Profilul hormonal
„Domnule doctor, nu v-ați uitat deloc la profilul meu?”, încearcă provocator doamna din fața mea să îndrume relația medic-pacient. „Credeți că-mi trebuie un profil nou?” Ridic ochii și o privesc. Se referă la foile pe care le țin în mînă, rezultatul unor analize de laborator care i-au măsurat nivelurile sanguine ale unor numeroși hormoni și care, în jargonul bolnavilor și al medicilor, se numesc profil hormonal. Aceste analize, foarte utile în diagnosticul bolilor endocrinologice, sînt excesiv solicitate de pacienți pentru a-și explica variatele tulburări emoționale, conjugale, profesionale, de dispoziție sau de greutate, pe care oamenii le întîlnesc de-a lungul vieții. Profilul hormonal este în vogă.
Pacienta de azi e o femeie de vîrstă medie, cu haine în culori vii, intrigată de fluctuațiile din viața ei profesională și personală din ultimii ani, percepute negativ. Nu mai este cea de altădată. Purtarea ei evocă un mod de inadaptare capricioasă la schimbări, o strategie inadecvată de a face față. Are un comportament dominator, agresiv verbal, fiind concomitent furioasă și anxioasă. O combinație de testosteron cu cortizol, cu un outfit dopamino-regenerant, mă surprind caracterizînd-o în gînd. (Unul dintre defectele profesionale ale medicilor este folosirea vocabularului endocrinologic pentru conturarea profilului persoanelor publice. Un deputat hipo, o calchiere de la hipotiroidian, vine obosit la conferința de presă, vorbește rar, greu inteligibil și nu mai își amintește nici una dintre promisiunile făcute, iar moderatoarea TV hipertiroidiană apare ca o femeie de carieră flamboiantă, hiperfuncțională, hiperreactivă, care întrerupe interlocutorul după primul cuvînt și își exprimă mereu anxietatea extremă privind catastrofa națională pe care o prevede în fiecare seară. Un politician căruia trebuie urgent să i se lase sînge are profilul bărbaților de peste 60 de ani care iau prea mult testosteron și devin agresivi și roșii în obraji datorită poliglobuliei, sîngele lor devine prea vîscos și doar emisia rapidă de sînge îi salvează de ce e mai rău. Dintre politicieni, cel mai des pare că trebuie să li se lase sînge celor pe care admiratorii îi numesc tribuni.)
Cultura populară a hormonilor apare născută din imaginea omniprezenței lor în corpul nostru, implicați în tot ce se întîmplă cu noi, și din mediatizarea extraordinară a unor neînțelegeri ale științei; discursul social despre hormoni pare că are funcția de a ne liniști în privința stării noastre de fericire, care depinde doar de un bun cupaj al hormonilor fericirii, și de a ne asigura de posibilitatea îmbunătățirii realizărilor noastre atletice, sociale, financiare sau romantice printr-o corectă evaluare a diagramei hormonale și ajustarea fină a acesteia.
Revistele medicale publică copios articole științifice despre hormoni, zeci de mii apărînd anual. Hormonii sînt implicați în tot ce se întîmplă în corpul nostru, în creierul nostru. În ultimul secol au fost testate sute de mii de idei care au încercat să confirme legătura dintre aceștia și toate funcțiilor noastre biologice, stările noastre psihice, dar și comportamentele noastre sociale. La prima vedere, acest mod de cercetare pare un reducționism metodologic, un mod de a oferi explicații unor lucruri complexe și cuprinzătoare, cum ar fi vîrsta, emoțiile sau caracterul în termeni din ce în ce mai sumari și mai mici, cum sînt formulele chimice ale hormonilor. Medicina științifică interpretează, însă, delicat și cu prudență rezultatele acestor mii de observații, reducționismul apărînd doar în media care popularizează concluzii simplificate, restrînse și senzaționale: „Cînd îți privești iubita în ochi, ocitocina îți inundă vasele sanguine!”.
Moda profilului hormonal a apărut abia după ce știința a depășit asocierea hormonilor cu funcțiile biologice neinteresante, cum ar fi tensiunea arterială, concentrația de sare din sînge sau senzația de sete și a început să cerceteze legătura dintre aceștia și sentimentele noastre, dispoziția pe care o avem, caracterul și comportamentul nostru. Posibilitatea ca niște tablete cu hormoni să se afle printre forțele care ne modelează felul de a fi nu putea fi decît atractivă. Concentrarea dificilă, pierderea stimei de sine, a încrederii, tristețea și iritabilitatea țin de o penurie hormonală de tranziție, în timp ce fericirea depinde de o constelație hormonală favorabilă. Comportamentul imoral ar putea fi doar o chestiune de dereglare hormonală. Probabilitatea de a-ți înșela profesorul la un examen sau de a-ți plagia teza de doctorat e mult mai mare dacă ai prea mult cortizol și testosteron în sînge, pentru că nivelul crescut al celui dintîi îți determină o stare debilitantă și extrem de neconfortabilă de iritare, cît timp ai o îndeletnicire încă neîncheiată, iar cel de-al doilea te încurajează să înșeli scăzîndu-ți teama de pedeapsă și crescîndu-ți sensibilitatea la recompensă. Judecata morală depinde și ea de aceiași hormoni. Cortizolul în exces, eliberat în condiții de stres, te face mai puțin altruist în soluționarea dilemelor încărcate emoțional, iar nivelurile crescute de testosteron te îndepărtează de deontologie, obligîndu-te să judeci utilitarist, apreciind doar consecințele deciziilor tale.
Hormonii îți schimbă comportamentul sau comportamentul îți modifică profilul hormonal? Mă trezește din această dilemă același glas iritat și agresiv al pacientei mele: „Nu mi-ați răspuns! Credeți că e ceva în neregulă cu profilul meu?”. Simt că îmi crește cortizolul și, fără să vreau, mă înfurii, ocitocina dispare subit și, contrar felului meu de a fi, nu simt nici o bunăvoință privind-o în ochi, iar explozia de testosteron care mă cuprinde mă obligă, împotriva voinței mele, să o mint: „Nu, doamnă. Aveți un profil perfect!”.
Nicolae Rednic este medic.
Foto: wikimedia commons
