Anii ’90

Publicat în Dilema Veche nr. 973 din 1 decembrie – 7 decembrie 2022
image

Mi-am petrecut adolescența în anii ’90, acei ani de derută ai tranziției românești, și prima tinerețe la începutul noului mileniu. Acum sînt la a treia, a patra tinerețe, cine să le mai numere? Mai jos e o scurtă trecere în revistă a anilor mei ’90. 

În februarie 1990 am făcut prima grevă, numai clasele de la gimnaziu. Voiam s-o dăm jos pe directoarea adjunctă, cea care obişnuia să ne ameninţe că „dacă nu vă băgați mințile în cap, o să vă bag eu în beciul miliţiei, cu şobolani”. Ne-am adunat în holul din faţa cancelariei, am cooptat-o şi pe femeia de serviciu şi am început să strigăm „Jos!”, aşa cum văzuserăm la televizor, şi alte lozinci inventate ad-hoc, dintre care una era „Nu mai vrem careu!”. Eu, care fusesem patru ani comandantă de detaşament şi mai apoi, prin ianuarie, am fost proclamată din nou şefa clasei, stăteam undeva în spate, în expectativă, şi intuiţia îmi spunea să nu mă implic. Într-adevăr, după o jumătate de oră, greviştii au fost împrăştiaţi cu ameninţări de genul „Vă dăm pe mîna poliţiei care e mai rea decît miliţia”. Ne-am întors în clase, capii răzmeriţei au fost repede depistaţi şi li s-au aplicat lovituri cu linia la palmă, iar femeia de serviciu a fost dată afară.

Curînd s-a renunţat la greve şi la revendicări, căci a început războiul depeşarilor şi al metalliştilor. A fost un război crunt şi sîngeros care a durat vreo trei ani. Depeşarii mîzgăleau tablele şi pereţii cu iniţialele formaţiei: D.M., plus trandafirul roşu de rigoare, ca simbol. Metalliştii ştergeau inscripţiile şi scriau Metallica şi „Kill’em all!” (titlul primului album), apoi îi fugăreau pe depeşari prin toată şcoala, îi frecau pe faţă cu buretele plin de cretă, le turnau guaşe în păr şi îi împroşcau cu cerneală. De obicei, ieşea cu bătaie, urmată de veşnicele corecţii „oficiale”, cu linia la palmă. Mai erau şi cîţiva rapperi sau fani Michael, neutri, care şi-o furau constant cînd de la unii, cînd de la alţii.

Cam în aceeaşi perioadă s-a deschis în sala de sport cursul de karate la care s-a înscris jumătate de şcoală. Toţi voiam să ajungem ca Bruce Lee şi e de la sine înţeles ce spectaculoase deveneau conflictele din recreaţii, numai tehnici speciale, „gyaku tsuki” şi „ura mawashi”, însoţite de „kiai“-uri demente, încurajările de pe margine, „Bate-l, mă, că tu ai centura galbenă şi el n-o are nici p-aia albă!”, „Dă-i un yoko pă faţă!” şi tot aşa, pînă cînd partidele de kumite degenerau în cafteli de cartier. 

Cu toţii eram fascinaţi de cuptorul de pîine turcească de pe Moşilor şi chiuleam de la orele de tehnologie şi de practică (încă mai pileam piese strînse cu menghina) ca să stăm la coadă şi să cumpărăm pîine caldă, iar seara mergeam la cofetăria Melba, unde mîncam tarte cu fructe şi beam Pepsi. Cu toţii vedeam la televizor imagini din Piaţa Universităţii, nu înţelegeam ce se întîmpla acolo, dar ni se părea interesant. Ai mei chiar mă luau cu ei în fiecare seară în Piaţă, „acolo se face istoria”, mi-era ruşine că eram cu ei pe stradă, eu voiam gaşcă şi distracţie, mă plictiseam cumplit

În primăvara lui 1992, din cîte îmi aduc aminte, a fost un cutremur de zi şi n-am mai dat teză la mate. Tot în ’92, a venit regele în ţară, de Paşti, l-am văzut la balconul hotelului Continental, mi-au dat lacrimile şi nu ştiam de ce, simţeam că trebuie să se întîmple ceva, ceva extraordinar, nu s-a întîmplat... Prin liceu am aflat că ni se spune generaţia X, undeva, prin Occident, ne-a zis profa de engleză, un nume generic pentru adolescenţii anilor ’90, copii ai computerelor şi ai Internetului, ai mass-media şi ai explorării spaţiului, ai descoperirilor. Aveam un singur calculator în liceu, cel din laboratorul de limbi străine, ne holbam la el în fiecare pauză, atingeam cu teamă mouse-ul şi tastatura, „ca să nu se strice ceva”. 

Se formaseră găştile de rockeri, cu plete, blugi rupţi, cercei şi lanţuri, de punkeri, cu creste, „anarhie – cool!”, eventual de rapperi, de pseudohippioţi, „flower-power”, focuri de plajă şi băute la Vama Veche şi la 2 Mai, viaţa era trăită la maximă intensitate, totul acum, nimic mai tîrziu. Și, aproape fără să ne dăm seama, toată nebunia a încetat de la sine, am crescut şi ne-am înregimentat, am devenit cu adevărat generaţia X, a computerelor şi a Internetului. După noi, au apărut băieţii de băieţi de cartier, muzica proastă dance românească, manelele, serbările populare de ziua Americii şi festivalurile berii, jeep-urile de la Vama Veche, revista Playboy... o lume normală, uniformizare.  

Anii ’90 s-au încheiat pe 31 decembrie în Piaţa Revoluţiei, cînd deasupra noastră şi sub egida PRO TV-ului s-a înălţat un înger kitsch.

Foto credit: © Ville MJ Hyvönen/ filckr.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

cioara jpg jpeg
Ciorile pot lua decizii de două ori mai repede decât oamenii. Descoperirea care schimbă tot ce știam despre ele
Ciorile demonstrează că inteligența păsărilor este mult mai complexă decât se credea până acum. Un studiu arată că aceste înaripate pot analiza informații vizuale și pot lua anumite decizii de aproape două ori mai repede decât oamenii și maimuțele.
theo rose instagram jpg
Cum ajunge un fragment video să stârnească un val de indignare. Lecția controverselor de la concertul Theo Rose
Apariția unor copii îmbrăcați în uniforme de pionieri pe scenă, la concertul lui Theo Rose, a stârnit un val de critici pe rețelele sociale. Unii au acuzat-o pe artistă că promovează comunismul, în timp ce organizatorii au explicat că spectacolul urmărea, dimpotrivă, să condamne regimul comunist.
image png
image png
Bosnia Hertegovina vs  Romania (Sportpictures) 2 jpg
România, codașă, dar optimistă în Liga Națiunilor. Ce au declarat „tricolorii”
România își îndreaptă atenția către barajul din primăvară.
Detectorist surprins cu drona într un sit Sursa Dan Culic  Facebook jpg
Un detectorist prins într-un sit arheologic din Sălaj reaprinde războiul dintre arheologi și vânătorii de comori. „La fiecare ieșire întâlnești sute de gropi”
Un detectorist surprins cu drona într-un sit arheologic din Sălaj a reaprins disputa dintre specialiști și „vânătorii de comori”. Mulți arheologi au reclamat braconajul și siturile ciuruite de gropi, în timp ce amatorii de detecție își apără hobby-ul și susțin că fac servicii statului român.
Jonestown Houses foto Wikipedia jpg
18 noiembrie 1978: Tragedia de la Jonestown, unde peste 900 de oameni s-au sinucis la ordinul liderului de sectă Jim Jones
La 18 noiembrie 1978, a avut loc sinuciderea în masă de la Jonestown, în urma căreia peste 900 de oameni și-au pierdut viața. Tot pe 18 noiembrie, în 1906, s-a născut pictorul Corneliu Baba.
seminte getty1 jpeg
Semințe de chia sau de dovleac? Care sunt mai sănătoase și ce recomandă nutriționiștii
Semințele de chia, cât și cele de dovleac, sunt considerate a fi adevărate superalimente. Ambele ajută organismul să funcționeze mai eficient și sunt pline de nutrienți cruciali pentru sănătate.
dronă shahed FOTO shutterstock jpg
Fragmente ale unui aparat de zbor, descoperite la 50 de metri de granița Republicii Moldova cu Ucraina
Fragmente ale unui aparat de zbor au fost descoperite marți seară, 17 noiembrie, în apropierea satului Naslavcea, la aproximativ 50 de metri de frontiera Republicii Moldova cu Ucraina.