Este patriotismul un sentiment depășit?

Publicat în Dilema Veche nr. 977 din 29 decembrie 2022 – 11 ianuarie 2023
HCorches prel jpg

N-am fost niciodată xenofob sau șovin. Între amintirile mele se numără situații repetate în care am avut dispute mai ales cu un unchi ale cărui opinii tindeau spre ultranaționalism și șovinism. De cîte ori ne adunam la mese de familie, cu ocazia unor sărbători sau zile de naștere, izbucneau la un moment dat și aceste dispute, pe care în cele din urmă bunica sau mama sau tata le stopau prin interzicerea subiectului. Unchiul era un om bun și cred că în viața concretă ar fi ajutat pe oricine ar fi avut nevoie de sprijinul lui, dar în imaginarul lui germinase această tendință de șovinism pe care nu o mai putea eradica. Spre deosebire de contactele cu el, însă, în familia mea, care era alcătuită din părinți și bunici, cu care locuiam în aceeași casă, șovinismul și xenofobia nu erau deloc promovate. De aceea nici eu nu le asumasem – în plus, probabil că diversele mele lecturi mă formaseră într-un spirit al umanismului universal. Pe de altă parte, am avut mereu conștiința identității naționale, spiritul apartenenței la o cultură națională, mică și sfrijită cum este ea. Patriotismul, pe de altă parte, mi-a fost ponderat întotdeauna. Am fost și sînt atașat de o cultură națională care însemna și diversitate, deci, a unor grupuri etnice care conviețuiesc. Naționalismul l-am înțeles mereu ca pe un sentiment al apartenenței la o comunitate etnică, avînd o identitate cultural-lingvistică proprie, iar patriotismul ca pe un sentiment al apartenenței la o comunitate teritorială, avînd o diversitate cultural-lingvistică definită prin interdependență și influență reciprocă, dar și prin respect față de specificitatea fiecărei grupări etnice care participă la comunitate. Unul dintre primele romane pe care le discut cu liceenii, în clasa a IX-a, este Regele alb al lui György Dragomán, printre altele și pentru că în el sînt surprinse experiențele de formare ale unui copil maghiar, crescut într-o Românie comunistă.

Deunăzi am avut o reacție de respingere pe o rețea socială față de un articol care avea titlul „De ce urăsc mîncarea românească aproape la fel de mult ca certurile în familie de după”. Am formulat respingerea față de asocierea adjectivului „românesc” cu verbul „a urî”, explicînd faptul că este o propagandă subtilă, cu scop manipulator. În fond, dacă vrei să faci educație gastronomică și pentru sănătate, o faci cu alte mijloace și mai ales cu alt tip de discurs. Că mîncărurile considerate tradiționale românești pe masa de sărbători sînt prea grele și grase este adevărat, dar a exprima un punct de vedere agresiv – „a urî” este un verb cît se poate de agresiv – față de situarea tradițională a românilor la masa de sărbători este o atitudine care frizează tocmai intoleranța. În plus, articolul mai are și alte direcții manipulatoare, dar nu fac acum din ele punct de dezbatere. 

Cineva s-a apucat să mă contrazică, într-o manieră superior-agresivă, de asemenea. Sumarizînd, mi-a reproșat că am crescut cu niște „valori” conservatoare depășite. Punerea termenului între ghilimele avea rolul de a le contesta calitatea de valori, apoi mi-a explicat că făcea referire la naționalism și la patriotism, pe care ea nu le consideră valori, întrucît acestea sînt generatoare de dezbinare între oameni și chiar de războaie. 

La o privire sumară, mai puțin analitică, sigur că se poate vedea așa. Existența națiunilor, a statelor este cea care duce la războaie, spunea, cu alte cuvinte, interlocutoarea mea, iar dacă nu ar exista națiuni și sentimentul de patriotism, lumea ar trăi fericită, în pace eternă. Doar că lucrurile nu sînt atît de simple și nu pot fi reduse simplist la o schemă atît de banală. 

Omenirea, în forma în care se află ea astăzi, este rezultatul unei evoluții în timp îndelungate. Îmi place cum definește la un moment dat Noah Harari această evoluție, prin împărțire a oamenilor în „noi” și „ei”: „Noi” era grupul aflat nemijlocit în jurul tău, oricine ai fi fost, iar „ei” erau toți ceilalți. De fapt, nici un animal social nu este vreodată ghidat de interesele întregii specii căreia îi aparține“ (Noah Harari, Sapiens. Scurtă istorie a omenirii). Mai mult, întreaga evoluție culturală a omenirii, în universalitatea ei, este rezultatul coagulării comunităților umane, în diverse forme, inclusiv a celor care au dus la apariția statelor-națiuni. Frumusețea, chiar dacă uneori și tragicul culturii umanității, stă tocmai în diversitatea acestor coagulări de grup, care au inclusiv forma națiunilor și care nasc sentimentul de patriotism. 

Îmi place enorm imaginea unei umanități în care nedreptatea, războiul, violența sînt eradicate definitiv. Și nu știu vreo utopie narativă care să surprindă o astfel de umanitate fără ca ea să se dizolve la un moment dat, pentru că este artificială, fără să devină distopie. Mi-aș dori ca umanitatea să ajungă la un nivel care să asigure autentic o astfel de unificare a binelui. Din păcate, nu cred în ea, nu pentru că există națiunile, ci pentru că omul în sine nu este un animal exclusiv bun. Pentru că indivizii sînt cei care fac răul, chiar dacă folosesc pentru a-l instrumenta națiunile. Și pentru că, în absența națiunilor, individul ar găsi alte instrumente prin care să facă și răul posibil.

În școală, prima rubrică din catalog este a limbii și a literaturii române și printre primele se află și istoria. Educăm generațiile următoare vorbindu-le și despre valorile naționale, despre o cultură națională, despre o istorie națională. Și o facem încercînd să insuflăm dragostea pentru om, pentru diversitatea sa, încercînd să insuflăm toleranță, în egală măsură sau poate chiar mai mult decît sentimentul de patriotism și de atașament identitar. Dar a vitriola ideea de națiune, sentimentul de patriotism, în numele unui bine universal, înseamnă, în fapt, a-ți nega propriul ideal al unui umanism absolut, pentru că te situează pe o poziție intolerantă. Și, mai ales, înseamnă a nu înțelege deloc construcția umanității, așa cum este ea astăzi, ca rezultat al unei evoluții istorice.

Revenind la o imagine utopică, poate va veni momentul cînd, în școală, vom preda valorile universalului, într-o lume a globalizării fără granițe statale. Dar am convingerea că și într-o astfel de lume patriotismul ar trebui să-și găsească locul, pentru a marca diversitatea umanului, alături de toleranța și de respectul față de celelalte grupuri etnice, cultural-lingvistice. Altfel, ne-am prăbuși repede ca umanitate într-o uniformitate aneantizantă.

Horia Corcheș este scriitor și profesor de limba și literatura română. Cea mai recentă carte publicată: O rochiță galbenă, ca o lămîie bine coaptă, Editura Polirom, 2022.

1031545422 jpg
Reformiști și antireformiști
Prima reforma semnificativă a fost în perioada 1996-2000, atunci cînd companiile de stat înregistrau pierderi și datorii foarte mari, care riscau să blocheze economia.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Nu merge bine”
În fapt, Brexit-ul a fost o lecție și un avertisment.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Cîinii și românii
Ascult şi aud, în întuneric, mesajul, totodată imemorial şi eschatologic, al destinului naţional.
Frica lui Putin jpeg
Dumnezeu ca bun de consum
În tot cazul, omul tradițional știa cărui dumnezeu să se închine și cum s-o facă. N-avea de ales decît în ce fel să urmeze tabla valorilor prescrise.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Prizonieri în rang secund?
După ce ne-am enervat și am jurat boicoturi, ne-am potolit repede. N-am boicotat nimic.
m simina jpg
Gara din New York
Dar Grand Central Terminal a avut noroc.
Iconofobie jpeg
Capitale…
În condiţiile unei dinamici culturale fireşti, şi Iaşiul, implică autorul, ar putea avea un destin similar, eliberîndu-se – o dată pentru totdeauna – de complexul „trădării” de la 1859...
„Cu bule“ jpeg
Cuvinte de mimă
Una e să mimezi cuvîntul pinguin, alta e să înlesnești ghicirea unor cuvinte ca destoinic sau adică, de fapt sau păi.
HCorches prel jpg
A construi nu înseamnă neapărat a desființa mai întîi
Se știe cît de puțin stagiu pedagogic se face la orice facultate, pentru a se obține calificarea de profesare în învățămînt.
p 7 Departamentul de Justitie WC jpg
Patrioți doar cu vorba
Cine sînt patrioții și cine sînt tiranii? Efortul de a răspunde la această întrebare va decide dacă America rămîne unită într-un stat de drept sau capitulează în fața violenței devastatoare.
radu naum PNG
Arbitrii români au orbul găinilor?
O veche zicală a meseriei pretinde că un deţinător de fluier trebuie să aibă auzul selectiv (la boscorodelile jucătorilor).
Comunismul se aplică din nou jpeg
Geografia dintotdeauna
Tim Marshall spune că „geografia nu dictează cursul tuturor evenimentelor” și încearcă să nu cadă în capcana unui determinism geografic (care ar putea fi asemănător, nu-i așa, cu determinismul economic marxist).
O mare invenție – contractul social jpeg
Moartea lui Tudor Vladimirescu: asasinat sau executarea unei pedepse?
Codul penal militar intern al Eteriei nu avea nici o valoare juridică.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Rusia trebuie să piardă”
Orice alt deznodămînt va duce la destrămarea ordinii internaționale așa cum o știm acum, cu consecințe ce nu pot fi estimate.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Punct și de la capăt
Dar, în general, reacția unora dintre politicienii și gazetarii autohtoni după eșecul Schengen n-a reușit să depășească mimica unei bosumflări provinciale.
Frica lui Putin jpeg
Antimaniheism
Dar se poate întreba cineva: dacă răul nu se activează fără o anumită, fie și mică, proporție de bine, de ce binele însuși nu e mai puternic și mai activ?
m simina jpg
Pisicile de la Palatul de Iarnă
În altă ordine de idei, aș merge pe mîna Ecaterinei cea Mare: Albastru de Rusia și Angora albă.
AFumurescu prel jpg
Federaliștii și antifederaliștii români
A te trezi cu un picior în fiecare tabără, ca să nu zic luntre, e o binecuvîntare și un blestem.
Iconofobie jpeg
Poeți (și critici?)
Dar şi cei croiţi astfel sînt, la urma urmelor, să admitem, nişte poeţi.
„Cu bule“ jpeg
Mim și mimă
În franceză, după unele oscilații de încadrare într-un gen, mime s-a fixat ca substantiv masculin, iar pantomime ca feminin.
HCorches prel jpg
Oldies but goldies
De la Simona Popescu la Emil Brumaru, de la Mircea Dinescu la Mircea Cărtărescu, autorii contemporani nu lipsesc.
radu naum PNG
Există un stadion nou de fotbal în Ghencea. Pentru ce echipă?
Da, există, dar numai pentru unii. Pentru alţii, nu există. E ca şi cum n-ar fi, ca şi cum în mijlocul acelui cîmp din Ghencea ar fi doar un lan de grîu, sau o groapă ca a lui Ouatu, sau vidul cosmic.
p 7 WC jpg
Revenirea „delictului de gîndire”
O persoană, spunea Atkin, nu poate fi reținută sau privată de bunurile proprii în mod arbitrar, nici chiar în vreme de război.
index jpeg 6 webp
Afacerea Tate și modelul românesc
Era, într-un fel, un amestec de sisteme de vînzare de tip MLM (multi-level marketing) cu principiile funcționării unei secte.

Adevarul.ro

image
Misterioasa moarte de la Sanremo. Iubitul cântăreței Dalida, găsit împușcat în cap, în camera de hotel VIDEO
Cazul a șocat Italia în anii ʼ60, dar a fost clasat ca sinucidere. Peste 40 de ani, poliția a reluat investigația, dar misterul încă persistă.
image
Fumatul interzis minorilor în spații publice. Proiectul, adoptat de Senat
Inițiativa legislativă a fost adoptată tacit de Senat, luni, iar aceasta prevede că minorii nu mai pot fuma în parcuri, pe drumurile publice sau alte zone publice, fiind pasibili de amenzi până la 500 de lei.
image
Primul moment al cutremurului din Turcia, surprins de camera unei mașini VIDEO
Primul moment al celui de-al doilea seism din Turcia a fost întregistrat de camera de bord a unei mașini. Imaginile sunt de-a dreptul cutremurătoare. Șoferul a văzut cum, în jurul său, oamenii aleargă disperați în stradă, iar clădirile încep să se prăbușească.

HIstoria.ro

image
Aventurile Reginei Maria, o traumă pentru tânărul prinț Carol
Nașterea lui Carol, primul copil al cuplului princiar Ferdinand-Maria, pe 15 octombrie 1893, a fost un prilej de mare bucurie pentru țară, familia regală și Regele Carol I, dar mai puțin pentru tânăra mamă.
image
Consecințele bătăliei de la Stalingrad
După capitularea Corpului XI Armată, timp de câteva zile, avioane de recunoaștere germane au continuat să efectueze zboruri deasupra Stalingradului pentru a descoperi eventualele grupuri de militari germani care încercau să scape și de a le parașuta provizii.
image
Joseph Pulitzer, jurnalistul născut pe malul Mureşului, care a făcut istorie în Statele Unite
Premiile Pulitzer, cele mai prestigioase distincții ale jurnalismului american, au fost acordate pentru prima dată în 1917, la inițiativa jurnalistului de origine maghiară Joseph Pulitzer.