Cum tratăm mitocanii

Publicat în Dilema Veche nr. 970 din 10 noiembrie – 16 noiembrie 2022

Îi întîlnim la piață, la cafenea, la film sau chiar acasă. Fac parte din cercul nostru apropiat. Ne petrecem un timp alături de ei, le oferim încredere și împărtășim intimități. Îi cunoaștem. Cu toate astea, uneori, par mai degrabă neciopliți, complet străini. Pentru că ne strică mici bucurii impunîndu-și agresiv părerea în fața noastră și reducîndu-ne la tăcere. Pentru că, pe stradă, gesturile lor ne fac să intrăm în pămînt de rușine. Sau pentru că, alteori, fără un cuvînt, nici măcar nu-și mai fac apariția la o întîlnire fixată din timp.

Despre așteptări

Un tren, une vieille dame de 88 de ani și un tînăr de 33. În documentarul Visages, villages, Agnès Varda călătorește împreună cu artistul JR ca să viziteze un bun prieten: pe Jean-Luc Godard. Odată ajunși în fața casei din Rolle, Elveția, cei doi descoperă că pe geam e lăsat un mesaj criptic: numele unui restaurant pe care-l frecventau pe vremuri împreună Godard și Varda, alături de partenerii lor. Ușa casei, însă, e încuiată. Nu le răspunde nimeni. Varda, privind spre ferestrele de la etaj, își dă seama că Godard e de fapt acasă. Le-a tras clapa. Pur și simplu n-are chef să le deschidă. Au bătut atîta drum degeaba. Iar trimiterea la restaurantul unde-și petrecuseră atîtea clipe fericite împreună e doar o amintire chinuitoare. „Dacă a vrut să mă rănească, i-a reușit. Șobolan nenorocit“, se întristează ea. 

Sigur, Godard a fost mereu un om imprevizibil, îi spune Agnès Varda mai tîrziu lui JR. În toți anii de cînd îl cunoaște, nu l-a îmbrățișat nici măcar o dată. Însă gestul său față de o prietenă veche rămîne dureros. Nu se așteptase la asta. Nu așa te porți cu un om la care ții. E deconcertată, chit că gestul se înscrie în personajul lui Godard, deloc faimos pentru tandrețe sau căldură. „Știi“, i se destăinuie Varda lui JR, „în Film Socialisme, mi-a furat niște scene, niște fotografii pe care le-am făcut.“ „Nu ți-a cerut permisiunea?“ „Păi, mi-a scris și mi-a spus ce-a făcut, iar eu am zis bine.“ 

În ciuda dezamăgirii, reacția ei față de Godard e, în cele din urmă, grațioasă. Ca un Iisus deghizat într-o regizoare belgiană mignonă, Varda întoarce și celălalt obraz: merge în oraș la brutăria preferată a lui Godard. Cumpără brioșe. Apoi se întoarce și i le lasă în fața porții.

Mai tîrziu, citind despre film, am descoperit un interviu în The Guardian în care Varda se confesează jurnalistului: „N-o să știu niciodată de ce nu mi-a deschis ușa. Sora lui mi-a spus că el i-a zis: «Ce-am fi făcut, ce discuție am fi avut?». I s-a părut că [întîlnirea] n-are rost. Cred că avea dreptate. Aș fi zis: «JR, el e Jean-Luc; Jean-Luc, el e JR». Și ce-i cu asta? Nu, pentru documentar, e adevărat, e mai bine că nu mi-a deschis ușa“. Ce va face data viitoare cînd îl va vedea, o întreabă jurnalistul. Îi va striga că e un șobolan sau îi va mulțumi? „Ambele. Răspunsurile sînt contradictorii, ca întotdeauna. E un șobolan și mă bucur că nu mi-a deschis. Dar, în clipa de-atunci, am fost șocată, m-am simțit rănită.“ Varda mărturisește că, în ciuda tuturor lucrurilor, îi poate ierta lui Godard orice, pentru geniul lui. 

Scena m-a emoționat teribil. Pentru că, într-o lume a asertivității, a agresiunii și-a violenței, tandrețea și compasiunea și-au pierdut întrucîtva din valoare. Reacția așteptată e răbufnirea. Într-o astfel de lume, blîndețea poate fi percepută drept lipsă de putere, în vreme ce mitocănia, cu egoismul, insensibilitatea și îngustimea ei, adesea cîștigă. Iată însă că Agnès își ia puterea înapoi; mitocănia se tratează cu tandrețe sau nu se tratează deloc.

Dacă aș fi terapeută, aș spune că în fața mitocanilor nu poți decît să fugi. Că sînt relații toxice, că ne consumă din energie. Că n-avem nevoie de altfel de oameni în viețile noastre, oameni care să ne strice bucuria unei experiențe petrecute împreună, oameni pentru care lumea sau sentimentele celorlalți nu contează nici cît negru sub unghie și pentru care răspunsul lor dur e mereu o lecție. Mergem pe drumuri paralele și asta-i OK. De fiecare dată cînd n-am tăiat direct legătura, ci am răbufnit în fața unui mitocan, mi-am dat seama că nu-i deloc înțelept, pentru mine, să mă încarc cu toată energia lui negativă. N-am nevoie de ranchiună. Prefer să mă pun la adăpost, căci agresivitatea și violența nasc agresivitate și violență și în celălalt.

Tot întrebîndu-mă cum să tratăm mitocanii, mi-am dat seama că, de fapt, ei nu se vor schimba niciodată. Și nici noi, de altfel. Vom continua să-i numim șobolani nenorociți, să bodogănim, să ne întristăm, și-apoi ne vom întoarce să le lăsăm brioșe în fața porții.

Cristina Ștefan este jurnalistă și editoare de carte la Curtea Veche Publishing.

Foto: Agnès Varda  © Cortesía de FICG 25 / Oscar Delgado/ wikimedia commons

Mîntuirea biogeografică jpeg
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
p 10 jpg
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
index jpeg 2 webp
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Saint Ambrose MET DT3022 jpg
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
index jpeg webp
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.
Consolation of Ariadne MET ap18 42 jpg
Cu c de la căldură și nu doar pentru elefanți și delfini
S-ar putea spune că acceptarea suferinței și înțelegerea faptului că orice trăiește moare aduc consolare în cele mai multe situații.
p 13 jpg
Rețelele consolării. Scurtă incursiune în modul de existență în-durere
Acțiunea de a consola nu înseamnă doar a oferi sprijin emoțional, ci și a conlucra în a crea sau re-crea noi legături.
640px Sorrento buidings jpg
Il Grande Premio di Consolamento…
„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.
Immanuel Kant  Aquatint silhouette  Wellcome V0003180 jpg
Cît de mult ne pot consola filosofii?
Lecția pe care o putem extrage din schimbul de scrisori între Kant și Maria von Herbert este că filosofii ne pot consola în măsura în care nu vor forța aplicarea în practică a adevărurilor existențiale pe care le descoperă.
5832910afis jpg
În plină stradă
Arta publică din România este prea puțin susținută, reglementată sau mediată, fapt ce relevă porozitatea comprehensiunii și receptării conceptului, zdruncinînd atît semnificația, cît și scopurile artei înseși.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta ca exagerare
„În artă, cînd nu știm ce vedem, reacționăm prin exagerare”.
p 10 Guerrilla Girls WC jpg
Eco-activismul și arta
Astfel, activiștii speră că dacă ne pasă de artă suficient de mult încît să vrem să protejăm arta, vom găsi modalități pentru a ne salva planeta.
p 11 WC jpg
Palimpseste temporare
La urma urmei, armele artiștilor și ale activiștilor sînt aceleași, iar salvarea se află în mîinile și în conștiința noastră.
Racism is not patriotism sign in Edison, NJ jpg
Rasismul ca reacție a publicului cinefil
Cert este că, în ultimii ani, mainstream-ul hollywoodian traversează o încercare de emancipare, prin care vrea să se dezică de vechile obiceiuri.
index jpeg 2 webp
Curaj
Cum facem asta? Semnăm petiţiile împotriva persecuţiilor, participăm la proteste. Ne exprimăm. Orice fărîmă contează.
p 13 Ashraf Fayadh YouTube jpg
Cuvintele, mai puternice decît dictatorii
Fiindcă adevărul cuvintelor noastre vorbește despre libertate, pe cînd adevărul cuvintelor dictatorilor vorbește despre frică.
p 14 J K  Rowling jpg
Voldemort pe Twitter?
J.K. Rowling nu este „too big to fail”, dar este „too big to cancel”.
E cool să postești jpeg
Lucrurile bune, trecute cu vederea
Potrivit lui Leibniz, răul există în lume, însă doar relativizîndu-l îl putem transforma într-un instrument prin care putem conștientiza și construi binele, care este, de altfel, singura cale pentru progres.
index jpeg webp
Cum și de ce să găsești partea plină a știrii
ar dacă mai devreme vorbeam despre libertatea jurnaliștilor sau a editorilor de a alege ce știri dau mai departe, nu trebuie să uităm că și publicul are libertatea să aleagă. Important e să aibă de unde alege.
Cloud system moving into Chatham Sound png
Depinde doar de noi
Altă veste bună din 2022 vine tot din emisfera sudică. În unele zone din Marea Barieră de Corali din Oceanul Pacific, cercetătorii au observat o însănătoșire și o extindere a recifurilor de aici.
p 11 WC jpg
Liberul-arbitru și paradoxul „poluării bune”
Dar chiar și dacă nu vrem să facem nimic, partea plină a paharului este că noi avem șanse bune să murim de moarte bună, în aproape aceleași condiții climatice în care am trăit.
p 12 Tarkovski, Nostalgia jpg
Pandemie cu final ca-n filme
Am strîns puncte din tot felul de grozăvii ale pandemiei, așteptînd vaccinul, așteptînd remediul, așteptînd vestea eliberatoare. Și, în cele din urmă, am cîștigat, tancul american a apărut.
p 13 M  Chivu jpg
Copilul călare pe porc sau falsul conflict dintre tradiție și modernitate
Generația mea poate a făcut mai multe sau mai puține. Am făcut ce am putut. Însă viitorul este deja aici. Iar cei care pot prelua ștafeta sînt și ei aici.
06F2AB41 2CE7 4E53 9857 4D9205D89939 1 201 a jpeg
2022, cu bune
Gura mea de aer: cu acel zîmbet curat, te privește fix în ochi și, pe un ton apăsat, îți spune: „Tati, te iubesc!”.

Adevarul.ro

image
Ce îi distrează la culme pe americani în România. „Nu eram pregătit pentru asta, dar n-a fost așa rea pe cât aș fi crezut” VIDEO
Americanii de la Lifey au realizat pe Youtube un top cu 22 de lucruri pe care ei le consideră amuzante și despre care spun că sunt specifice României. Este vorba, spun ei, despre „șocuri culturale românești”, povești haioase sau tradiții fascinante
image
Băiatul unei românce a fost aruncat de colegi sub tren, în Italia. Imagini cu puternic impact emoțional VIDEO
Un băiat în vârstă de 15 ani, fiul unei românce, a fost atacat de câțiva colegi în Italia. Tânărul a fost victima unei tentative de omor la care a supraviețuit în mod miraculos după ce a fost aruncat sub un tren.
image
Cum și-a pierdut Florina Cercel marea iubire. Artista și bărbatul care a cucerit-o au murit de aceeași boală, la jumătate de veac distanță VIDEO
Artista Florina Cercel a povestit într-un interviu drama trăită la vârsta de 29 de ani, când a pierdut o sarcină iar, la scurt timp, iubirea vieții ei s-a îmbolnăvit și a murit.

HIstoria.ro

image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.
image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.