Ce oameni avem, ce oameni sîntem

Publicat în Dilema Veche nr. 980 din 19 ianuarie – 25 ianuarie 2023
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg

Dacă vă amintiți, la începutul anului trecut toată presa românească prelua un zvon și-l umfla fără nici un temei pînă la nivel de certitudine: președintele Iohannis va deveni secretar general al NATO. L-au întrebat jurnaliștii, la un moment dat, pe președinte despre acest zvon și el, altfel sărac la vorbă cu presa, a bombat pieptul, s-a îngîndurat puțin și a dat un răspuns tipic politicianului care „e în cărți”. Nu era în nici o carte. Toată povestea era un balon de săpun. Nu mă laud aici, dar nu am crezut nici o secundă în ea. Nu pentru că NATO e cine știe ce organizație condusă numai de brilianți. Faptul că unul ca Mircea Geoană e numărul 2 în organizație spune clar că nici NATO nu e altfel decît celelalte organizații politice ale momentului. Adică e condusă de oameni proveniți din elita politică a clipei, care este alcătuită din mediocri coruptibili în cel mai bun caz și din submediocri corupți în mai toate cazurile. Dl Iohannis n-ar fi fost nepotrivit pentru conducerea NATO pe motiv că e un mediocru încîntat de sine. Eu n-am crezut nici o clipă că președintele nostru ar avea vreo șansă pentru că, în fruntea acestei organizații, e mereu pus un tip harnic. Ca secretar general al NATO ai enorm de muncă, e o responsabilitate stresantă, călătorești mult în deplasări de cu totul alt gen decît cele în care ai două întîlniri și apoi mai stai pe-acolo cu soția vreo cinci zile, într-o cvasivacanță. Așadar, acesta nu e un post pentru dl Iohannis și lumea știe asta. Mai ales acum, cînd sîntem de gît cu rusul.  

Totuși, presa noastră a înhățat zvonul, l-a gonflat, l-a vînturat, l-a colorat în fel și chip. Știți de ce deștepții nației de la televizor au consumat ore întregi din viețile lor rumegînd scenarii (ah, ce le mai plac românilor scenariile!) despre cum se face „rocada” (Iohannis trece la NATO, Geoană vine la Cotroceni), despre cît de „tare” e dl Iohannis și cît de buni sîntem noi, în general? Pentru că a existat un public care a crezut chestia. O grămadă de oameni inteligenți, plimbați, citiți o luaseră de bună. Cînd au început să transpire numele discutate la primele tatonări dintre cei care chiar decid viitorul secretar general al NATO și ne-am lămurit că nici vorbă de falnicul nostru președinte, ne-am reorientat senini, ca și cînd n-am pomenit vreodată subiectul, iar deștepții de la televizor au trecut la alte scenarii. 

Amintesc acest episod pentru că el arată ceva despre o mentalitate naivă și amărîtă a poporului telespectator cu privire la relațiile internaționale. O țară în care atît de mulți cred că alegerile pentru președintele României sînt mereu cîștigate de ăla care „are sprijin” (aici, faci obligatoriu cu ochiul peste umăr) de pe la Washington, Bruxelles, Paris sau Berlin este o țară care nu poate avea o altfel de diplomație și o altfel de exprimare externă decît cea care se vede. Nu pretindeți diplomaților, înalților funcționari ai statului și cu atît mai puțin politicienilor să aibă o viziune despre lume și viață mult diferită de cea a poporului din care provin. În plus, dacă ai un nivel general de incompetență, iresponsabilitate și impostură în toată administrația românească, fie ea locală sau centrală, de ce te aștepți ca anumite segmente ale ei să fie cu totul altfel, cu totul excepționale? 

Anul trecut s-a încheiat cu două eșecuri majore ale diplomației noastre. Precizez, sînt două eșecuri ale diplomației, dar nu sînt eșecuri de diplomație. Mai întîi, am ratat aderarea la Spațiul Schengen. Apoi, în Ucraina a fost adoptată o lege a minorităților care nemulțumește comunitatea română de acolo, deși președintele Zelenski promisese altceva. Mai mult, după ce Parlamentul de la Kiev a adoptat legea, nu am putut să-l convingem pe președintele Zelenski să facă ceva, măcar un gest simbolic, dacă nu unul legislativ, ca să mai dreagă busuiocul. De altfel, el a promulgat legea cu emfază, anunțînd-o ca pe un pas important în drumul Ucrainei spre UE. Ultimele noastre încercări spre Kiev, oricum tardive, prin președinte și ministrul de Externe, au obținut promisiuni ale omologilor de genul „facem o comisie comună care va lansa consultări”. Nu trebuie să fii cine știe ce specialist ca să înțelegi cît de solidă e o asemenea exprimare. 

Sigur că aderarea la Schengen și drepturile românilor din Ucraina sînt spețe foarte diferite. Poate că și neputințele pe care insuccesele în aceste două dosare le relevă în administrația statului român sînt diferite. Dar cauza profundă mi se pare a fi aceeași: un blocaj de gîndire.

Incapacitatea statului român de a mobiliza tipuri de gîndire și acțiune în interiorul celor două mari organizații, UE și NATO, în interesul cetățenilor români este evidentă. Pur și simplu, statul nostru nu poate găsi resursele intelectuale și de voință ca să gîndească și să acționeze în interesul național. Cu precizarea că interes național înseamnă interesul națiunii, adică interesul românilor. Și mai clar, înseamnă mai multă libertate, mai multă prosperitate și mai multă siguranță pentru toți românii. 

Mai precis: nu putem/nu știm cum să culegem dividende pentru noi din jocul multilateral, din apartenența loială la UE, mai ales. Înțeleg bine de unde vine mentalitatea cuminte, lipsită de imaginație, lipsită de o minimă asumare a unei agende proprii, cenușie și inactivă. După diplomația imbecilă a lui Ceaușescu, în care am fost căpoși, țîfnoși și absurzi ca niște nord-coreeni, a trebuit să vină un timp în care să ne cumințim, să arătăm că sîntem oameni de înțeles, normali la cap, că putem juca în echipe, că partenerii se pot baza pe noi. Am făcut asta 30 de ani. Am reușit să părem mai aproape de ceea ce sîntem: niște europeni mai săraci, dar autentici. Acum, după 30 de ani, e nevoie să fim inteligenți și să pricepem ce joc jucăm. E nevoie să ne schimbăm mintea.

În UE, relațiile dintre state nu sînt fundamental diferite față de ceea ce se întîmplă în general în relațiile internaționale, chiar dacă sînt mai apropiate, statele sînt integrate în mare măsură și relațiile sînt mai puțin formale. Și în UE, relațiile dintre state au o bună doză de răceală și de cinism. Statele membre UE nu sînt mai puțin ipocrite și egoiste decît altele. Doar că au convenit ca egoismul și ipocrizia să fie, pe cît se poate, subsumate unui proiect general mai amplu, care e chiar Uniunea. Mai pe șleau, și în UE, dacă poți să sucești mîna la spate partenerului ca să obții ceva pentru tine, o faci fără ezitare. Singura limită este ca ceea ce vrei să obții să fie în acord cu marele proiect al integrării europene. Cum de a putut bifa Croația anul trecut, la doar nouă ani de la aderarea la UE, atît Schengen, cît și euro, iar noi, membri de 15 ani, sîntem departe de Schengen, iar la euro nici nu îndrăznim să ne gîndim serios? Răspunsul este că Croația – țară cu probleme serioase, ce pot fi invocate spre a-i fi refuzat accesul în liga de elită – știe jocul.  

Dar avem oameni care să învețe jocul acesta european complicat, în care loialitatea se împletește aproape nediferențiat cu egoismul, iar prietenia și servilismul sînt doar amortizoare pentru cinism? Nu vă repeziți să dați răspunsul-clișeu, că sigur avem, dar politica noastră dîmbovițeană îi ține departe de putere și de țară. S-ar putea să nu fie așa. Amintiți-vă începutul acestui articol...

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.