Oase ușoare ca ale păsărilor

Publicat în Dilema Veche nr. 973 din 1 decembrie – 7 decembrie 2022
image

Mă reîntîlnesc cu un amic și ne dăm seama că ne cunoaștem de aproape treizeci de ani. El își amintește despre o seară de pe vremea cînd eram studenți și ne adunaserăm într-o cameră din căminul-hotel, Universal. Revăd scena, reconstitui în minte întîi personajele. Eram cinci, stăteam așezați pe un pat și pe masă era o sticlă de vin ieftin, dulceag, și-l beam din căni de ceai ciobite și fără toarte. Unele fețe sînt mai blurate, altele mai pregnante. Sigur era iarnă. Eram îmbrăcați gros, încălțați cu bocanci și vorbeam despre literatură, n-am nici o îndoială. Era cam singurul lucru care ne interesa cu adevărat. Poate veniserăm de la Cenaclul Litere, poate pregăteam un număr de revistă studențească, cine mai știe. Eram spre sfîrșitul facultății, habar n-aveam ce ne aștepta după, sau cum aveau să arate viețile noastre de adulți. Citeam mult, bulimic, și simțeam nevoia să discutăm. Vorbeam aceeași limbă comună a autorilor pe care îi descopeream și ne plăceau. Trăiam într-o bulă și ne simțeam în siguranță. Scriam în cap texte geniale. Le vorbeam celorlalți despre cărțile care ne entuziasmau. Ne contraziceam, ieșeau scîntei și nopțile treceau întotdeauna prea repede. 

Din cînd în cînd, începusem să am un fel de neliniște legată de maturitate, de partea ei concretă. De faptul că n-o să reușesc să-mi găsesc un job, să rămîn în București după facultate, să-mi plătesc singură chiria etc. Undeva, în ureche, auzeam deja vocea lui taică-miu: „Ți-am zis să faci ceva practic, să fi dat la Drept, nu la Litere”. Era ca o muscă sîcîitoare, dar nu voiam s-o las să-mi strice cheful și să-mi invadeze spațiul. Dar știam că e acolo și că poate să fie extrem de îngrijorătoare.

E toamnă, e ceva de sfîrșit de sezon în aer, iar bărbatul din fața mea îmi spune că nu știe cine era atunci, în seara aceea îndepărtată de noiembrie. Nu-și mai amintește ce-și dorea, ce simțea. Pur și simplu nu-l mai recunoaște pe tînărul acela, au rupt orice legătură. Eu îi spun că am senzația că nu m-am schimbat prea mult. Nu simt o prăpastie între fata de atunci și femeia de-acum. Am păstrat-o, poate, aproape, pentru că am scris despre ea. Am încercat s-o înțeleg și s-o iau cu mine mai departe prin lume. Am vrut să-i mai îmblînzesc spaimele, dar ele apar la fiecare vîrstă altfel. 

Vorbim mai departe. Dacă ai trece pe aleea parcului și ne-ai vedea din întîmplare, ai zice că sîntem doi oameni maturi, care și-au găsit drumul. Eram timizi în facultate și așa am rămas și acum, dar dacă tinerețea e necruțătoare în privința asta, acum avem plase de siguranță, istorii de viață pe care le putem povesti și totul devine mai fluid și mai ușor, în ultimă instanță. 

Poate că fiecare dintre noi se uită atent la celălalt în încercarea de a-l ghici pe tînărul care a fost. Am devenit într-o zi însorită arheologii unor schelete cu oase ușoare ca ale păsărilor. 

Aveam toate posibilitățile din lume. Dintre toate senzațiile acelei vîrste asta mi-e cea mai dragă și s-a păstrat cel mai bine. S-ar putea ca în jumătatea de viață care urmează să nu mai fie atît de palpitant. Ritmul să devină mai previzibil. 

Cînd trec pe Calea Victoriei, caut instinctiv oglinzile de la Casa de modă Venus. În ele mă priveam în fiecare dimineață și îmi spuneam că am o mie de chipuri și o infinitate de poteci bifurcate în față. Fiecare zi era o lume. Nu știam ce vreau, acum pot să spun ce nu e pentru mine. 

Altcineva m-a întrebat de curînd dacă m-aș întoarce acolo, la prima tinerețe. Dacă aș putea s-o iau de la capăt, ce aș alege să fac. Un scenariu suprarealist, în fond. Cu toate astea, am răspuns fără să stau pe gînduri: prima tinerețe n-aș mai experimenta-o pe propria-mi piele încă o dată. Îi cunosc și copleșitoarea frumusețe, și insuportabila cruzime. E un fel de OZN cu care m-am întîlnit o dată și mi-a fost de ajuns. Mă pot reîntoarce acolo doar cu puterea minții, altfel mi s-ar părea prea dureros. 

Îi privesc atentă pe oamenii foarte tineri. Am lucrat cu mulți în ultimii ani și a fost de fiecare dată o mare bucurie și o mare responsabilitate tocmai pentru că știu cîtă fragilitate ascund vîrstele mici. Cît de importante sînt în destinele noastre întîlnirile care se întîmplă atunci. Cum ne raportăm la ele, cum ne formează și ne influențează. Ce norocoși ne simțim mai tîrziu că am avut parte de ele. Și cum ni le amintim peste timp, cu senzația că ce-am trăit nu poate fi repetat în nici un scenariu alternativ. 

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

cioara jpg jpeg
Ciorile pot lua decizii de două ori mai repede decât oamenii. Descoperirea care schimbă tot ce știam despre ele
Ciorile demonstrează că inteligența păsărilor este mult mai complexă decât se credea până acum. Un studiu arată că aceste înaripate pot analiza informații vizuale și pot lua anumite decizii de aproape două ori mai repede decât oamenii și maimuțele.
theo rose instagram jpg
Cum ajunge un fragment video să stârnească un val de indignare. Lecția controverselor de la concertul Theo Rose
Apariția unor copii îmbrăcați în uniforme de pionieri pe scenă, la concertul lui Theo Rose, a stârnit un val de critici pe rețelele sociale. Unii au acuzat-o pe artistă că promovează comunismul, în timp ce organizatorii au explicat că spectacolul urmărea, dimpotrivă, să condamne regimul comunist.
image png
image png
Bosnia Hertegovina vs  Romania (Sportpictures) 2 jpg
România, codașă, dar optimistă în Liga Națiunilor. Ce au declarat „tricolorii”
România își îndreaptă atenția către barajul din primăvară.
Detectorist surprins cu drona într un sit Sursa Dan Culic  Facebook jpg
Un detectorist prins într-un sit arheologic din Sălaj reaprinde războiul dintre arheologi și vânătorii de comori. „La fiecare ieșire întâlnești sute de gropi”
Un detectorist surprins cu drona într-un sit arheologic din Sălaj a reaprins disputa dintre specialiști și „vânătorii de comori”. Mulți arheologi au reclamat braconajul și siturile ciuruite de gropi, în timp ce amatorii de detecție își apără hobby-ul și susțin că fac servicii statului român.
Jonestown Houses foto Wikipedia jpg
18 noiembrie 1978: Tragedia de la Jonestown, unde peste 900 de oameni s-au sinucis la ordinul liderului de sectă Jim Jones
La 18 noiembrie 1978, a avut loc sinuciderea în masă de la Jonestown, în urma căreia peste 900 de oameni și-au pierdut viața. Tot pe 18 noiembrie, în 1906, s-a născut pictorul Corneliu Baba.
seminte getty1 jpeg
Semințe de chia sau de dovleac? Care sunt mai sănătoase și ce recomandă nutriționiștii
Semințele de chia, cât și cele de dovleac, sunt considerate a fi adevărate superalimente. Ambele ajută organismul să funcționeze mai eficient și sunt pline de nutrienți cruciali pentru sănătate.
dronă shahed FOTO shutterstock jpg
Fragmente ale unui aparat de zbor, descoperite la 50 de metri de granița Republicii Moldova cu Ucraina
Fragmente ale unui aparat de zbor au fost descoperite marți seară, 17 noiembrie, în apropierea satului Naslavcea, la aproximativ 50 de metri de frontiera Republicii Moldova cu Ucraina.