Gîndirea hormonală sau cînd corpul gîndește pentru noi…

Publicat în Dilema Veche nr. 971 din 17 noiembrie – 23 noiembrie 2022
image

Într-o bună tradiție carteziană, tindem încă să credem că lucrurile sînt împărțite cu claritate în de-ale spiritului și de-ale corpului, că gîndirea noastră e pur rațională și e ruptă de organicitatea corpului. Studiile contemporane de neuroștiințe ne arată însă că acest lucru este greșit. Lucrări precum Eroarea lui Descartes a lui Antonio Damasio ne arată că această dihotomie ontologică fundamentală carteziană între res extensa și res cogitans nu se susține prin dovezi empirice, ba din contra, cercetările contemporane arată că noi sîntem (pre)determinați cognitiv de starea biochimică a creierului nostru. Astfel, poate cel mai irațional lucru este să ne credem total raționali. Nu, nu sîntem total raționali și nici nu putem fi total raționali; sîntem un amestec complex și subtil de raționalitate și emotivitate, de logică și afectivitate. 

Putem spune cumva chiar că uneori corpul nostru „gîndește“ pentru noi. Acest lucru se întîmplă cu precădere cînd echilibrul biochimic din organism este schimbat și uneori chiar profund influențat de către hormoni. Aceștia nu ne dau propriu-zis anumite gînduri, ci ne induc anumite stări cognitive care atrag după sine anumite gînduri. Bănuiesc că fiecare dintre noi a experimentat faptul de a se trezi dimineața binedispus. Îți e bine fără să știi bine de ce. Ești plin de energie și voliție, vrei să faci lucruri fără să ai neapărat o explicație rațională pentru asta. Pur și simplu, la vita è bella. După cum pot fi și dimineți mohorîte, cînd, tot așa, fără un motiv clar, te trezești prost-dispus. Nu știi de ce, nu știi de unde, dar nimic nu îți merge sau nu îți convine; spargi sau răstorni lucruri în calea ta, totul e anapoda, totul e cenușiu, dacă nu chiar zugrăvit în tușe negre. Acestea sînt stări datorate în special hormonilor noștri care ne dau anumite predispoziții cognitive.

Poți fi trist, abătut, amărît, mîhnit, supărat și de cele mai multe ori să nu știi de ce. Poți răspunde la întrebarea „De ce ești supărat?“. Din cauză că X sau Y. Dar la întrebarea de ce ești supărăcios sau irascibil e posibil să nu putem spune decît „Nu știu, sînt prost-dispus, m-am trezit așa, cu această stare“. Diferența între „supărat“ și „supărăcios“ marchează exact acest lucru: creierul nostru poate fi uneori „hijacked“. Corpul nostru ne poate deturna gîndirea. În fapt, acest lucru se întîmplă cu ajutorul sistemului limbic, cu ajutorul hormonilor. Creierul nostru, în partea sa cea mai primitivă, cuprinde cîteva structuri ancestrale (amigdală, talamus și hipotalamus), care au un rol important în a regla metabolismul și stările noastre. Emoțiile primare de tipul fricii sau furiei joacă un rol fundamental în supraviețuirea noastră. De exemplu, în astfel de cazuri, prin eliberarea unor hormoni de tipul adrenalinei, automat vom avea parte de o accelerare a ritmului cardiac, a respirației și tensiunii arteriale. Sîntem într-o stare primară de luptă sau fugi. Gîndirea noastră rațională este inhibată, sîntem pe pilot automat, reacționăm pur și simplu instinctual. În mod similar se întîmplă și cu dopamina, serotonina, endorfina, oxitocina, melatonina și mulți alți hormoni și/sau neurotransmițători. Altfel spus, sîntem cu-prinși de emoții și stări cognitive ca simplu răspuns al corpului nostru la mediul înconjurător. Dezechilibrul unor astfel de substanțe chimice ne poate face depresivi, euforici sau agresivi, după caz.

Studii contemporane din domeniul neuroștiințelor vizează și situații mult mai complexe decît inducerea unor astfel de comportamente primare. Oxitocina, de exemplu, un hormon produs de hipotalamus, este un neuromodulator și influențează capacitatea noastră de a „citi“ celelalte minți. Aceasta este o capacitate socială fundamentală, cu ajutorul căreia atribuim diverse stări mentale interlocutorilor noștri. Este ceea ce se cheamă în literatura de specialitate teoria minții (Theory of Mind). Facem acest lucru pentru a încerca să „citim“ gîndurile semenilor noștri și astfel să le intuim acțiunile. Un deficit de oxitocină se pare că este asociat cu tulburările din spectrul autist, administrarea ei reducînd comportamentele repetitive specifice acestor dezechilibre și crescînd capacitatea de „citi“ mințile celorlalți.

Hormonii ne reglează temperatura corporală, somnul, foamea, setea, capacitatea noastră de a memora și învăța, și multe alte procese fundamentale din viața noastră. Dacă avem un sentiment ciudat, că nu sîntem în pielea noastră, că nu ne putem concentra, că sîntem irascibili, cel mai probabil suferim de un deficit sau exces biochimic hormonal. În astfel de situații, corpul ne trimite mesaje prin care trebuie să înțelegem că e nevoie să ne odihnim, liniștim, hrănim etc. Este modul în care creierul nostru primar ne comunică că ceva nu este în regulă cu corpul nostru și că trebuie să luăm măsuri imediate pentru restabilirea echilibrului.

Morala este cît se poate de simplă și cumva bine-cunoscută, aproape un truism: omul este un mecanism biochimic foarte complex, în care fiziologicul interacționează puternic cu psihologicul, iar în cazul unor dezechilibre grave hormonale putem ajunge chiar la patologic. Această intuiție fundamentală era împărtășită chiar și de campionul separării spiritului de corporalitate, de către René Descartes, care întrezărea totuși în glanda pineală o posibilitate prin care cele două regnuri (res extensa și res cogitans) pot coexista cumva și se pot autoinfluența. Pentru Descartes, glanda pineală era sediul sufletului și, implicit, al gîndirii. Interesant este că melatonina, care are un rol fundamental în inducerea stărilor de veghe și de somn, este produsă chiar de glanda pineală sau epifiză. Rezultă poate de aici că însăși capacitatea noastră fundamentală de a avea o conștiință este tot un produs hormonal.

Sorin Costreie este conferențiar la Facul-tatea de Filosofie a Universității din Bu-cu-rești și prorector al acestei universități.

Foto: wikimedia commons

Mîntuirea biogeografică jpeg
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
p 10 jpg
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
index jpeg 2 webp
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Saint Ambrose MET DT3022 jpg
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
index jpeg webp
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.
Consolation of Ariadne MET ap18 42 jpg
Cu c de la căldură și nu doar pentru elefanți și delfini
S-ar putea spune că acceptarea suferinței și înțelegerea faptului că orice trăiește moare aduc consolare în cele mai multe situații.
p 13 jpg
Rețelele consolării. Scurtă incursiune în modul de existență în-durere
Acțiunea de a consola nu înseamnă doar a oferi sprijin emoțional, ci și a conlucra în a crea sau re-crea noi legături.
640px Sorrento buidings jpg
Il Grande Premio di Consolamento…
„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.
Immanuel Kant  Aquatint silhouette  Wellcome V0003180 jpg
Cît de mult ne pot consola filosofii?
Lecția pe care o putem extrage din schimbul de scrisori între Kant și Maria von Herbert este că filosofii ne pot consola în măsura în care nu vor forța aplicarea în practică a adevărurilor existențiale pe care le descoperă.
5832910afis jpg
În plină stradă
Arta publică din România este prea puțin susținută, reglementată sau mediată, fapt ce relevă porozitatea comprehensiunii și receptării conceptului, zdruncinînd atît semnificația, cît și scopurile artei înseși.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta ca exagerare
„În artă, cînd nu știm ce vedem, reacționăm prin exagerare”.
p 10 Guerrilla Girls WC jpg
Eco-activismul și arta
Astfel, activiștii speră că dacă ne pasă de artă suficient de mult încît să vrem să protejăm arta, vom găsi modalități pentru a ne salva planeta.
p 11 WC jpg
Palimpseste temporare
La urma urmei, armele artiștilor și ale activiștilor sînt aceleași, iar salvarea se află în mîinile și în conștiința noastră.
Racism is not patriotism sign in Edison, NJ jpg
Rasismul ca reacție a publicului cinefil
Cert este că, în ultimii ani, mainstream-ul hollywoodian traversează o încercare de emancipare, prin care vrea să se dezică de vechile obiceiuri.
index jpeg 2 webp
Curaj
Cum facem asta? Semnăm petiţiile împotriva persecuţiilor, participăm la proteste. Ne exprimăm. Orice fărîmă contează.
p 13 Ashraf Fayadh YouTube jpg
Cuvintele, mai puternice decît dictatorii
Fiindcă adevărul cuvintelor noastre vorbește despre libertate, pe cînd adevărul cuvintelor dictatorilor vorbește despre frică.
p 14 J K  Rowling jpg
Voldemort pe Twitter?
J.K. Rowling nu este „too big to fail”, dar este „too big to cancel”.
E cool să postești jpeg
Lucrurile bune, trecute cu vederea
Potrivit lui Leibniz, răul există în lume, însă doar relativizîndu-l îl putem transforma într-un instrument prin care putem conștientiza și construi binele, care este, de altfel, singura cale pentru progres.
index jpeg webp
Cum și de ce să găsești partea plină a știrii
ar dacă mai devreme vorbeam despre libertatea jurnaliștilor sau a editorilor de a alege ce știri dau mai departe, nu trebuie să uităm că și publicul are libertatea să aleagă. Important e să aibă de unde alege.
Cloud system moving into Chatham Sound png
Depinde doar de noi
Altă veste bună din 2022 vine tot din emisfera sudică. În unele zone din Marea Barieră de Corali din Oceanul Pacific, cercetătorii au observat o însănătoșire și o extindere a recifurilor de aici.
p 11 WC jpg
Liberul-arbitru și paradoxul „poluării bune”
Dar chiar și dacă nu vrem să facem nimic, partea plină a paharului este că noi avem șanse bune să murim de moarte bună, în aproape aceleași condiții climatice în care am trăit.
p 12 Tarkovski, Nostalgia jpg
Pandemie cu final ca-n filme
Am strîns puncte din tot felul de grozăvii ale pandemiei, așteptînd vaccinul, așteptînd remediul, așteptînd vestea eliberatoare. Și, în cele din urmă, am cîștigat, tancul american a apărut.
p 13 M  Chivu jpg
Copilul călare pe porc sau falsul conflict dintre tradiție și modernitate
Generația mea poate a făcut mai multe sau mai puține. Am făcut ce am putut. Însă viitorul este deja aici. Iar cei care pot prelua ștafeta sînt și ei aici.
06F2AB41 2CE7 4E53 9857 4D9205D89939 1 201 a jpeg
2022, cu bune
Gura mea de aer: cu acel zîmbet curat, te privește fix în ochi și, pe un ton apăsat, îți spune: „Tati, te iubesc!”.

Adevarul.ro

image
Ce îi distrează la culme pe americani în România. „Nu eram pregătit pentru asta, dar n-a fost așa rea pe cât aș fi crezut” VIDEO
Americanii de la Lifey au realizat pe Youtube un top cu 22 de lucruri pe care ei le consideră amuzante și despre care spun că sunt specifice României. Este vorba, spun ei, despre „șocuri culturale românești”, povești haioase sau tradiții fascinante
image
Băiatul unei românce a fost aruncat de colegi sub tren, în Italia. Imagini cu puternic impact emoțional VIDEO
Un băiat în vârstă de 15 ani, fiul unei românce, a fost atacat de câțiva colegi în Italia. Tânărul a fost victima unei tentative de omor la care a supraviețuit în mod miraculos după ce a fost aruncat sub un tren.
image
Cum și-a pierdut Florina Cercel marea iubire. Artista și bărbatul care a cucerit-o au murit de aceeași boală, la jumătate de veac distanță VIDEO
Artista Florina Cercel a povestit într-un interviu drama trăită la vârsta de 29 de ani, când a pierdut o sarcină iar, la scurt timp, iubirea vieții ei s-a îmbolnăvit și a murit.

HIstoria.ro

image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.
image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.