sîntem
Și în UE, relațiile dintre state au o bună doză de răceală și de cinism.
Iconofobie jpeg
Puțină genetică … literară
„Gena” funcționează, în acest context, asemenea sorții implacabile din tragedia antică. Devine fatum malus, predestinare obtuză.
„Cu bule“ jpeg
Paranghelia la discotecă
Descoperisem mai întîi un film grecesc din 1980, cu titlul în original Paranghelia, în care conflictul era declanșat de comandarea (= paranghelia) de către protagonist a unei muzici anume, într-un local.
HCorches prel jpg
Ca un cuțit de bucătărie proaspăt șters
Mircea Cărtărescu, în cîteva fraze, a spus, așadar, niște adevăruri tranșante și care trebuie rostite de o voce cu autoritatea lui.
radu naum PNG
Scapă Halep?
Există puţine certitudini în cazul controlului pozitiv cu Roxadustat al Simonei Halep, dar un lucru e sigur: orice ar fi, nu putem fi obiectivi.
p 7 WC jpg
A discreditat prăbușirea FTX „altruismul eficace”?
În cazul lui Bankman-Fried, riscul nu viza doar propria sa avere, reputație și poate chiar propria libertate.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Un an special pentru noi
Am trecut prin toate cele ale României. De 30 de ani, nimic din ce este românesc nu ne este străin.

Adevarul.ro

image
Ce îi distrează la culme pe americani în România. „Nu eram pregătit pentru asta, dar n-a fost așa rea pe cât aș fi crezut” VIDEO
Americanii de la Lifey au realizat pe Youtube un top cu 22 de lucruri pe care ei le consideră amuzante și despre care spun că sunt specifice României. Este vorba, spun ei, despre „șocuri culturale românești”, povești haioase sau tradiții fascinante
image
Băiatul unei românce a fost aruncat de colegi sub tren, în Italia. Imagini cu puternic impact emoțional VIDEO
Un băiat în vârstă de 15 ani, fiul unei românce, a fost atacat de câțiva colegi în Italia. Tânărul a fost victima unei tentative de omor la care a supraviețuit în mod miraculos după ce a fost aruncat sub un tren.
image
Cum și-a pierdut Florina Cercel marea iubire. Artista și bărbatul care a cucerit-o au murit de aceeași boală, la jumătate de veac distanță VIDEO
Artista Florina Cercel a povestit într-un interviu drama trăită la vârsta de 29 de ani, când a pierdut o sarcină iar, la scurt timp, iubirea vieții ei s-a îmbolnăvit și a murit.

HIstoria.ro

image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.
image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.