Dropii, zimbri sau bouri. I-am mîncat

Cosmin DRAGOMIR
Publicat în Dilema Veche nr. 969 din 3 noiembrie – 9 noiembrie 2022
image

În urmă cu vreo doi ani, în fața unui supermarket central, am văzut patru puștoaice, probabil în an terminal de gimnazială sau abia intrate la liceu, care ieșiseră de la cumpărături sporovăind adolescentin. Au decis să se așeze pe banca din fața magazinului și tot acolo să ia masa. Probabil că ele nu știu că asta însemna, pe vremuri, la botul calului. 

Au împărțit cele patru perechi de bețișoare și două cutii cu sushi. Fac parte din generația anime, k-pop sau ceva pe acolo, că nu mă pricep. Cultură asiatică mulată pe europeni. Totul e fushion. Împăratul nu mai poartă nici haine, nici măcar blugi, ci se îmbracă în kimono. Nimic rău în treaba asta. Am avut blugi Pyramid, am avut și blugi evazați, acum port blugi rupți. Mai anapoda îmi pare faptul că nu găsesc sacouri regular fit decît foarte greu. Într-o lume care se îngrașă constant, cele mai multe haine sînt skinny. Probabil aspiraționale, dar nu cred într-o colaborare OMS–brand-uri celebre de promovare a dietelor sănătoase.

La cei aproximativ 14 ani ai lor este probabil ca părinții să fie corporatiști. Iar majoritatea covîrșitoare a celor din multinaționale suferă de lipsă de timp. Eficientizarea celui rămas se face prin apelarea la scurtături și renunțarea la unele activități. Gătitul, în special. Adevărat că e și simplu să nu mai gătim. Avem conserve, borcane și recipiente din plastic pline cu aproape orice. Avem, pe telefon, cel puțin trei aplicații delivery, iar mii de curieri se grăbesc cu trotinetele electrice și bicicletele printre noi, pe trotuare, să ne aducă mîncarea caldă. Avem hypermarket online. Avem ready-to-eat, ready-to-cook, to-go ș.a.m.d. Avem food court, food hub, street food, fast food. Avem și slow food, dar, cînd ești mereu pe fugă, cine are timp de detalii? 

Este posibil ca, în cîteva generații, mîncarea să se simplifice și uniformizeze chiar pînă la variantele ireductibile consumate pe stațiile spațiale, în filmele SF sau desenele animate futuriste. Să mîncăm pastile și prafuri, eventual cu gust de ceva. Este posibil ca o generație pe cale să se nască să nu mai facă diferența dintre tăițeii cu varză și noodles cu kimchi, dintre pilaf, orez prăjit sau risotto. Să ignore orice tehnică, soi sau condiment diferențiator. Să nu le pese de particularitățile regionale sau de specificul microlocal. Să nu mai aibă timp să le pese. Habar nu am dacă viitorul o să presupună estomparea identităților naționale și aderarea la un grup mult mai consistent și la un rețetar internațional standard. Nici măcar nu știu dacă e de bine sau de rău. Poate îmbucurarea papilelor gustative o să fie o apucătură desuetă. Pe timpuri, în special în secolul al XIX-lea, mulți dintre bărbații care scriau cărți de bucate sau despre mîncare își explicau demersurile pentru a nu fi acuzați că se ocupă de „treburi prea lumești”. Poate chiftelele, slana afumată și piftia or să fie doar fun facts la lecțiile de istorie. Este posibil, așadar, ca strădaniile celor care astăzi încearcă să recupereze și să valorifice patrimoniul gastronomic național să fie o corvoadă perfect inutilă. 

image

Cred, însă, că prezentul rămîne ofertant pentru recuperări culinare. Cred că mîncărurile bunicilor nu au doar valoare muzeală, ba chiar există destule restaurante de succes ale căror meniuri, măcar parțial, sînt concepute în baza acestui concept: comfort food. Noi încă ne permitem luxul de a mînca precum altădată (în sensul alegerilor exclusiv pozitive din trecut). Gustul se alterează de la o generație la alta. Am întîlnit mulți copii care refuză puii crescuți la sol, hrăniți și cu iarbă, și cu cereale. Carnea acestora, fermă, opune rezistență la masticație. E altfel și imediat respinsă de creierul obișnuit cu gustul și consistența surogatelor industriale îndopate cu concentrate și antibiotice. Am degustat (deși corect e „desgustat”) sute de feluri de mezeluri afumate chimic, cu un gust de fum atît de puternic încît „mi-a spart dinții”. Și cu enorm de multă sare. Ei bine, astea sînt cele mai vîndute (adevărat că și cele mai ieftine). 

Cred că industrializarea este viitorul, așa cum ne este și trecutul. Producția în masă și reducerea costurilor sînt cele care au înlesnit ca populația lumii să depășească 7,5 miliarde de semeni. Încă nu sîntem siguri dacă ne-am statornicit pentru că am descoperit agricultura sau dacă am descoperit agricultura pentru că ne-am statornicit. Totul a început cu vreo 12.000 de ani în urmă, cînd din vînători-culegători am devenit agricultori și crescători de animale. Apoi ne-am perfecționat uneltele, am inventat mașinile ș.a.m.d., și chiar am devenit și culegători eficace și vînători și mai iscusiți. Am vînat dropii, zimbri și bouri. Acum pescuim nesăbuit ton și somon, iar culturile intensive de avocado pricinuiesc probleme enorme prin comunitățile vecine marilor livezi. 

Între timp, dropiile recuibăresc prin sud, sute de zimbri au fost resălbăticiți și se înmulțesc prin Carpați. Pe bour nu a putut nimeni să-l mai salveze și se uită trist la noi de pe cele mai scumpe mărci poștale neaoșe. Parcă lăsăm în urmă prea multe extincții și nu aș vrea ca mîncărurile bunicilor să se numere printre ele. Cele ale bunicilor mei – nu de alta, dar eu văd cum se conturează o nouă generație de bunici crescută cu supă la plic și plăcinte congelate.

Cosmin Dragomirjurnalist culinar și editor de cărți gastronomice, este fondatorul site-ului gastroart.ro și al editurii GastroArt. A publicat volumul Curatorul de zacuscă, o antologie de texte gastronomice.

Foto: wikimedia commons

Mîntuirea biogeografică jpeg
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
p 10 jpg
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
index jpeg 2 webp
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Saint Ambrose MET DT3022 jpg
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
index jpeg webp
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.
Consolation of Ariadne MET ap18 42 jpg
Cu c de la căldură și nu doar pentru elefanți și delfini
S-ar putea spune că acceptarea suferinței și înțelegerea faptului că orice trăiește moare aduc consolare în cele mai multe situații.
p 13 jpg
Rețelele consolării. Scurtă incursiune în modul de existență în-durere
Acțiunea de a consola nu înseamnă doar a oferi sprijin emoțional, ci și a conlucra în a crea sau re-crea noi legături.
640px Sorrento buidings jpg
Il Grande Premio di Consolamento…
„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.
Immanuel Kant  Aquatint silhouette  Wellcome V0003180 jpg
Cît de mult ne pot consola filosofii?
Lecția pe care o putem extrage din schimbul de scrisori între Kant și Maria von Herbert este că filosofii ne pot consola în măsura în care nu vor forța aplicarea în practică a adevărurilor existențiale pe care le descoperă.
5832910afis jpg
În plină stradă
Arta publică din România este prea puțin susținută, reglementată sau mediată, fapt ce relevă porozitatea comprehensiunii și receptării conceptului, zdruncinînd atît semnificația, cît și scopurile artei înseși.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta ca exagerare
„În artă, cînd nu știm ce vedem, reacționăm prin exagerare”.
p 10 Guerrilla Girls WC jpg
Eco-activismul și arta
Astfel, activiștii speră că dacă ne pasă de artă suficient de mult încît să vrem să protejăm arta, vom găsi modalități pentru a ne salva planeta.
p 11 WC jpg
Palimpseste temporare
La urma urmei, armele artiștilor și ale activiștilor sînt aceleași, iar salvarea se află în mîinile și în conștiința noastră.
Racism is not patriotism sign in Edison, NJ jpg
Rasismul ca reacție a publicului cinefil
Cert este că, în ultimii ani, mainstream-ul hollywoodian traversează o încercare de emancipare, prin care vrea să se dezică de vechile obiceiuri.
index jpeg 2 webp
Curaj
Cum facem asta? Semnăm petiţiile împotriva persecuţiilor, participăm la proteste. Ne exprimăm. Orice fărîmă contează.
p 13 Ashraf Fayadh YouTube jpg
Cuvintele, mai puternice decît dictatorii
Fiindcă adevărul cuvintelor noastre vorbește despre libertate, pe cînd adevărul cuvintelor dictatorilor vorbește despre frică.
p 14 J K  Rowling jpg
Voldemort pe Twitter?
J.K. Rowling nu este „too big to fail”, dar este „too big to cancel”.
E cool să postești jpeg
Lucrurile bune, trecute cu vederea
Potrivit lui Leibniz, răul există în lume, însă doar relativizîndu-l îl putem transforma într-un instrument prin care putem conștientiza și construi binele, care este, de altfel, singura cale pentru progres.
index jpeg webp
Cum și de ce să găsești partea plină a știrii
ar dacă mai devreme vorbeam despre libertatea jurnaliștilor sau a editorilor de a alege ce știri dau mai departe, nu trebuie să uităm că și publicul are libertatea să aleagă. Important e să aibă de unde alege.
Cloud system moving into Chatham Sound png
Depinde doar de noi
Altă veste bună din 2022 vine tot din emisfera sudică. În unele zone din Marea Barieră de Corali din Oceanul Pacific, cercetătorii au observat o însănătoșire și o extindere a recifurilor de aici.
p 11 WC jpg
Liberul-arbitru și paradoxul „poluării bune”
Dar chiar și dacă nu vrem să facem nimic, partea plină a paharului este că noi avem șanse bune să murim de moarte bună, în aproape aceleași condiții climatice în care am trăit.
p 12 Tarkovski, Nostalgia jpg
Pandemie cu final ca-n filme
Am strîns puncte din tot felul de grozăvii ale pandemiei, așteptînd vaccinul, așteptînd remediul, așteptînd vestea eliberatoare. Și, în cele din urmă, am cîștigat, tancul american a apărut.
p 13 M  Chivu jpg
Copilul călare pe porc sau falsul conflict dintre tradiție și modernitate
Generația mea poate a făcut mai multe sau mai puține. Am făcut ce am putut. Însă viitorul este deja aici. Iar cei care pot prelua ștafeta sînt și ei aici.
06F2AB41 2CE7 4E53 9857 4D9205D89939 1 201 a jpeg
2022, cu bune
Gura mea de aer: cu acel zîmbet curat, te privește fix în ochi și, pe un ton apăsat, îți spune: „Tati, te iubesc!”.

Adevarul.ro

image
Ce îi distrează la culme pe americani în România. „Nu eram pregătit pentru asta, dar n-a fost așa rea pe cât aș fi crezut” VIDEO
Americanii de la Lifey au realizat pe Youtube un top cu 22 de lucruri pe care ei le consideră amuzante și despre care spun că sunt specifice României. Este vorba, spun ei, despre „șocuri culturale românești”, povești haioase sau tradiții fascinante
image
Băiatul unei românce a fost aruncat de colegi sub tren, în Italia. Imagini cu puternic impact emoțional VIDEO
Un băiat în vârstă de 15 ani, fiul unei românce, a fost atacat de câțiva colegi în Italia. Tânărul a fost victima unei tentative de omor la care a supraviețuit în mod miraculos după ce a fost aruncat sub un tren.
image
Cum și-a pierdut Florina Cercel marea iubire. Artista și bărbatul care a cucerit-o au murit de aceeași boală, la jumătate de veac distanță VIDEO
Artista Florina Cercel a povestit într-un interviu drama trăită la vârsta de 29 de ani, când a pierdut o sarcină iar, la scurt timp, iubirea vieții ei s-a îmbolnăvit și a murit.

HIstoria.ro

image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.
image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.