Tinerețea are coloană sonoră

Publicat în Dilema Veche nr. 973 din 1 decembrie – 7 decembrie 2022
image

„Privind în urmă acum, o grămadă de ani mai tîrziu, realizez că perioada petrecută în armată a fost cea mai fericită din viața mea. Dumnezeu știe, nu pentru că mi-ar fi plăcut armata și mai mult ca sigur că nu era nimic atrăgător la un război! Mi-a plăcut însă acel timp din cel mai egoist motiv dintre toate: pentru că eram tînăr. Toți eram. [...] Nu-i agream cu adevărat pe toți băieții atunci, dar astăzi îl iubesc pe fiecare în parte. Viața e ciudată.” Soldatul Eugene Morris Jerome are această revelație în finalul filmului Biloxi Blues, regizat în 1988 de Mike Nichols, cu un scenariu scris chiar de dramaturgul Neil Simon, după piesa sa cu același titlu. Protagonistul rememorează perioada deloc ușoară a serviciului militar efectuat în Biloxi, Mississippi. Vîrsta tînără de demult are capacitatea uluitoare de a filtra amintirile negative, de a îndulci trăsăturile celor cu care nu ne-am înțeles și de a mai descărca din povara situațiilor greu de dus. Poveștile „de altădată” devin astfel, aproape întotdeauna, fericite.

Studiile efectuate, de-a lungul anilor, de principalele aplicații prin care se ascultă muzică online au ajuns la aceeași concluzie: după 30 de ani aproape că încetăm să mai căutăm ritmuri noi, la modă. Vîrsta marilor descoperiri muzicale este undeva pe la 24 de ani. La maturitate, gusturile stagnează, oamenii preferă să se întoarcă la piesele celebre în tinerețea lor sau să rămînă în nișe mai puțin prezente în topuri. 

Cercetările nu detaliază motivațiile psihologice ale acestui fenomen de „înghețare a gustului muzical”, așa cum îl numesc specialiștii. O posibilă explicație ne duce la Proust: „O oră nu este doar o oră, ea este un vas plin de parfumuri, de tonalități, de proiecții şi de atmosferă”. Fiecare melodie poate fi o madlenă sonoră, un amestec de sentimente și amintiri, cel mai rapid mijloc de a călători în timp. În toate momentele din trecutul nostru în care ne întoarcem prin muzică eram, precum Eugene Jerome, mai tineri. Iar asta ne face să le prețuim mai mult, să eliminăm detaliile lor mai puțin reușite și să mai umblăm un pic la contrastul culorilor.

Acum cîțiva ani, în preajma sărbătorilor de iarnă, ascultam „Please Come Home for Christmas“, în varianta Bon Jovi, cea mai cunoscută piesă de Crăciun din timpul adolescenței mele. Una dintre mai tinerele mele prietene de atunci m-a rugat să o opresc, afirmînd că e „o melodie de tăiat venele” și că o întristează să audă așa ceva. N-am încercat să găsesc o alta care să-i fie pe plac, eram mult prea contrariată. Mi se pare în continuare că e o piesă minunată, cu poveste, care-mi amintește de iernile din vremuri mai puțin tehnologizate și, prin urmare, mai senine, de vechii mei colegi de liceu, de vizitele la bunicii care nu mai sînt și de ciocolata de casă făcută după o rețetă ungurească. Atitudinea fetei m-a atins atît de tare nu pentru că ar fi fost o părere diferită de a mea legată de o melodie, ci pentru că a lovit cumva în semnificația ei pentru mine, în trecutul meu, în acele amintiri în care voi fi mereu revoltător de tînără. Confirm, se pare, rezultatele studiului: gustul meu muzical este „înghețat” într-o perioadă la care revin adesea, în timp ce primele locuri din topurile de acum îmi sînt complet străine. Mai mult, păstrez o cutie cu înregistrările de la radio făcute de mine în liceu și în facultate, alături de un casetofon funcțional și le mai ascult cînd îmi vizitez părinții. Fiecare piesă mă duce într-o altă etapă. Sînt, pe rînd, cu cortul în Padiș, la balul de la final de liceu, în tabără la Costinești sau la prima întîlnire cu un băiat cunoscut online. Coloana sonoră a acestor momente din viața mea este, pentru mine, cea mai premiată din toate timpurile.

Sînt părți de suflet în legătură cu care vom fi mereu subiectivi. Probabil așa se explică și succesul seriei Home Alone / Singur acasă, redifuzată în fiecare an. Știm, cadru cu cadru și replică după replică, ce se petrece. Văzînd însă filmul din nou, de la cap la coadă, ne rupem de prezent, cam cît să facem o călătorie în epoci mai tinere, cînd l-am urmărit prima dată. Încercăm să ne cooptăm copiii în activitatea asta și lipsa lor de implicare ne întristează. Cumva, am ajuns acei oameni între două vîrste care ascultă muzică învechită și rîd la filme fără nici un fel de efecte speciale.

„Please Come Home for Christmas“ nu era piesa trupei Bon Jovi, așa cum am crezut o vreme noi, liceenii, în timpurile fără Internet de la începutul anilor ’90. Am avut surpriza ca mama, care avea atunci vîrsta mea de acum, să-mi spună că o recunoaște de undeva. Ce-și amintea ea era varianta cîntată de Eagles, poate cea mai populară, lansată cu un an înainte să mă nasc eu. Mergînd cu povestea și mai departe, acest cîntec de Crăciun a fost compus de interpretul de blues Charles Brown în 1960. Uneori, tinerețea poate avea aceeași coloană sonoră, chiar dacă se petrece în vremuri diferite. Alături de tonalități, ea vine cu parfumuri, cu proiecții și atmosferă, așa cum credea Proust. Oricare dintre ele ajunge să fie, în timp, o madlenă perfectă.

Mîntuirea biogeografică jpeg
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
p 10 jpg
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
index jpeg 2 webp
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Saint Ambrose MET DT3022 jpg
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
index jpeg webp
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.
Consolation of Ariadne MET ap18 42 jpg
Cu c de la căldură și nu doar pentru elefanți și delfini
S-ar putea spune că acceptarea suferinței și înțelegerea faptului că orice trăiește moare aduc consolare în cele mai multe situații.
p 13 jpg
Rețelele consolării. Scurtă incursiune în modul de existență în-durere
Acțiunea de a consola nu înseamnă doar a oferi sprijin emoțional, ci și a conlucra în a crea sau re-crea noi legături.
640px Sorrento buidings jpg
Il Grande Premio di Consolamento…
„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.
Immanuel Kant  Aquatint silhouette  Wellcome V0003180 jpg
Cît de mult ne pot consola filosofii?
Lecția pe care o putem extrage din schimbul de scrisori între Kant și Maria von Herbert este că filosofii ne pot consola în măsura în care nu vor forța aplicarea în practică a adevărurilor existențiale pe care le descoperă.
5832910afis jpg
În plină stradă
Arta publică din România este prea puțin susținută, reglementată sau mediată, fapt ce relevă porozitatea comprehensiunii și receptării conceptului, zdruncinînd atît semnificația, cît și scopurile artei înseși.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta ca exagerare
„În artă, cînd nu știm ce vedem, reacționăm prin exagerare”.
p 10 Guerrilla Girls WC jpg
Eco-activismul și arta
Astfel, activiștii speră că dacă ne pasă de artă suficient de mult încît să vrem să protejăm arta, vom găsi modalități pentru a ne salva planeta.
p 11 WC jpg
Palimpseste temporare
La urma urmei, armele artiștilor și ale activiștilor sînt aceleași, iar salvarea se află în mîinile și în conștiința noastră.
Racism is not patriotism sign in Edison, NJ jpg
Rasismul ca reacție a publicului cinefil
Cert este că, în ultimii ani, mainstream-ul hollywoodian traversează o încercare de emancipare, prin care vrea să se dezică de vechile obiceiuri.
index jpeg 2 webp
Curaj
Cum facem asta? Semnăm petiţiile împotriva persecuţiilor, participăm la proteste. Ne exprimăm. Orice fărîmă contează.
p 13 Ashraf Fayadh YouTube jpg
Cuvintele, mai puternice decît dictatorii
Fiindcă adevărul cuvintelor noastre vorbește despre libertate, pe cînd adevărul cuvintelor dictatorilor vorbește despre frică.
p 14 J K  Rowling jpg
Voldemort pe Twitter?
J.K. Rowling nu este „too big to fail”, dar este „too big to cancel”.
E cool să postești jpeg
Lucrurile bune, trecute cu vederea
Potrivit lui Leibniz, răul există în lume, însă doar relativizîndu-l îl putem transforma într-un instrument prin care putem conștientiza și construi binele, care este, de altfel, singura cale pentru progres.
index jpeg webp
Cum și de ce să găsești partea plină a știrii
ar dacă mai devreme vorbeam despre libertatea jurnaliștilor sau a editorilor de a alege ce știri dau mai departe, nu trebuie să uităm că și publicul are libertatea să aleagă. Important e să aibă de unde alege.
Cloud system moving into Chatham Sound png
Depinde doar de noi
Altă veste bună din 2022 vine tot din emisfera sudică. În unele zone din Marea Barieră de Corali din Oceanul Pacific, cercetătorii au observat o însănătoșire și o extindere a recifurilor de aici.
p 11 WC jpg
Liberul-arbitru și paradoxul „poluării bune”
Dar chiar și dacă nu vrem să facem nimic, partea plină a paharului este că noi avem șanse bune să murim de moarte bună, în aproape aceleași condiții climatice în care am trăit.
p 12 Tarkovski, Nostalgia jpg
Pandemie cu final ca-n filme
Am strîns puncte din tot felul de grozăvii ale pandemiei, așteptînd vaccinul, așteptînd remediul, așteptînd vestea eliberatoare. Și, în cele din urmă, am cîștigat, tancul american a apărut.
p 13 M  Chivu jpg
Copilul călare pe porc sau falsul conflict dintre tradiție și modernitate
Generația mea poate a făcut mai multe sau mai puține. Am făcut ce am putut. Însă viitorul este deja aici. Iar cei care pot prelua ștafeta sînt și ei aici.
06F2AB41 2CE7 4E53 9857 4D9205D89939 1 201 a jpeg
2022, cu bune
Gura mea de aer: cu acel zîmbet curat, te privește fix în ochi și, pe un ton apăsat, îți spune: „Tati, te iubesc!”.

Adevarul.ro

image
Ce îi distrează la culme pe americani în România. „Nu eram pregătit pentru asta, dar n-a fost așa rea pe cât aș fi crezut” VIDEO
Americanii de la Lifey au realizat pe Youtube un top cu 22 de lucruri pe care ei le consideră amuzante și despre care spun că sunt specifice României. Este vorba, spun ei, despre „șocuri culturale românești”, povești haioase sau tradiții fascinante
image
Băiatul unei românce a fost aruncat de colegi sub tren, în Italia. Imagini cu puternic impact emoțional VIDEO
Un băiat în vârstă de 15 ani, fiul unei românce, a fost atacat de câțiva colegi în Italia. Tânărul a fost victima unei tentative de omor la care a supraviețuit în mod miraculos după ce a fost aruncat sub un tren.
image
Cum și-a pierdut Florina Cercel marea iubire. Artista și bărbatul care a cucerit-o au murit de aceeași boală, la jumătate de veac distanță VIDEO
Artista Florina Cercel a povestit într-un interviu drama trăită la vârsta de 29 de ani, când a pierdut o sarcină iar, la scurt timp, iubirea vieții ei s-a îmbolnăvit și a murit.

HIstoria.ro

image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.
image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.