Simțire și nepăsare

Publicat în Dilema Veche nr. 973 din 1 decembrie – 7 decembrie 2022
image

Eram o întreagă companie, numai băieți de 18-19 ani. Ne întorceam de la instrucție. Să fi fost prin luna mai, că deja era destul de cald. Mărșăluiserăm printr-un cîmp prăfos, dar nu atît de mult încît să fim epuizați. Aveam deja luni bune de experiență în armată și învățaserăm cum să evităm consumul inutil de energie și să executăm în dorul lelii eventualele ordine mai neplăcute. Ofițerii o lăsaseră și ei mai moale cu instrucția. Nu mai eram mînjii din toamnă, abia veniți și greu de strunit. Ne mai obișnuiserăm unii cu alții. 

Așadar, eram doar puțin obosiți, atît cît să ne simțim corpul, și foarte însetați. Am dat peste o fîntînă și ne-am repezit să dăm drumul găleții înăuntru, să luăm apă. Pe ghizd era o cană de metal. S-a făcut ceva îmbulzeală în jurul ei. Cana a trecut din mînă în mînă. Cînd mi-a venit rîndul, înainte să duc cana la gură, m-am gîndit la felul cum beam unul după altul, zeci de oameni, fără nici o grijă, fără nici o măsură de precauție. „Și ce dacă – mi-am zis –, doar sîntem soldați în plină putere, tineri și sănătoși.” Am dat cu poftă apa pe gît. Era cam sălcie. Apa din multe fîntîni despre care atunci ni se spunea că ar fi extraordinară ar fi probabil astăzi considerată pur și simplu nepotabilă. La setea care îmi era, însă, am găsit un fel de voluptate chiar și în acel gust sălciu. În momentul acela simplu, pe care nu l-am uitat, m-a cuprins un sentiment intens de plenitudine. 

Se spune că tinerețea, la fel ca și copilăria, nu e conștientă de ea însăși, că abia mai tîrziu ajungi să ți le amintești cu nostalgie și să le apreciezi adevărata valoare. Chiar dacă oamenii mai în vîrstă îți atrag atenția asupra acestui lucru și spun că te invidiază pentru vîrsta ta, copil sau tînăr fiind, nu le dai mare atenție. Sînt vorbe care nu te pătrund, ba, de multe ori, ți se par chiar inutile, un fel de exprimări repetitive ale slăbiciunilor stupide caracteristice oamenilor mai bătrîni. Și de ce te-ar interesa teoriile despre tinerețe cînd ești tînăr, cînd tu chiar trăiești din plin tinerețea cea fără de bătrînețe? Să te oprești din drum ca să te gîndești la faptul că tinerețea se va duce și că vei ajunge chiar ca „moșii” care spun că te invidiază? Doar nu ești așa de prost. 

Ei bine, mai există și rare momente cînd bucuria vîrstei poate fi conștientizată și din interior. Cam așa ceva se întîmpla în mintea mea în timp ce beam apa din cana comună. Intrasem la facultatea dorită, nu aveam nici un fel de griji și, oricum, pe vremea aceea, viitorul nu prea conta. Comunismul părea instalat pe vecie, dar noi ne adaptaserăm cumva la mizeriile lui. Armata era și ea cît se poate de mizerabilă, dar mă simțeam eliberat de orice fel de responsabilități, astea erau, cel mult, pentru comandanți. Și ce contau mizeria și corvezile, cînd pe dinăuntru te simțeai liber ca o pasăre și capabil să sfidezi toate lucrurile neplăcute?

Priveam lumea de sus, cu seninătate, cu simțirea și cu nepăsarea tinereții. Mirosea a salcîmi înfloriți, bătăturile din bocanci nu mai dureau, celebra copcă de la gulerul tunicii era acum mereu descheiată, lăsîndu-mă să respir în voie, și dacă vreun superior mă punea s-o închei, învățasem s-o și deschei din aceeași mișcare, după ce individul își muta privirea de la mine. Murdăria de după instrucție făcea parte din natură, era doar țărîna patriei pe care „o serveam”, după cum ni se spunea. Lipsa apei calde din unitatea militară în care ne întorceam nu mai conta. Dușul cu apă rece devenise o obișnuință, chiar și iarna, era un exercițiu pe care-l practicam cu o plăcere urlătoare. Tot așa, ne obișnuiserăm și cu mesele proaste, primite la ore regulate, și cu absurditățile debitate de unii dintre ofițeri. Pricepuserăm că idioții, ca și absurdul, făceau parte, în mod inevitabil, din serviciul militar. Nici măcar arestul sau spălatul closetelor nu puteau diminua puterea emanată din interiorul unui suflet tînăr. Dacă cineva chiar reușea să ne deranjeze, să ne scoată din sărite, pe vremea aia aveam la dispoziție un întreg arsenal de înjurături pline de conținut, a căror pronunțare cu patos avea darul de a ne elibera de orice rău sau tensiune interioară.

Într-așa o stare de spirit, nici cana din care beam toți nu putea să ne facă vreun rău. Microbii, dacă or fi fost, aveau să moară cu siguranță. Și doar noi nu eram armata otomană, nu eram turcii care străbăteau o țară străină, pîrjolită și cu fîntînile otrăvite. Apa aia sălcie era a noastră și noi eram prieteni cu rîul și cu ramul, că doar așa ne învățaseră și profesorii, și ofițerii. Lumea era a noastră.

Foto: wikimedia commons



Mîntuirea biogeografică jpeg
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
p 10 jpg
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
index jpeg 2 webp
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Saint Ambrose MET DT3022 jpg
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
index jpeg webp
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.
Consolation of Ariadne MET ap18 42 jpg
Cu c de la căldură și nu doar pentru elefanți și delfini
S-ar putea spune că acceptarea suferinței și înțelegerea faptului că orice trăiește moare aduc consolare în cele mai multe situații.
p 13 jpg
Rețelele consolării. Scurtă incursiune în modul de existență în-durere
Acțiunea de a consola nu înseamnă doar a oferi sprijin emoțional, ci și a conlucra în a crea sau re-crea noi legături.
640px Sorrento buidings jpg
Il Grande Premio di Consolamento…
„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.
Immanuel Kant  Aquatint silhouette  Wellcome V0003180 jpg
Cît de mult ne pot consola filosofii?
Lecția pe care o putem extrage din schimbul de scrisori între Kant și Maria von Herbert este că filosofii ne pot consola în măsura în care nu vor forța aplicarea în practică a adevărurilor existențiale pe care le descoperă.
5832910afis jpg
În plină stradă
Arta publică din România este prea puțin susținută, reglementată sau mediată, fapt ce relevă porozitatea comprehensiunii și receptării conceptului, zdruncinînd atît semnificația, cît și scopurile artei înseși.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta ca exagerare
„În artă, cînd nu știm ce vedem, reacționăm prin exagerare”.
p 10 Guerrilla Girls WC jpg
Eco-activismul și arta
Astfel, activiștii speră că dacă ne pasă de artă suficient de mult încît să vrem să protejăm arta, vom găsi modalități pentru a ne salva planeta.
p 11 WC jpg
Palimpseste temporare
La urma urmei, armele artiștilor și ale activiștilor sînt aceleași, iar salvarea se află în mîinile și în conștiința noastră.
Racism is not patriotism sign in Edison, NJ jpg
Rasismul ca reacție a publicului cinefil
Cert este că, în ultimii ani, mainstream-ul hollywoodian traversează o încercare de emancipare, prin care vrea să se dezică de vechile obiceiuri.
index jpeg 2 webp
Curaj
Cum facem asta? Semnăm petiţiile împotriva persecuţiilor, participăm la proteste. Ne exprimăm. Orice fărîmă contează.
p 13 Ashraf Fayadh YouTube jpg
Cuvintele, mai puternice decît dictatorii
Fiindcă adevărul cuvintelor noastre vorbește despre libertate, pe cînd adevărul cuvintelor dictatorilor vorbește despre frică.
p 14 J K  Rowling jpg
Voldemort pe Twitter?
J.K. Rowling nu este „too big to fail”, dar este „too big to cancel”.
E cool să postești jpeg
Lucrurile bune, trecute cu vederea
Potrivit lui Leibniz, răul există în lume, însă doar relativizîndu-l îl putem transforma într-un instrument prin care putem conștientiza și construi binele, care este, de altfel, singura cale pentru progres.
index jpeg webp
Cum și de ce să găsești partea plină a știrii
ar dacă mai devreme vorbeam despre libertatea jurnaliștilor sau a editorilor de a alege ce știri dau mai departe, nu trebuie să uităm că și publicul are libertatea să aleagă. Important e să aibă de unde alege.
Cloud system moving into Chatham Sound png
Depinde doar de noi
Altă veste bună din 2022 vine tot din emisfera sudică. În unele zone din Marea Barieră de Corali din Oceanul Pacific, cercetătorii au observat o însănătoșire și o extindere a recifurilor de aici.
p 11 WC jpg
Liberul-arbitru și paradoxul „poluării bune”
Dar chiar și dacă nu vrem să facem nimic, partea plină a paharului este că noi avem șanse bune să murim de moarte bună, în aproape aceleași condiții climatice în care am trăit.
p 12 Tarkovski, Nostalgia jpg
Pandemie cu final ca-n filme
Am strîns puncte din tot felul de grozăvii ale pandemiei, așteptînd vaccinul, așteptînd remediul, așteptînd vestea eliberatoare. Și, în cele din urmă, am cîștigat, tancul american a apărut.
p 13 M  Chivu jpg
Copilul călare pe porc sau falsul conflict dintre tradiție și modernitate
Generația mea poate a făcut mai multe sau mai puține. Am făcut ce am putut. Însă viitorul este deja aici. Iar cei care pot prelua ștafeta sînt și ei aici.
06F2AB41 2CE7 4E53 9857 4D9205D89939 1 201 a jpeg
2022, cu bune
Gura mea de aer: cu acel zîmbet curat, te privește fix în ochi și, pe un ton apăsat, îți spune: „Tati, te iubesc!”.

Adevarul.ro

image
Ce îi distrează la culme pe americani în România. „Nu eram pregătit pentru asta, dar n-a fost așa rea pe cât aș fi crezut” VIDEO
Americanii de la Lifey au realizat pe Youtube un top cu 22 de lucruri pe care ei le consideră amuzante și despre care spun că sunt specifice României. Este vorba, spun ei, despre „șocuri culturale românești”, povești haioase sau tradiții fascinante
image
Băiatul unei românce a fost aruncat de colegi sub tren, în Italia. Imagini cu puternic impact emoțional VIDEO
Un băiat în vârstă de 15 ani, fiul unei românce, a fost atacat de câțiva colegi în Italia. Tânărul a fost victima unei tentative de omor la care a supraviețuit în mod miraculos după ce a fost aruncat sub un tren.
image
Cum și-a pierdut Florina Cercel marea iubire. Artista și bărbatul care a cucerit-o au murit de aceeași boală, la jumătate de veac distanță VIDEO
Artista Florina Cercel a povestit într-un interviu drama trăită la vârsta de 29 de ani, când a pierdut o sarcină iar, la scurt timp, iubirea vieții ei s-a îmbolnăvit și a murit.

HIstoria.ro

image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.
image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.