Ca un cuțit de bucătărie proaspăt șters

Publicat în Dilema Veche nr. 980 din 19 ianuarie – 25 ianuarie 2023
HCorches prel jpg

Recent, un interviu al lui Mircea Cărtărescu a creat ceva vîlvă, aprinzînd spirite și generînd dezbateri cu argumente pro și contra prin rețelele de socializare. Celebrul, deja, scriitor vorbea în interviul său și despre școală, despre receptarea lecturii în mediul preuniversitar. Cînd cineva ca el își exprimă o opinie, este firesc să existe interes pe marginea ei. Nu neapărat pentru că ar fi deținătorul adevărului absolut, este bine să ne ferim de prejudecata de autoritate, ci pentru că vizibilitatea, notorietatea lui cîntăresc enorm și au un impact major asupra unei mari mase de oameni. Este, în felul său mai discret, un influencer. Și cine îl cunoaște (am avut norocul să stau la masă cot la cot cu el de cîteva ori) știe că este o persoană modestă, empatică și altruistă, fără aere elitiste. 

Printre multe opinii și mărturisiri despre literatură, Mircea Cărtărescu spune și cîte ceva despre cum vede el că este receptată aceasta în mediul preuniversitar. Afirmă, tranșant, că în școală nu se mai face literatură, că elevilor li se predau niște texte învechite și ruinate, niște „autori prăfuiți”, respectiv că autorii vii sînt absenți cu desăvîrșire. Dur și fără menajamente, Cărtărescu este apodictic în formulare, măturînd printr-o frază rîvna dascălilor de limba și literatura română, dar și pe cea a diriguitorilor lor, care au pus semnătura pe programele școlare.

Are dreptate sau nu cunoscutul și respectatul scriitor?

Păi, aș începe prin a spune că are mare dreptate. O dreptate tăioasă „ca un cuțit de bucătărie proaspăt șters”, ca să mă folosesc de un șmecher vers al poetului Dan Sociu. Fix așa stau lucrurile. Adică avem de-a face cu o programă de liceu în care lista autorilor canonici începe cu Mihai Eminescu și se sfîrșește cu Marin Sorescu, adică, dacă punem pe axa cronologică, începe cu anul 1850 și se sfîrșește cu anul 1996. Îndată sînt 30 de ani de la stingerea ultimului canonic și, oricum, acesta este cunoscut pentru opera sa din anii ’60 mai ales, deci din urmă cu mai bine de o jumătate de secol. Asta e una la mînă. 

Apoi, mai este vorba despre cum sînt acești scriitori aduși în fața elevilor, prin ce texte și cu ce instrumentar interpretativ. Există un canon nescris al operelor literare care se predau, la care, ca să fiu sincer, n-aș aduce neapărat multe amendamente, pentru că ele nu sînt, în mod cert, lipsite de valoare. Că e vorba despre Luceafărul, despre Ion (pe care, de exemplu, fiul meu tocmai l-a terminat de citit, gîfîind între două antrenamente la sală și alte două împușcături de prin orizontul lui virtual), despre Moromeții sau despre Iona, nu putem vorbi despre texte proaste. Putem însă vorbi despre modul în care sînt acestea accesibilizate și aduse în orizontul înțelegerii și acceptării lor de către elevi. Și aci scriitorul Mircea Cărtărescu are iar dreptate, pentru că funcționează nu doar un canon nescris al textelor, alături de canonul impus al autorilor, ci și un canon al grilelor de lectură sau, mai bine spus, de predare. Vai, doamne, v-o mai aduceți aminte pe celebra autoare de comentarii Mariana Badea? Cu cărțuliile ei inepte pe care le învățau elevii pe de rost pentru examenele naționale... (în treacăt fie spus, nu cu mult timp în urmă mă sîcîia pe Facebook, deși nu eram prieteni, punînd comentarii cu cărțile ei la postările mele, încît a trebuit să o blochez). Ei bine, nici acum nu stau lucrurile mult mai roz, e drept. Sînt propagate tipare de interpretare, clișee generate de școli de critică mai mult sau mai puțin depășite, în detrimentul unei lecturi introspective, autonome, autentice, care să favorizeze gîndirea critică pe marginea acestor texte. Eu însumi am scris cel puțin despre Bacovia, Rebreanu, G. Călinescu, Camil Petrescu, explicînd cum îi văd scoși din grila de interpretare și aduși în orizontul dezvoltării personale a elevilor. 

Acum, de unde vin aceste probleme? Sînt cîteva explicații care au multă durere în ele. Sistemic vorbind, sîntem împotmoliți încă de cîțiva ani buni în procesul redactării unor noi programe școlare pentru liceu. Dacă la gimnaziu au fost actualizate deja de vreo șase ani, la liceu încă nu s-au redactat și elevii aflați acum în clasa a X-a, care au studiat în gimnaziu pe programe noi, studiază la liceu după programele vechi, făcînd față și unei rupturi majore de viziune. Mai mult, se știe că așa vor și încheia liceul. Aceste programe aflate în uz nici nu sînt chiar așa de proaste, dar ele favorizează un anumit tip de abordare tradiționalistă și clișeică, deși nu o postulează. În plus, din aceste programe derivă și programa pentru bacalaureat. Care, iar, generează un anumit format de evaluare, care la rîndul său favorizează predarea literaturii în cheia descrisă de Mircea Cărtărescu. 

Apoi, de aici derivă o altă consecință. Presiunea părinților, care își doresc la examenele naționale rezultate cu orice preț, rezultate obținute pe baza unor mecanisme de învățare care favorizează tot clișeul, memorarea, schema mentală, în defavoarea gîndirii autonome și critice. Presiunea aceasta a părinților a devenit, în opinia mea, una dintre plăgile naționale. Ea este întreținută și de o parte a media, respectiv de societate. Predarea pe parcursul anilor de școlarizare vine în întîmpinarea acestei presiuni, pentru a asigura dezamorsarea ei cît mai eficientă.

Dar nu în ultimul rînd, aici mai avem o problemă, a resursei umane. Profesorii. Care sînt și ei formați în această paradigmă. Temători, ezitanți în autonomia lor, uneori nici nu suficient de familiarizați nici ei cu ce mai înseamnă literatura recentă și avînd dificultăți în a se raporta la cea canonică altfel decît... canonic, ei sînt și cei care mențin aceststatu quo și care ar avea dificultăți în a-și asuma o nouă paradigmă, respectiv în a-și asuma rolul de evaluatori competenți într-o altă formulă de predare, atît la clasă, cît și, mai ales, la examenele naționale.

Mircea Cărtărescu, în cîteva fraze, a spus, așadar, niște adevăruri tranșante și care trebuie rostite de o voce cu autoritatea lui. Totuși, există și unele nuanțări pe care le-ar comporta opinia domniei-sale? Poate voi relua subiectul, din acest unghi, în episodul următor.

Horia Corcheș este scriitor și profesor de limba și literatura română. Cea mai recentă carte publicată: O rochiță galbenă, ca o lămîie bine coaptă, Editura Polirom, 2022.

O mare invenție – contractul social jpeg
Moartea lui Tudor Vladimirescu: asasinat sau executarea unei pedepse?
Codul penal militar intern al Eteriei nu avea nici o valoare juridică.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Rusia trebuie să piardă”
Orice alt deznodămînt va duce la destrămarea ordinii internaționale așa cum o știm acum, cu consecințe ce nu pot fi estimate.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Punct și de la capăt
Dar, în general, reacția unora dintre politicienii și gazetarii autohtoni după eșecul Schengen n-a reușit să depășească mimica unei bosumflări provinciale.
Frica lui Putin jpeg
Antimaniheism
Dar se poate întreba cineva: dacă răul nu se activează fără o anumită, fie și mică, proporție de bine, de ce binele însuși nu e mai puternic și mai activ?
m simina jpg
Pisicile de la Palatul de Iarnă
În altă ordine de idei, aș merge pe mîna Ecaterinei cea Mare: Albastru de Rusia și Angora albă.
AFumurescu prel jpg
Federaliștii și antifederaliștii români
A te trezi cu un picior în fiecare tabără, ca să nu zic luntre, e o binecuvîntare și un blestem.
Iconofobie jpeg
Poeți (și critici?)
Dar şi cei croiţi astfel sînt, la urma urmelor, să admitem, nişte poeţi.
„Cu bule“ jpeg
Mim și mimă
În franceză, după unele oscilații de încadrare într-un gen, mime s-a fixat ca substantiv masculin, iar pantomime ca feminin.
HCorches prel jpg
Oldies but goldies
De la Simona Popescu la Emil Brumaru, de la Mircea Dinescu la Mircea Cărtărescu, autorii contemporani nu lipsesc.
radu naum PNG
Există un stadion nou de fotbal în Ghencea. Pentru ce echipă?
Da, există, dar numai pentru unii. Pentru alţii, nu există. E ca şi cum n-ar fi, ca şi cum în mijlocul acelui cîmp din Ghencea ar fi doar un lan de grîu, sau o groapă ca a lui Ouatu, sau vidul cosmic.
p 7 WC jpg
Revenirea „delictului de gîndire”
O persoană, spunea Atkin, nu poate fi reținută sau privată de bunurile proprii în mod arbitrar, nici chiar în vreme de război.
index jpeg 6 webp
Afacerea Tate și modelul românesc
Era, într-un fel, un amestec de sisteme de vînzare de tip MLM (multi-level marketing) cu principiile funcționării unei secte.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Skynet dă în bobi*
Tehnologiile avansate vor continua să evolueze și să aibă un impact major asupra societății.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Dubla măsură
Să ne înțelegem: nu vreau să-i evacuez nici pe Marx, nici pe Engels, nici pe G.B. Shaw, pe Sartre, pe Éluard sau pe Aragon din lista de repere semnificative ale culturii europene.
Frica lui Putin jpeg
Regii, vecinii noștri
Dacă acestea sînt așa, înțelegem pasiunea modernă pentru monarhia constituțională. Cu regii și prinții Angliei mai ales sîntem toți „vecini” prin intermediul presei, al Internetului și acum, iată, al unei cărți.
m simina jpg
La Azuga (II)
Din păcate, după cel de-al Doilea Război Mondial noul regim politic din România a căutat să minimalizeze contribuția monarhiei în istoria țării.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ce oameni avem, ce oameni sîntem
Și în UE, relațiile dintre state au o bună doză de răceală și de cinism.
Iconofobie jpeg
Puțină genetică … literară
„Gena” funcționează, în acest context, asemenea sorții implacabile din tragedia antică. Devine fatum malus, predestinare obtuză.
„Cu bule“ jpeg
Paranghelia la discotecă
Descoperisem mai întîi un film grecesc din 1980, cu titlul în original Paranghelia, în care conflictul era declanșat de comandarea (= paranghelia) de către protagonist a unei muzici anume, într-un local.
radu naum PNG
Scapă Halep?
Există puţine certitudini în cazul controlului pozitiv cu Roxadustat al Simonei Halep, dar un lucru e sigur: orice ar fi, nu putem fi obiectivi.
p 7 WC jpg
A discreditat prăbușirea FTX „altruismul eficace”?
În cazul lui Bankman-Fried, riscul nu viza doar propria sa avere, reputație și poate chiar propria libertate.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Exploratorii existenței
Kundera nu extinde aceste observații și asupra altor acte artistice, dar cred că și în pictură, de exemplu, pot funcționa aceleași mecanisme.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Un an special pentru noi
Am trecut prin toate cele ale României. De 30 de ani, nimic din ce este românesc nu ne este străin.

Adevarul.ro

image
Când ajunge din nou în România un val de aer polar: unde se anunță ger cumplit, cât mai ninge la munte
Trei zile de iarnă autentică se anunță în mai multe județe din zona de munte. Meterologii anunță ninsori puternice și viscol. Începând de duminică însă un val de aer polar lovește România. Sunt așteptate temperaturi de până la minus 20 de grade Celsius.
image
La ce distanță față de proprietatea vecină poți planta un copac. Când pot fi puși arborii chiar pe hotar
Copacii și gardurile vii plantate la limita dintre proprietăți stârnesc dispute aprige între vecini, iar de multe ori se ajunge în justiție pentru tranșarea lor.
image
Orașele cu cele mai mari salarii și domeniile cu cele mai multe locuri de muncă
Valorile sunt corelate cu numărul de joburi disponibile în aceste orașe, însă depind și de distribuția candidaților pe niveluri de experiență.

HIstoria.ro

image
Originea familiei Caragiale. Recuperarea unei istorii autentice
„Ce tot spui, măi? Străbunicul tău a fost bucătar arnăut, plăcintar! Purta tava pe cap. De-aia sunt eu turtit în creștet!”, astfel îl apostrofa marele Caragiale pe fiul său Mateiu, încercând să-i tempereze fumurile aristocratice și obsesiile fantasmagoric-nobiliare de care acesta era bântuit.
image
Reglementarea prostituției în București, la sfârșitul secolului al XIX-lea
Către finalul secolului al XIX-lea, toate tentativele întreprinse pentru a diminua efectele prostituției prin regulamente, asistență medicală și prin opere de binefacere nu dădeau rezultatele așteptate, mai ales în ceea ce privește răspândirea bolilor venerice.
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.