Simțire și nepăsare

Publicat în Dilema Veche nr. 973 din 1 decembrie – 7 decembrie 2022
image

Eram o întreagă companie, numai băieți de 18-19 ani. Ne întorceam de la instrucție. Să fi fost prin luna mai, că deja era destul de cald. Mărșăluiserăm printr-un cîmp prăfos, dar nu atît de mult încît să fim epuizați. Aveam deja luni bune de experiență în armată și învățaserăm cum să evităm consumul inutil de energie și să executăm în dorul lelii eventualele ordine mai neplăcute. Ofițerii o lăsaseră și ei mai moale cu instrucția. Nu mai eram mînjii din toamnă, abia veniți și greu de strunit. Ne mai obișnuiserăm unii cu alții. 

Așadar, eram doar puțin obosiți, atît cît să ne simțim corpul, și foarte însetați. Am dat peste o fîntînă și ne-am repezit să dăm drumul găleții înăuntru, să luăm apă. Pe ghizd era o cană de metal. S-a făcut ceva îmbulzeală în jurul ei. Cana a trecut din mînă în mînă. Cînd mi-a venit rîndul, înainte să duc cana la gură, m-am gîndit la felul cum beam unul după altul, zeci de oameni, fără nici o grijă, fără nici o măsură de precauție. „Și ce dacă – mi-am zis –, doar sîntem soldați în plină putere, tineri și sănătoși.” Am dat cu poftă apa pe gît. Era cam sălcie. Apa din multe fîntîni despre care atunci ni se spunea că ar fi extraordinară ar fi probabil astăzi considerată pur și simplu nepotabilă. La setea care îmi era, însă, am găsit un fel de voluptate chiar și în acel gust sălciu. În momentul acela simplu, pe care nu l-am uitat, m-a cuprins un sentiment intens de plenitudine. 

Se spune că tinerețea, la fel ca și copilăria, nu e conștientă de ea însăși, că abia mai tîrziu ajungi să ți le amintești cu nostalgie și să le apreciezi adevărata valoare. Chiar dacă oamenii mai în vîrstă îți atrag atenția asupra acestui lucru și spun că te invidiază pentru vîrsta ta, copil sau tînăr fiind, nu le dai mare atenție. Sînt vorbe care nu te pătrund, ba, de multe ori, ți se par chiar inutile, un fel de exprimări repetitive ale slăbiciunilor stupide caracteristice oamenilor mai bătrîni. Și de ce te-ar interesa teoriile despre tinerețe cînd ești tînăr, cînd tu chiar trăiești din plin tinerețea cea fără de bătrînețe? Să te oprești din drum ca să te gîndești la faptul că tinerețea se va duce și că vei ajunge chiar ca „moșii” care spun că te invidiază? Doar nu ești așa de prost. 

Ei bine, mai există și rare momente cînd bucuria vîrstei poate fi conștientizată și din interior. Cam așa ceva se întîmpla în mintea mea în timp ce beam apa din cana comună. Intrasem la facultatea dorită, nu aveam nici un fel de griji și, oricum, pe vremea aceea, viitorul nu prea conta. Comunismul părea instalat pe vecie, dar noi ne adaptaserăm cumva la mizeriile lui. Armata era și ea cît se poate de mizerabilă, dar mă simțeam eliberat de orice fel de responsabilități, astea erau, cel mult, pentru comandanți. Și ce contau mizeria și corvezile, cînd pe dinăuntru te simțeai liber ca o pasăre și capabil să sfidezi toate lucrurile neplăcute?

Priveam lumea de sus, cu seninătate, cu simțirea și cu nepăsarea tinereții. Mirosea a salcîmi înfloriți, bătăturile din bocanci nu mai dureau, celebra copcă de la gulerul tunicii era acum mereu descheiată, lăsîndu-mă să respir în voie, și dacă vreun superior mă punea s-o închei, învățasem s-o și deschei din aceeași mișcare, după ce individul își muta privirea de la mine. Murdăria de după instrucție făcea parte din natură, era doar țărîna patriei pe care „o serveam”, după cum ni se spunea. Lipsa apei calde din unitatea militară în care ne întorceam nu mai conta. Dușul cu apă rece devenise o obișnuință, chiar și iarna, era un exercițiu pe care-l practicam cu o plăcere urlătoare. Tot așa, ne obișnuiserăm și cu mesele proaste, primite la ore regulate, și cu absurditățile debitate de unii dintre ofițeri. Pricepuserăm că idioții, ca și absurdul, făceau parte, în mod inevitabil, din serviciul militar. Nici măcar arestul sau spălatul closetelor nu puteau diminua puterea emanată din interiorul unui suflet tînăr. Dacă cineva chiar reușea să ne deranjeze, să ne scoată din sărite, pe vremea aia aveam la dispoziție un întreg arsenal de înjurături pline de conținut, a căror pronunțare cu patos avea darul de a ne elibera de orice rău sau tensiune interioară.

Într-așa o stare de spirit, nici cana din care beam toți nu putea să ne facă vreun rău. Microbii, dacă or fi fost, aveau să moară cu siguranță. Și doar noi nu eram armata otomană, nu eram turcii care străbăteau o țară străină, pîrjolită și cu fîntînile otrăvite. Apa aia sălcie era a noastră și noi eram prieteni cu rîul și cu ramul, că doar așa ne învățaseră și profesorii, și ofițerii. Lumea era a noastră.

Foto: wikimedia commons



image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

cioara jpg jpeg
Ciorile pot lua decizii de două ori mai repede decât oamenii. Descoperirea care schimbă tot ce știam despre ele
Ciorile demonstrează că inteligența păsărilor este mult mai complexă decât se credea până acum. Un studiu arată că aceste înaripate pot analiza informații vizuale și pot lua anumite decizii de aproape două ori mai repede decât oamenii și maimuțele.
theo rose instagram jpg
Cum ajunge un fragment video să stârnească un val de indignare. Lecția controverselor de la concertul Theo Rose
Apariția unor copii îmbrăcați în uniforme de pionieri pe scenă, la concertul lui Theo Rose, a stârnit un val de critici pe rețelele sociale. Unii au acuzat-o pe artistă că promovează comunismul, în timp ce organizatorii au explicat că spectacolul urmărea, dimpotrivă, să condamne regimul comunist.
image png
image png
Bosnia Hertegovina vs  Romania (Sportpictures) 2 jpg
România, codașă, dar optimistă în Liga Națiunilor. Ce au declarat „tricolorii”
România își îndreaptă atenția către barajul din primăvară.
Detectorist surprins cu drona într un sit Sursa Dan Culic  Facebook jpg
Un detectorist prins într-un sit arheologic din Sălaj reaprinde războiul dintre arheologi și vânătorii de comori. „La fiecare ieșire întâlnești sute de gropi”
Un detectorist surprins cu drona într-un sit arheologic din Sălaj a reaprins disputa dintre specialiști și „vânătorii de comori”. Mulți arheologi au reclamat braconajul și siturile ciuruite de gropi, în timp ce amatorii de detecție își apără hobby-ul și susțin că fac servicii statului român.
Jonestown Houses foto Wikipedia jpg
18 noiembrie 1978: Tragedia de la Jonestown, unde peste 900 de oameni s-au sinucis la ordinul liderului de sectă Jim Jones
La 18 noiembrie 1978, a avut loc sinuciderea în masă de la Jonestown, în urma căreia peste 900 de oameni și-au pierdut viața. Tot pe 18 noiembrie, în 1906, s-a născut pictorul Corneliu Baba.
seminte getty1 jpeg
Semințe de chia sau de dovleac? Care sunt mai sănătoase și ce recomandă nutriționiștii
Semințele de chia, cât și cele de dovleac, sunt considerate a fi adevărate superalimente. Ambele ajută organismul să funcționeze mai eficient și sunt pline de nutrienți cruciali pentru sănătate.
dronă shahed FOTO shutterstock jpg
Fragmente ale unui aparat de zbor, descoperite la 50 de metri de granița Republicii Moldova cu Ucraina
Fragmente ale unui aparat de zbor au fost descoperite marți seară, 17 noiembrie, în apropierea satului Naslavcea, la aproximativ 50 de metri de frontiera Republicii Moldova cu Ucraina.