Tema săptămînii

Vindecarea vine după ce procesăm durerea și ne recuperăm părțile eului din acele bule de experiență și lăsăm cu adevărat trecutul să devină trecut.

Ce anume readuce pe podium trend-uri din alți ani și, mai ales, care sînt acele idei care tot revin?

Salvează tinerețea – vîrsta la care se spune că poți orice – chiar orice nenoroc sau chiar orice nefericire?

Copilăria se încheie, adesea, abrupt, după o vacanță de vară – tinerețea se consumă lent, se îngemănează cu bătrînețea firesc, insesizabil.

„Femeile au devenit mai puțin interesate de machiaj și mai mult de frumusețea în ansamblu, cea care radiază din interior spre exterior, spre ideea de wellness.”

De-ar fi să trebuiască să cred totuși în ceva și tot n-aș (putea) crede în Dumnezeu! Intuiție, vanitate, consolare – ține aceasta de vîrstă?

Sînt părți de suflet în legătură cu care vom fi mereu subiectivi.

Se spune că tinerețea, la fel ca și copilăria, nu e conștientă de ea însăși, că abia mai tîrziu ajungi să ți le amintești cu nostalgie și să le apreciezi adevărata valoare.

Îi privesc atentă pe oamenii foarte tineri.

Cred că merită să pledăm și, mai mult, e destul de limpede faptul că nu există o compartimentare netă a tinereții și a bătrîneții dată de vîrste și condiții, ci ele există simultan, în orice moment al vieții.

Anii ’90 s-au încheiat pe 31 decembrie în Piaţa Revoluţiei, cînd deasupra noastră şi sub egida PRO TV-ului s-a înălţat un înger kitsch.

Trăim o vreme în care toți credem cu tărie că educația este esențială.

Valorile adesea se învață implicit.

Avizele Consiliului Legislativ, în măsura în care ar fi urmate, sînt o bună premisă pentru creșterea calității legilor adoptate de Parlament.

Profesorul trebuie să fie el însuși seducător.

Glandele endocrine și hormonii sînt o bună metaforă a importanței lucrurilor „mărunte”.

Avea în ea atîta energie fata asta cît să transforme repausul într-un motor puternic.

Omul este un mecanism biochimic foarte complex

Hormonii îți schimbă comportamentul sau comportamentul îți modifică profilul hormonal?

De ce este logic să avem bun-simț chiar într-o societate care își pierde din ce în ce mai mult această noțiune?

E adevărat că bunul-simț nu poate fi construit fără simțul comun.

Într-o lume a asertivității, a agresiunii și-a violenței, tandrețea și compasiunea și-au pierdut întrucîtva din valoare.

Obiceiul însă ar merita să fie menționat în codul bunelor maniere din întreaga lume: conexiunile reale nu se cronometrează.

De cîte ori lăsăm ceva în urmă ne dorim, precum Bolaño, să cîștigăm un vis.

Strîng și împachetez discuții, situații, gesturi și chipuri.

„Cred că rămînem mereu măcar cu speranța reîntîlnirii.”

În orice decizie de plecare este și o renunțare la unele părți, care sînt bune.

„Văd comportamente și mentalități preluate, nedigerate, pe principiul așa se face.”

Vrem doar certitudini, care să ne mențină fragilul sentiment de control și predictibilitate.

Ce ar fi fost dacă aș fi spus lucruri pe care m-am temut să le spun sau care m-ar fi întors?

„Război și pace” a ajuns să fie ecuația existenței noastre de zi cu zi.

Da, la noi există democraţie, dar democraţie suverană

Felul în care Tucidide descrie războiul peloponeziac constituie, de foarte multă vreme, un fel de paradigmă esenţială a competiţiei dintre două mari puteri.

Singura formă de literatură în care nu există o rezolvare a conflictului şi toți cei implicați sucombă este tragedia.

Dintre toate civilizațiile, cele impregnate de creștinism au produs fenomenul secularizării, adică valorile din sfera proprie funcției spirituale a religiei au pătruns în sfera funcției sociale.