Logica bunului-simț

Publicat în Dilema Veche nr. 970 din 10 noiembrie – 16 noiembrie 2022
E cool să postești jpeg

Probabil, cel mai de bun-simț pentru un Dosar despre bunul-simț ar fi să pornim cu definirea sa – însă poate fi prins într-o singură definiție acest întreg univers de calități umane și cutume sociale? Dacă pornim de la înțelesul său cel mai uzual din limba română, acela de politețe via „bune maniere”, vorbim mai degrabă despre însușirea unor norme sociale. Or, cum acestea diferă în funcție de diferite culturi, ba chiar și de vremurile în care trăim, am putea vorbi despre un soi de relativism al bunului-simț.

Căci ceea ce este considerat a fi politicos, de pildă, în Europa, poate fi perceput ca nesimțire într-o țară asiatică, precum primirea unui cadou. La noi, e de bun-simț să-l deschizi în fața celui care ți-l oferă, pe cînd în Japonia acest lucru poate fi o ofensă, fiecare cutumă avînd explicațiile sale adînc înrădăcinate în cultura antropologică și credințele diferitelor popoare. Pe de altă parte, moda bunelor maniere are legătură și cu dezvoltarea tehnologiei – ceea ce ar putea fi o explicație pentru felul cum fiecare generație își blamează tinerii, acuzîndu-i de lipsă de politețe. Bunăoară, să contactezi pe cineva după o anumită oră, fără a avea o urgență reală, era considerat pe vremuri a fi un semn de proastă creștere. Azi însă poți trimite la orice oră un mesaj, de orice natură ar fi acesta, fie pe e-mail, rețele de socializare sau chiar telefon, în virtutea faptului că „nu suni”, ci doar trimiți un mesaj, fără a mai fi considerat un gest deplasat. De altfel, dacă nu cu mult timp în urmă era mai de bonton să dai un telefon în loc să trimiți un mesaj, azi e considerat mai elegant să scrii decît să suni, mesajele fiind percepute a fi mai puțin intruzive.

În ceea ce privește obiceiurile și cutumele sociale, este nu doar o dovadă de bun-simț să ți le însușești cînd te afli într-o altă societate decît cea de care aparții, ci și una care ține de nivelul de inteligență – iar aici, prindem o nouă nuanță a bunului-simț în definirea lui: adaptabilitatea. Totuși, chiar dacă vorbim despre adaptabilitate, „Cînd ești la Roma, poartă-te precum romanii” nu trebuie înțeles în maniera „Cînd trăiești cu măgarii, învață-te să zbieri”, căci a te adapta unor cutume sociale nu înseamnă a renunța la calitățile morale (care nu sînt cotate pe bursa timpului și nu suferă fluctuații în funcție de epocă).

Am auzit, în cîteva rînduri, lamentarea: „Uneori regret că am atîta bun-simț”, spusă cu năduf de cei care văd că tupeul și nesimțirea sînt prețuite în societatea de azi mai abitir decît decența și bunul-simț. Totuși, cei care emit această plîngere cu iz de jind ignoră faptul că tocmai acest regret îi îndepărtează de noțiunea de bun-simț, căci bunul-simț nu invidiază nesimțirea și, de fapt, nu are nici un puseu malign, fiind mai degrabă ancorat în logică. Acea logică potrivit căreia să răspunzi unei violențe cu violență sau unui mitocan cu o mitocănie te-ar face doar să plonjezi inutil într-o hazna, ambalarea într-o dispută care are loc pe niveluri diferite provocînd doar căderea celui aflat la un nivel superior, nicidecum ridicarea celui aflat la nivelul inferior. Iar aici intervine o altă nuanță a bunului-simț – discernămîntul. Să știi pe ce lume te afli, ca să te adaptezi, fără a pica nici în haznaua mitocăniei și nici în capcana glorificării adevărului absolut. Să-ți aloci, cu alte cuvinte, rezerve față de convingerile ferme, personale, dar și ale altora, să fii deschis dialogului și să-ți poți susține punctul de vedere cu argumente solide (nu cu pumnul în masă). Este o atitudine care conferă bunului-simț și nuanța de demnitate.

De ce este logic să avem bun-simț chiar într-o societate care își pierde din ce în ce mai mult această noțiune? Pentru că, în afara faptului că bunului-simț nu i se poate reproșa, în mod autentic, nimic și ne ferește de mocirla unui succes derizoriu, poate că este și una dintre cele mai sigure căi către seninătatea mulțumirii de sine. 

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Poliția avertizează cu privire la un nou mod de înșelăciune, prin apeluri telefonice. Cum funcționează spoofingul
Poliția Română avertizează cu privire la spoofing, o formă de înșelăciune, în care atacatorii se folosesc de tehnologia Voice over IP (VoIP) pentru a-și ,,masca” numărul real de telefon, făcându-l să apară ca și cum ar fi un număr legitim sau asociat cu o instituție cunoscută.
image
Vila din Sinaia a prințului Paul de România, vândută de ANAF. Prețul obținut la licitație a uimit experții imobiliari
După două licitații eșuate, Fiscul a reușit în cele din urmă să vândă vila de lux deținută de Prințul Paul Philippe al României, situată la Sinaia. Nepotul regelui Carol al II-lea a fost condamnat definitiv în 2020, în dosarul „Ferma Băneasa”.
image
Ce mâncau bucureștenii în postul din anul 1869: melci, stridii, halva cu miros de trandafir, nuga și unt-de-lemn de Toscana
În secolul al XIX-lea, magazinele de profil din București se aprovizionau cu delicatese din toată Europa, pentru ca oamenii să treacă mai ușor peste post.

HIstoria.ro

image
Wall Street-ul Bucureștiului interbelic
În perioada interbelică, pe Wall Street-ul local, existau nu mai puțin de 80 de bănci, dintre care 50 erau cu dotări la standarde moderne, desfășurându-și activitățile în adevărate opere arhitectonice, care rivalizau cu City-urile marilor capitale europene. 

image
Bacalaureatul de tip nou din 1948: „Aspecte de la un examen care nu mai seamănă cu cele din trecut“
În 1948, elevii şi cadrele didactice erau puse în faţa Bacalaureatului de tip nou.
image
Cine a fost cel mai impunător reprezentant al vechii boierimi?
Tânărul Cantacuzino va urma cursurile Facultății de Drept din Paris, unde își ia și doctoratul în 1858.