Ce oameni avem, ce oameni sîntem

Publicat în Dilema Veche nr. 980 din 19 ianuarie – 25 ianuarie 2023
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg

Dacă vă amintiți, la începutul anului trecut toată presa românească prelua un zvon și-l umfla fără nici un temei pînă la nivel de certitudine: președintele Iohannis va deveni secretar general al NATO. L-au întrebat jurnaliștii, la un moment dat, pe președinte despre acest zvon și el, altfel sărac la vorbă cu presa, a bombat pieptul, s-a îngîndurat puțin și a dat un răspuns tipic politicianului care „e în cărți”. Nu era în nici o carte. Toată povestea era un balon de săpun. Nu mă laud aici, dar nu am crezut nici o secundă în ea. Nu pentru că NATO e cine știe ce organizație condusă numai de brilianți. Faptul că unul ca Mircea Geoană e numărul 2 în organizație spune clar că nici NATO nu e altfel decît celelalte organizații politice ale momentului. Adică e condusă de oameni proveniți din elita politică a clipei, care este alcătuită din mediocri coruptibili în cel mai bun caz și din submediocri corupți în mai toate cazurile. Dl Iohannis n-ar fi fost nepotrivit pentru conducerea NATO pe motiv că e un mediocru încîntat de sine. Eu n-am crezut nici o clipă că președintele nostru ar avea vreo șansă pentru că, în fruntea acestei organizații, e mereu pus un tip harnic. Ca secretar general al NATO ai enorm de muncă, e o responsabilitate stresantă, călătorești mult în deplasări de cu totul alt gen decît cele în care ai două întîlniri și apoi mai stai pe-acolo cu soția vreo cinci zile, într-o cvasivacanță. Așadar, acesta nu e un post pentru dl Iohannis și lumea știe asta. Mai ales acum, cînd sîntem de gît cu rusul.  

Totuși, presa noastră a înhățat zvonul, l-a gonflat, l-a vînturat, l-a colorat în fel și chip. Știți de ce deștepții nației de la televizor au consumat ore întregi din viețile lor rumegînd scenarii (ah, ce le mai plac românilor scenariile!) despre cum se face „rocada” (Iohannis trece la NATO, Geoană vine la Cotroceni), despre cît de „tare” e dl Iohannis și cît de buni sîntem noi, în general? Pentru că a existat un public care a crezut chestia. O grămadă de oameni inteligenți, plimbați, citiți o luaseră de bună. Cînd au început să transpire numele discutate la primele tatonări dintre cei care chiar decid viitorul secretar general al NATO și ne-am lămurit că nici vorbă de falnicul nostru președinte, ne-am reorientat senini, ca și cînd n-am pomenit vreodată subiectul, iar deștepții de la televizor au trecut la alte scenarii. 

Amintesc acest episod pentru că el arată ceva despre o mentalitate naivă și amărîtă a poporului telespectator cu privire la relațiile internaționale. O țară în care atît de mulți cred că alegerile pentru președintele României sînt mereu cîștigate de ăla care „are sprijin” (aici, faci obligatoriu cu ochiul peste umăr) de pe la Washington, Bruxelles, Paris sau Berlin este o țară care nu poate avea o altfel de diplomație și o altfel de exprimare externă decît cea care se vede. Nu pretindeți diplomaților, înalților funcționari ai statului și cu atît mai puțin politicienilor să aibă o viziune despre lume și viață mult diferită de cea a poporului din care provin. În plus, dacă ai un nivel general de incompetență, iresponsabilitate și impostură în toată administrația românească, fie ea locală sau centrală, de ce te aștepți ca anumite segmente ale ei să fie cu totul altfel, cu totul excepționale? 

Anul trecut s-a încheiat cu două eșecuri majore ale diplomației noastre. Precizez, sînt două eșecuri ale diplomației, dar nu sînt eșecuri de diplomație. Mai întîi, am ratat aderarea la Spațiul Schengen. Apoi, în Ucraina a fost adoptată o lege a minorităților care nemulțumește comunitatea română de acolo, deși președintele Zelenski promisese altceva. Mai mult, după ce Parlamentul de la Kiev a adoptat legea, nu am putut să-l convingem pe președintele Zelenski să facă ceva, măcar un gest simbolic, dacă nu unul legislativ, ca să mai dreagă busuiocul. De altfel, el a promulgat legea cu emfază, anunțînd-o ca pe un pas important în drumul Ucrainei spre UE. Ultimele noastre încercări spre Kiev, oricum tardive, prin președinte și ministrul de Externe, au obținut promisiuni ale omologilor de genul „facem o comisie comună care va lansa consultări”. Nu trebuie să fii cine știe ce specialist ca să înțelegi cît de solidă e o asemenea exprimare. 

Sigur că aderarea la Schengen și drepturile românilor din Ucraina sînt spețe foarte diferite. Poate că și neputințele pe care insuccesele în aceste două dosare le relevă în administrația statului român sînt diferite. Dar cauza profundă mi se pare a fi aceeași: un blocaj de gîndire.

Incapacitatea statului român de a mobiliza tipuri de gîndire și acțiune în interiorul celor două mari organizații, UE și NATO, în interesul cetățenilor români este evidentă. Pur și simplu, statul nostru nu poate găsi resursele intelectuale și de voință ca să gîndească și să acționeze în interesul național. Cu precizarea că interes național înseamnă interesul națiunii, adică interesul românilor. Și mai clar, înseamnă mai multă libertate, mai multă prosperitate și mai multă siguranță pentru toți românii. 

Mai precis: nu putem/nu știm cum să culegem dividende pentru noi din jocul multilateral, din apartenența loială la UE, mai ales. Înțeleg bine de unde vine mentalitatea cuminte, lipsită de imaginație, lipsită de o minimă asumare a unei agende proprii, cenușie și inactivă. După diplomația imbecilă a lui Ceaușescu, în care am fost căpoși, țîfnoși și absurzi ca niște nord-coreeni, a trebuit să vină un timp în care să ne cumințim, să arătăm că sîntem oameni de înțeles, normali la cap, că putem juca în echipe, că partenerii se pot baza pe noi. Am făcut asta 30 de ani. Am reușit să părem mai aproape de ceea ce sîntem: niște europeni mai săraci, dar autentici. Acum, după 30 de ani, e nevoie să fim inteligenți și să pricepem ce joc jucăm. E nevoie să ne schimbăm mintea.

În UE, relațiile dintre state nu sînt fundamental diferite față de ceea ce se întîmplă în general în relațiile internaționale, chiar dacă sînt mai apropiate, statele sînt integrate în mare măsură și relațiile sînt mai puțin formale. Și în UE, relațiile dintre state au o bună doză de răceală și de cinism. Statele membre UE nu sînt mai puțin ipocrite și egoiste decît altele. Doar că au convenit ca egoismul și ipocrizia să fie, pe cît se poate, subsumate unui proiect general mai amplu, care e chiar Uniunea. Mai pe șleau, și în UE, dacă poți să sucești mîna la spate partenerului ca să obții ceva pentru tine, o faci fără ezitare. Singura limită este ca ceea ce vrei să obții să fie în acord cu marele proiect al integrării europene. Cum de a putut bifa Croația anul trecut, la doar nouă ani de la aderarea la UE, atît Schengen, cît și euro, iar noi, membri de 15 ani, sîntem departe de Schengen, iar la euro nici nu îndrăznim să ne gîndim serios? Răspunsul este că Croația – țară cu probleme serioase, ce pot fi invocate spre a-i fi refuzat accesul în liga de elită – știe jocul.  

Dar avem oameni care să învețe jocul acesta european complicat, în care loialitatea se împletește aproape nediferențiat cu egoismul, iar prietenia și servilismul sînt doar amortizoare pentru cinism? Nu vă repeziți să dați răspunsul-clișeu, că sigur avem, dar politica noastră dîmbovițeană îi ține departe de putere și de țară. S-ar putea să nu fie așa. Amintiți-vă începutul acestui articol...

O mare invenție – contractul social jpeg
Moartea lui Tudor Vladimirescu: asasinat sau executarea unei pedepse?
Codul penal militar intern al Eteriei nu avea nici o valoare juridică.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Rusia trebuie să piardă”
Orice alt deznodămînt va duce la destrămarea ordinii internaționale așa cum o știm acum, cu consecințe ce nu pot fi estimate.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Punct și de la capăt
Dar, în general, reacția unora dintre politicienii și gazetarii autohtoni după eșecul Schengen n-a reușit să depășească mimica unei bosumflări provinciale.
Frica lui Putin jpeg
Antimaniheism
Dar se poate întreba cineva: dacă răul nu se activează fără o anumită, fie și mică, proporție de bine, de ce binele însuși nu e mai puternic și mai activ?
m simina jpg
Pisicile de la Palatul de Iarnă
În altă ordine de idei, aș merge pe mîna Ecaterinei cea Mare: Albastru de Rusia și Angora albă.
AFumurescu prel jpg
Federaliștii și antifederaliștii români
A te trezi cu un picior în fiecare tabără, ca să nu zic luntre, e o binecuvîntare și un blestem.
Iconofobie jpeg
Poeți (și critici?)
Dar şi cei croiţi astfel sînt, la urma urmelor, să admitem, nişte poeţi.
„Cu bule“ jpeg
Mim și mimă
În franceză, după unele oscilații de încadrare într-un gen, mime s-a fixat ca substantiv masculin, iar pantomime ca feminin.
HCorches prel jpg
Oldies but goldies
De la Simona Popescu la Emil Brumaru, de la Mircea Dinescu la Mircea Cărtărescu, autorii contemporani nu lipsesc.
radu naum PNG
Există un stadion nou de fotbal în Ghencea. Pentru ce echipă?
Da, există, dar numai pentru unii. Pentru alţii, nu există. E ca şi cum n-ar fi, ca şi cum în mijlocul acelui cîmp din Ghencea ar fi doar un lan de grîu, sau o groapă ca a lui Ouatu, sau vidul cosmic.
p 7 WC jpg
Revenirea „delictului de gîndire”
O persoană, spunea Atkin, nu poate fi reținută sau privată de bunurile proprii în mod arbitrar, nici chiar în vreme de război.
index jpeg 6 webp
Afacerea Tate și modelul românesc
Era, într-un fel, un amestec de sisteme de vînzare de tip MLM (multi-level marketing) cu principiile funcționării unei secte.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Skynet dă în bobi*
Tehnologiile avansate vor continua să evolueze și să aibă un impact major asupra societății.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Dubla măsură
Să ne înțelegem: nu vreau să-i evacuez nici pe Marx, nici pe Engels, nici pe G.B. Shaw, pe Sartre, pe Éluard sau pe Aragon din lista de repere semnificative ale culturii europene.
Frica lui Putin jpeg
Regii, vecinii noștri
Dacă acestea sînt așa, înțelegem pasiunea modernă pentru monarhia constituțională. Cu regii și prinții Angliei mai ales sîntem toți „vecini” prin intermediul presei, al Internetului și acum, iată, al unei cărți.
m simina jpg
La Azuga (II)
Din păcate, după cel de-al Doilea Război Mondial noul regim politic din România a căutat să minimalizeze contribuția monarhiei în istoria țării.
Iconofobie jpeg
Puțină genetică … literară
„Gena” funcționează, în acest context, asemenea sorții implacabile din tragedia antică. Devine fatum malus, predestinare obtuză.
„Cu bule“ jpeg
Paranghelia la discotecă
Descoperisem mai întîi un film grecesc din 1980, cu titlul în original Paranghelia, în care conflictul era declanșat de comandarea (= paranghelia) de către protagonist a unei muzici anume, într-un local.
HCorches prel jpg
Ca un cuțit de bucătărie proaspăt șters
Mircea Cărtărescu, în cîteva fraze, a spus, așadar, niște adevăruri tranșante și care trebuie rostite de o voce cu autoritatea lui.
radu naum PNG
Scapă Halep?
Există puţine certitudini în cazul controlului pozitiv cu Roxadustat al Simonei Halep, dar un lucru e sigur: orice ar fi, nu putem fi obiectivi.
p 7 WC jpg
A discreditat prăbușirea FTX „altruismul eficace”?
În cazul lui Bankman-Fried, riscul nu viza doar propria sa avere, reputație și poate chiar propria libertate.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Exploratorii existenței
Kundera nu extinde aceste observații și asupra altor acte artistice, dar cred că și în pictură, de exemplu, pot funcționa aceleași mecanisme.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Un an special pentru noi
Am trecut prin toate cele ale României. De 30 de ani, nimic din ce este românesc nu ne este străin.

Adevarul.ro

image
Cea mai coruptă țară din UE. România, în top 3
Raportul Transparency International reflectă modul în care este percepută corupția din sectorul public din 180 de state și este făcut prin acordarea de puncte.
image
Un ieşean, obligat să plătească facturile unei case în care nu mai locuieşte de 8 ani
Un bărbat din Iaşi s-a trezit cu o surpriză neplăcută, când a aflat că trebuie să plătească facturile noilor proprietari ai casei în care nu mai locuieşte de opt anI. Acest lucru s-a întâmplat pentru că noii locatari nu au transferaT contractul pe numele lor.
image
Vietnamez filmat la Cluj cum jupoaie un șobolan. „Capturează ilegal și mănâncă tot ce mișcă” VIDEO
Un vietnamez a fost filmat în incinta unei fabrici din Cluj-Napoca pe când jupoaie șobolani. Clujeanul care a făcut publică filmarea susține că acesta face parte dintr-un grup de vietnamezi care vânează și mănâncă tot ce prinde: șobolani, păsări, iepuri.

HIstoria.ro

image
Reglementarea prostituției în București, la sfârșitul secolului al XIX-lea
Către finalul secolului al XIX-lea, toate tentativele întreprinse pentru a diminua efectele prostituției prin regulamente, asistență medicală și prin opere de binefacere nu dădeau rezultatele așteptate, mai ales în ceea ce privește răspândirea bolilor venerice.
image
Caragiale: un client râvnit, dar un cârciumar prost VIDEO
Caragiale: un client râvnit, un cârciumar prost
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.