Minunatele isprăvi ale Adrenalinei (basm suprarenal)

Publicat în Dilema Veche nr. 971 din 17 noiembrie – 23 noiembrie 2022
image

A fost o dată, a fost de două ori, apoi (după o scurtă pauză) a fost a treia oară și a tot fost pînă ce nu mai fu. După o vreme (cînd vremea aia a trecut, o alta luîndu-i locul), a fost din nou de multe ori la rînd și, dacă n-o fi încetat să fie între timp, poate că este și acum. A fost o fată pe nume Adrenalina, vioaie, neastîmpărată și zglobie. Și era înzestrată cu o sumedenie de calități, precum: a) dorința de a face bine fără să ceară, în schimbul facerii de bine, vreo răsplată; b) un suflet nobil, deși un pic asimetric în partea de jos, acolo unde se lovise cîndva de un refuz; c) etc. Avea în ea atîta energie fata asta cît să transforme repausul într-un motor puternic (dar nepoluant) care să nu consume nici un strop de motorină și să funcționeze doar pe bază de avînt. Iar întrucît energia nu-i lipsea (ba chiar, adesea, trecea de un anume prag), o folosea din plin ca să producă binele pe scară largă. Într-un cuvînt, era supertare.

Și într-o zi, pe cînd se relaxa la umbra unui pom, după o serie de fapte bune, i s-a așezat pe umăr un fluture din specia numită popular „Căposul pădurii“ (Thymelicus sylvestris), care i-a șoptit la ureche: „Adrenalino, scuze că te deranjez din relaxare, dar tocmai am primit un SMS feromonic de la un coleg de departe, spune c-ar trebui să intervii acolo neîntîrziat într-o situație deosebită, cu implicații majore pentru lume“.

„OK“, a zis Adrenalina, și-a pus în rucsac cele necesare (trusa de machiaj, laptop-ul, o sticlă de un litru cu apă vie) și a purces la drum. Ca să purceadă rapid s-a suit pe iapa Enzima (un mijloc de locomoție foarte potrivit pentru deplasările urgente) și în cîteva minute era departe, la destinație, unde o aștepta colegul – un fluture din specia numită popular „Albăstrelul dințat“ (Polyommatus daphnis) –, care i-a explicat, sumar, situația.

„Uite care-i treaba, fato: cum poate știi (iar dacă nu, afli acum), sîntem pe Tărîmul Indolenței, patria încremenirii și a stagnării. Aici n-ai voie să te miști din loc, ești obligat prin lege să rămîi întotdeauna fix. Nici vîntul nu bate pe la noi (presupunînd că i-ar veni să bată), stă tolănit pe niște nori și oftează adînc la răstimpuri. Nu pot să umble liber pe meleagurile noastre decît hoții, paznicii trîndăvelii și animalele rele. (Sau străinii care nimeresc întîmplător prin locurile astea și de obicei o rup la fugă imediat.) Eu, fiindcă zbor, sînt o rușine pentru întreaga fluturime din muzee, dacă m-ar prinde Paza în flagrant delict de hoinăreală m-aș trezi captiv pe veci într-un dicționar. Ca mine nu sînt mulți care să nu fi împietrit, mai e o rață undeva pe lac, un zimbru cam firav la intrarea pe autostrada spre Moldova și doi-trei elefanți într-o ogradă. Cît despre oameni, nici vorbă să miște vreunul. Și asta din pricina conducerii statului, căci țara e guvernată discreționar, pe calea imuabilei stabilități, de către Prințul Amorf, un despot luminat întrucîtva pe dinăuntru, însă complet inert pe dinafară, pe care un viclean manager l-a vrăjit să își dorească tihna mai presus de orice, fie și cu prețul amorțirii generale. Numai tu poți desface vraja, numai tu îl poți face să renunțe la neclintire în favoarea unei stabilități ceva mai sprințare, numai tu ne-ai putea reda zbenguielii.“

„Înțeleg“, a spus Adrenalina. „Cum ajung la el?“

„O iei spre miazănoapte“, a lămurit-o fluturele, „și mergi pînă la intersecția dintre miazănoapte și apus. Acolo ai să vezi un bloc de locuințe, e singurul din preajmă, în jurul lui nu sînt decît palate somptuoase. Intri în bloc, urci la etajul 3 și cauți apartamentul 21, care e reședința Prințului Amorf. Cum te descurci în continuare te privește. Dar te previn că-n drumul tău vei înfrunta multe primejdii și destule obstacole ți se vor ivi dinainte.“

„Nici o problemă, primejdiile și obstacolele sînt specialitatea mea“, a zis Adrenalina, a priponit-o pe Enzima de un semafor din codru și a plecat. Abia făcuse cîțiva pași cînd i-a sărit în față un regulament cumplit, cu șapte capete și-n fiecare bot al fiecărui cap cu o mulțime de anexe ascuțite. I-a venit ușor de hac, aducîndu-i la cunoștință existența unor excepții care îndată l-au dat gata. Pe urmă a văzut, la marginea șoselei, un balaur birocrat, în spatele unui birou cuprins de flăcări, care i-a cerut imperativ adeverința de tristețe și, fiindcă ea nu era în măsură s-o prezinte, a vrut s-o bage la zdup. N-a reușit: cu două picături de apă vie, Adrenalina l-a spulberat. A mai mers ce-a mers, retezînd capete de scorpii cu laptop-ul și aruncînd namile fioroase în brațele neantului, pînă ce drumul s-a închis. Îl închidea un zid înalt pe care scria Accesul interzis (dincolo de el se auzeau privighetori și răsunau, în crescendo, geamparale). „O fi vreo chestie de interes pentru mine“, și-a zis Adrenalina, a scos rujul din trusa de make-up și l-a apropiat de suprafața zidului. Pe dată, ca și cum acționau asupra lui forțe dintr-un domeniu diferit, superioare coeficientului de nepătrundere, zidul s-a dat la o parte. Și Adrenalinei i s-a arătat o imagine de vis, cu note de coșmar: pe o pajiște verde (un verde profund și totuși dulce), petrecerea zmeilor era în toi.

Se adunaseră ca să petreacă violent circa o sută de zmei plus lăutarii și DJ-ii. Pe mesele întinse, grămezi, mormane și munți de răutăți (căci zmeii se feresc de bunătăți): Mercedes-uri și BMW-uri la proțap, mitraliere în aspic, șaorme uriașe din care picurau în farfurie răcnete, salate de cruzimi à la Kremlin și alte preparate culinare de același soi. În sticle, cele mai alese chinuri din podgoriile spaimei. La loc de cinste, pe un catafalc de aur, ședeau Zmeul, Zmeoaica, Zmeuțul și Zmeuța (prototipul familiei standard în societatea zmeiască), înconjurați de rubedeniile lor apropiate. Iar petrecerea era prilejuită de un eveniment unic – Zmeuței avea să i se taie moțul (care moț, în paranteză fie spus, se întindea pe aproximativ un hectar). Cînd au zărit-o pe Adrenalina, unii au încercat să scape luînd-o la picior, alții au implorat-o să-i cruțe, dar în zadar: cu ajutorul unei drone, fata a împrăștiat în aer o pudră de obraz care i-a cufundat instantaneu pe toți în somnul cel veșnic.

De-aici încolo a fost floare la ureche pentru cineva de anvergura Adrenalinei și avînd atîtea atuuri în dotare. Din trei salturi, urmate de o răsucire și un chiot, a fost în fața ușii de la apartamentul 21, unde locuia Prințul Amorf. I-a dat un brînci și poc! – ușa s-a desprins din balamale, invitînd-o să intre. Înăuntru, într-un fotoliu, prințul stătea comod pe gînduri, apucase o idee de un capăt și se străduia s-o tragă înspre el. Mai exact, căuta să arunce o punte între Platon și Pynchon. Și mai exact, se întreba dacă o afirmație din Curcubeul gravitației („Nu există luptă deschisă pentru putere. Totul e seducție și contraseducție, reclamă și pornografie“) ar putea fi ecoul vorbelor pe alocuri tăioase ale lui Socrate din Republica. Atît de absorbit era de contemplarea ideii încît nici n-a simțit cînd i s-a așezat Adrenalina în poală. Dar ea l-a strîns la piept, l-a privit cu emoție în ochi și i-a spus: „…“ (nu am permisiunea de a-i reproduce spusele, din motive de copyright). Apoi l-a ajutat să se ridice din fotoliu, Prințul Amorf și-a scuturat amorțeala din trup (ideile din minte i s-au aerisit) și au pornit-o amîndoi într-o excursie pe trotinete prin lumea care își recăpătase principiul activ.

Cam asta a fost tot și v-aș ruga să nu mai insistați, n-am să încalec pe o șa.

Mîntuirea biogeografică jpeg
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
p 10 jpg
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
index jpeg 2 webp
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Saint Ambrose MET DT3022 jpg
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
index jpeg webp
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.
Consolation of Ariadne MET ap18 42 jpg
Cu c de la căldură și nu doar pentru elefanți și delfini
S-ar putea spune că acceptarea suferinței și înțelegerea faptului că orice trăiește moare aduc consolare în cele mai multe situații.
p 13 jpg
Rețelele consolării. Scurtă incursiune în modul de existență în-durere
Acțiunea de a consola nu înseamnă doar a oferi sprijin emoțional, ci și a conlucra în a crea sau re-crea noi legături.
640px Sorrento buidings jpg
Il Grande Premio di Consolamento…
„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.
Immanuel Kant  Aquatint silhouette  Wellcome V0003180 jpg
Cît de mult ne pot consola filosofii?
Lecția pe care o putem extrage din schimbul de scrisori între Kant și Maria von Herbert este că filosofii ne pot consola în măsura în care nu vor forța aplicarea în practică a adevărurilor existențiale pe care le descoperă.
5832910afis jpg
În plină stradă
Arta publică din România este prea puțin susținută, reglementată sau mediată, fapt ce relevă porozitatea comprehensiunii și receptării conceptului, zdruncinînd atît semnificația, cît și scopurile artei înseși.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta ca exagerare
„În artă, cînd nu știm ce vedem, reacționăm prin exagerare”.
p 10 Guerrilla Girls WC jpg
Eco-activismul și arta
Astfel, activiștii speră că dacă ne pasă de artă suficient de mult încît să vrem să protejăm arta, vom găsi modalități pentru a ne salva planeta.
p 11 WC jpg
Palimpseste temporare
La urma urmei, armele artiștilor și ale activiștilor sînt aceleași, iar salvarea se află în mîinile și în conștiința noastră.
Racism is not patriotism sign in Edison, NJ jpg
Rasismul ca reacție a publicului cinefil
Cert este că, în ultimii ani, mainstream-ul hollywoodian traversează o încercare de emancipare, prin care vrea să se dezică de vechile obiceiuri.
index jpeg 2 webp
Curaj
Cum facem asta? Semnăm petiţiile împotriva persecuţiilor, participăm la proteste. Ne exprimăm. Orice fărîmă contează.
p 13 Ashraf Fayadh YouTube jpg
Cuvintele, mai puternice decît dictatorii
Fiindcă adevărul cuvintelor noastre vorbește despre libertate, pe cînd adevărul cuvintelor dictatorilor vorbește despre frică.
p 14 J K  Rowling jpg
Voldemort pe Twitter?
J.K. Rowling nu este „too big to fail”, dar este „too big to cancel”.
E cool să postești jpeg
Lucrurile bune, trecute cu vederea
Potrivit lui Leibniz, răul există în lume, însă doar relativizîndu-l îl putem transforma într-un instrument prin care putem conștientiza și construi binele, care este, de altfel, singura cale pentru progres.
index jpeg webp
Cum și de ce să găsești partea plină a știrii
ar dacă mai devreme vorbeam despre libertatea jurnaliștilor sau a editorilor de a alege ce știri dau mai departe, nu trebuie să uităm că și publicul are libertatea să aleagă. Important e să aibă de unde alege.
Cloud system moving into Chatham Sound png
Depinde doar de noi
Altă veste bună din 2022 vine tot din emisfera sudică. În unele zone din Marea Barieră de Corali din Oceanul Pacific, cercetătorii au observat o însănătoșire și o extindere a recifurilor de aici.
p 11 WC jpg
Liberul-arbitru și paradoxul „poluării bune”
Dar chiar și dacă nu vrem să facem nimic, partea plină a paharului este că noi avem șanse bune să murim de moarte bună, în aproape aceleași condiții climatice în care am trăit.
p 12 Tarkovski, Nostalgia jpg
Pandemie cu final ca-n filme
Am strîns puncte din tot felul de grozăvii ale pandemiei, așteptînd vaccinul, așteptînd remediul, așteptînd vestea eliberatoare. Și, în cele din urmă, am cîștigat, tancul american a apărut.
p 13 M  Chivu jpg
Copilul călare pe porc sau falsul conflict dintre tradiție și modernitate
Generația mea poate a făcut mai multe sau mai puține. Am făcut ce am putut. Însă viitorul este deja aici. Iar cei care pot prelua ștafeta sînt și ei aici.
06F2AB41 2CE7 4E53 9857 4D9205D89939 1 201 a jpeg
2022, cu bune
Gura mea de aer: cu acel zîmbet curat, te privește fix în ochi și, pe un ton apăsat, îți spune: „Tati, te iubesc!”.

Adevarul.ro

image
Ce îi distrează la culme pe americani în România. „Nu eram pregătit pentru asta, dar n-a fost așa rea pe cât aș fi crezut” VIDEO
Americanii de la Lifey au realizat pe Youtube un top cu 22 de lucruri pe care ei le consideră amuzante și despre care spun că sunt specifice României. Este vorba, spun ei, despre „șocuri culturale românești”, povești haioase sau tradiții fascinante
image
Băiatul unei românce a fost aruncat de colegi sub tren, în Italia. Imagini cu puternic impact emoțional VIDEO
Un băiat în vârstă de 15 ani, fiul unei românce, a fost atacat de câțiva colegi în Italia. Tânărul a fost victima unei tentative de omor la care a supraviețuit în mod miraculos după ce a fost aruncat sub un tren.
image
Cum și-a pierdut Florina Cercel marea iubire. Artista și bărbatul care a cucerit-o au murit de aceeași boală, la jumătate de veac distanță VIDEO
Artista Florina Cercel a povestit într-un interviu drama trăită la vârsta de 29 de ani, când a pierdut o sarcină iar, la scurt timp, iubirea vieții ei s-a îmbolnăvit și a murit.

HIstoria.ro

image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.
image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.