Despre iubire și alte droguri

Anda ZAHIU
Publicat în Dilema Veche nr. 971 din 17 noiembrie – 23 noiembrie 2022
image

Dintre toate adicțiile cunoscute umanității – nicotina, jocurile de noroc, drogurile sau sexul –, nici una nu rezistă mai puternic examinării științifice, percepută drept reducționistă și ușor patologizantă, precum iubirea romantică. De cele mai multe ori, tindem să ne raportăm la iubire ca la un sentiment profund misterios, care trebuie trăit mai degrabă decît înțeles. Această viziune asupra iubirii, puternic informată de moștenirea mișcării romantice, plasează iubirea în domeniul celor inscrutabile, unde oamenii de știință, înarmați cu aparatură RMN și chestionare, sînt de-a dreptul redundanți. Pe undeva, există o tensiune fundamentală între hermeneutica sentimentului de iubire și procesele neurochimice pe care aceasta, în fapt, le interpretează. 

Creierul uman nu diferențiază între iubirea romantică și droguri din clasa amfetaminelor și opioidelor, precum ecstasy, heroina, morfina sau oxicodona. În fazele timpurii ale relațiilor romantice, creierul îndrăgostiților înregistrează o activitate identică cu cea a dependenților de droguri aflați în sevraj. Acest lucru este cauzat de secreția sporită a hormonului fericirii – dopamina –, responsabil pentru controlul centrelor de plăcere și recompensă ale creierului. Cînd ne îndrăgostim, devenim extatici, maniacali și obsesivi în raport cu obiectul pasiunii noastre. Chiar în absența cunoașterii și vocabularului științific, mulți poeți și filosofi au descris iubirea în termeni care ilustrează destul de apt starea de sevraj. La finalul cărții a patra din De Rerum Natura, Lucrețiu deplînge starea demnă de compătimire a omului îndrăgostit, care este supus unor „amarnice pofte” (dira lubido), urmate de „griji înfiorătoare” (frigida cura).

Această imagine a îndrăgostitului-junkist, condamnat să caute următoarea doză, the next fix, este specifică, desigur, primelor faze ale iubirii. În timp, exaltarea amoroasă face loc atașamentului. Această fază a iubirii, caracterizată de stabilitate și încredere în partener, este întreținută de hormonul peptidic supranumit hormonul fericirii: oxitocina. 

E simplu de înțeles de ce criticii examinării științifice a iubirii consideră că explicațiile științifice ale comportamentului de îndrăgostit promovează un tip de cinism în relațiile amoroase. Dacă iubirea nu e nimic mai mult decît un cocktail de substanțe chimice produse de creier, atunci fiecare dintre noi este substituibil. Neuroștiințele și psihologia evoluționistă ne ajută să înțelegem excepționalismul cu care ne privim partenerii romantici drept strategie evolutivă care sprijină angajamentele monogame. Orice îndrăgostit va spune, însă, că nu e totuna să îl iubești pe X sau pe Y. Iată, așadar, sursa tensiunii între două tipuri de discursuri ale iubirii: unul care tratează persoana iubită ca pe o variabilă, în vreme ce celălalt o tratează ca pe o excepție. 

În etică, această observație a alimentat critici dure la adresa teoriilor moderne care eșuează în a valorifica persoana care face obiectul iubirii. Într-un faimos articol, Michael Stocker argumentează că teoriile etice care dau prioritate valorilor morale și maximizarea fericirii sînt dezumanizante pentru că omit să atribuie o importanță particulară indivizilor care joacă roluri fundamentale în țesătura vieților noastre. Nu doar iubirea ca atare este devalorizată, ci chiar persoana iubită, care devine un instrument cu ajutorul căruia derivăm utilitate personală, o adevărată resursă extractivă. Prescripțiile care reclamă imparțialitate morală sînt disonante cu felul în care ne înțelegem locul în lume și relațiile cu ceilalți. 

E contraproductiv, așadar, să rămînem prizonierii oricărui tip de discurs, fie el profund romantic sau științific. Discursul romantic promovează o imagine naivă, aproape șablon, asupra relațiilor amoroase. Deseori, romanticul are așteptări nerealiste de la partenerul de viață, de la care se așteaptă să poată îndeplini toate rolurile sociale cu putință, de la prieten și partener sexual pînă la terapeut. Idealul romantic se dovedește, adesea, că lucrează împotriva intereselor romanticilor. La pol opus, discursul științific poate motiva adeziunea la un tip de determinism biochimic, folosit ca justificare pentru diverse comportamente transgresive în viața de cuplu, precum infidelitatea. Dacă știința își propune să alfabetizeze îndrăgostiții, să ne ajute să înțelegem ce se întîmplă cu noi atunci cînd iubim, atunci ea trebuie să țină cont de narațiunile construite social care ne mediază interacțiunile amoroase și le conferă sensuri care transcend realitatea biologică. 

image

Iubirea romantică motivează o serie nesfîrșită de alegeri individuale și joacă un rol fundamental în elaborarea planurilor noastre de viață. Uneori, însă, realitățile domestice și preocupările mundane, la care îndrăgostiții se gîndesc rareori la început, ajung să deterioreze relațiile de cuplu. Alfabetizarea cu privire la iubirea romantică devine cu atît mai importantă în contexte biomedicale, în care discuția despre droguri ale iubirii devine tot mai populară. Cunoașterea științifică din prezent ne ajută să identificăm acele substanțe care pot susține în timp legăturile afective sau dorința sexuală. Administrarea nazală a oxitocinei întărește sentimentul de atașament față de persoanele iubite. Terapia cu ecstasy îi poate ajuta pe cei care se luptă cu nesiguranța de sine, își reprimă emoțiile sau au dificultăți în a le comunica persoanei iubite. Acolo unde terapia tradițională dă greș, drogurile iubirii pot fi o alternativă viabilă pentru refacerea legăturilor afective. 

Drogurile pot fi utile și în gestionarea traumei unei despărțiri. În celebrul film al lui Charlie Kaufman, Eternal Sunshine of a Spotless Mind, Joel și Clementine apelează la serviciile laboratorului Lacuna pentru a șterge complet amintirea relației lor. Lansat în 2004, filmul și-a cîștigat rapid un loc în cinematografia clasică tocmai pentru că abordează creativ experiența profund umană a suferinței pierderii persoanei iubite și drama reconfigurării vieții sub semnul vestigiilor ineludabile ale fostei relații – amintirile. Drogurile anti-iubire nu funcționează precum laboratorul lui Kaufman, în sensul în care amintirile pacienților nu sînt șterse, ci doar resemnificate. Terapia cu propranolol, un beta-blocant, presupune administrarea substanței în timp ce pacienții povestesc experiența traumatică a sfîrșitului de relație. Reiterarea acestui proces ajută la dispariția senzațiilor de stres și durere asociate rememorării evenimentelor cu puternică încărcătură afectivă. 

Ameliorarea relațiilor bazate pe iubire și atașament romantic prin mijloace medicale pare să contravină tentației aproape universale de a valorifica iubirea tocmai pentru autenticitatea ei și pentru efortul conștient de a ne reactualiza și reafirma alegerea partenerului pe durata unei relații. Administrarea de substanțe cu rol adjuvant în relațiile romantice este privită ca o formă de medicalizare a iubirii, ca un apel indezirabil la scurtături descoperite recent de biochimie. Știința este prima care recunoaște că iubirea nu poate fi manufacturată chimic. Drogurile iubirii pot fi eficiente doar în măsura în care recunoaștem valoarea încercării de a salva o relație, chiar și prin administrarea unor pastile, iar eficiența lor depinde de modul în care integrăm astfel de practici în narațiunile-cadru despre iubire cu care operăm în viața de zi cu zi. Sarcina bioeticienilor este să construiască un discurs nuanțat despre astfel de intervenții medicale, tocmai pentru a nu aliena indivizii care ar putea beneficia cel mai mult de pe urma lor. 

Filosoful american Wilfried Sellars diferențiază între două tipuri de imagini cu ajutorul cărora ne interpretăm rolurile și locul în lume. Prima imagine, cea manifestă, este ancorată în felul în care experimentăm lumea și relațiile cu cei din jurul nostru. Această imagine, nesofisticată teoretic, este în mod necesar incompletă la nivel explicativ, vagă, uneori chiar incoerentă logic. Cea de-a doua imagine a lumii, cea științifică, este construită prin examinarea și explicarea realității. Sellars considera că, deși imaginea științifică este superioară celei manifeste, filosofii trebuie să construiască o imagine sinoptică a lumii, care să încerce să armonizeze cele două tipuri de a vedea și interpreta lumea. Poate niciunde nu este mai evidentă importanța egală a celor două imagini despre lume ca în cazul iubirii romantice. Iubirea nu e reductibilă nici la procese biochimice, nici la metafizică. Atunci cînd interpretăm iubirea romantică ne folosim, de cele mai multe ori, de ambele imagini asupra lumii. Bioetica se poate asigura că ele nu rămîn schizoide.

Anda Zahiu este membră a Centrului de Cercetare în Etică Aplicată și doctorandă a Facultății de Filosofie, Universitatea din București.

Mîntuirea biogeografică jpeg
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
p 10 jpg
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
index jpeg 2 webp
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Saint Ambrose MET DT3022 jpg
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
index jpeg webp
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.
Consolation of Ariadne MET ap18 42 jpg
Cu c de la căldură și nu doar pentru elefanți și delfini
S-ar putea spune că acceptarea suferinței și înțelegerea faptului că orice trăiește moare aduc consolare în cele mai multe situații.
p 13 jpg
Rețelele consolării. Scurtă incursiune în modul de existență în-durere
Acțiunea de a consola nu înseamnă doar a oferi sprijin emoțional, ci și a conlucra în a crea sau re-crea noi legături.
640px Sorrento buidings jpg
Il Grande Premio di Consolamento…
„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.
Immanuel Kant  Aquatint silhouette  Wellcome V0003180 jpg
Cît de mult ne pot consola filosofii?
Lecția pe care o putem extrage din schimbul de scrisori între Kant și Maria von Herbert este că filosofii ne pot consola în măsura în care nu vor forța aplicarea în practică a adevărurilor existențiale pe care le descoperă.
5832910afis jpg
În plină stradă
Arta publică din România este prea puțin susținută, reglementată sau mediată, fapt ce relevă porozitatea comprehensiunii și receptării conceptului, zdruncinînd atît semnificația, cît și scopurile artei înseși.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta ca exagerare
„În artă, cînd nu știm ce vedem, reacționăm prin exagerare”.
p 10 Guerrilla Girls WC jpg
Eco-activismul și arta
Astfel, activiștii speră că dacă ne pasă de artă suficient de mult încît să vrem să protejăm arta, vom găsi modalități pentru a ne salva planeta.
p 11 WC jpg
Palimpseste temporare
La urma urmei, armele artiștilor și ale activiștilor sînt aceleași, iar salvarea se află în mîinile și în conștiința noastră.
Racism is not patriotism sign in Edison, NJ jpg
Rasismul ca reacție a publicului cinefil
Cert este că, în ultimii ani, mainstream-ul hollywoodian traversează o încercare de emancipare, prin care vrea să se dezică de vechile obiceiuri.
index jpeg 2 webp
Curaj
Cum facem asta? Semnăm petiţiile împotriva persecuţiilor, participăm la proteste. Ne exprimăm. Orice fărîmă contează.
p 13 Ashraf Fayadh YouTube jpg
Cuvintele, mai puternice decît dictatorii
Fiindcă adevărul cuvintelor noastre vorbește despre libertate, pe cînd adevărul cuvintelor dictatorilor vorbește despre frică.
p 14 J K  Rowling jpg
Voldemort pe Twitter?
J.K. Rowling nu este „too big to fail”, dar este „too big to cancel”.
E cool să postești jpeg
Lucrurile bune, trecute cu vederea
Potrivit lui Leibniz, răul există în lume, însă doar relativizîndu-l îl putem transforma într-un instrument prin care putem conștientiza și construi binele, care este, de altfel, singura cale pentru progres.
index jpeg webp
Cum și de ce să găsești partea plină a știrii
ar dacă mai devreme vorbeam despre libertatea jurnaliștilor sau a editorilor de a alege ce știri dau mai departe, nu trebuie să uităm că și publicul are libertatea să aleagă. Important e să aibă de unde alege.
Cloud system moving into Chatham Sound png
Depinde doar de noi
Altă veste bună din 2022 vine tot din emisfera sudică. În unele zone din Marea Barieră de Corali din Oceanul Pacific, cercetătorii au observat o însănătoșire și o extindere a recifurilor de aici.
p 11 WC jpg
Liberul-arbitru și paradoxul „poluării bune”
Dar chiar și dacă nu vrem să facem nimic, partea plină a paharului este că noi avem șanse bune să murim de moarte bună, în aproape aceleași condiții climatice în care am trăit.
p 12 Tarkovski, Nostalgia jpg
Pandemie cu final ca-n filme
Am strîns puncte din tot felul de grozăvii ale pandemiei, așteptînd vaccinul, așteptînd remediul, așteptînd vestea eliberatoare. Și, în cele din urmă, am cîștigat, tancul american a apărut.
p 13 M  Chivu jpg
Copilul călare pe porc sau falsul conflict dintre tradiție și modernitate
Generația mea poate a făcut mai multe sau mai puține. Am făcut ce am putut. Însă viitorul este deja aici. Iar cei care pot prelua ștafeta sînt și ei aici.
06F2AB41 2CE7 4E53 9857 4D9205D89939 1 201 a jpeg
2022, cu bune
Gura mea de aer: cu acel zîmbet curat, te privește fix în ochi și, pe un ton apăsat, îți spune: „Tati, te iubesc!”.

Adevarul.ro

image
Ce îi distrează la culme pe americani în România. „Nu eram pregătit pentru asta, dar n-a fost așa rea pe cât aș fi crezut” VIDEO
Americanii de la Lifey au realizat pe Youtube un top cu 22 de lucruri pe care ei le consideră amuzante și despre care spun că sunt specifice României. Este vorba, spun ei, despre „șocuri culturale românești”, povești haioase sau tradiții fascinante
image
Băiatul unei românce a fost aruncat de colegi sub tren, în Italia. Imagini cu puternic impact emoțional VIDEO
Un băiat în vârstă de 15 ani, fiul unei românce, a fost atacat de câțiva colegi în Italia. Tânărul a fost victima unei tentative de omor la care a supraviețuit în mod miraculos după ce a fost aruncat sub un tren.
image
Cum și-a pierdut Florina Cercel marea iubire. Artista și bărbatul care a cucerit-o au murit de aceeași boală, la jumătate de veac distanță VIDEO
Artista Florina Cercel a povestit într-un interviu drama trăită la vârsta de 29 de ani, când a pierdut o sarcină iar, la scurt timp, iubirea vieții ei s-a îmbolnăvit și a murit.

HIstoria.ro

image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.
image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.