Tinerii bătrîni și bătrînii tineri Cum mai măsurăm tinerețea?

Publicat în Dilema Veche nr. 973 din 1 decembrie – 7 decembrie 2022
image

În mod cert, oamenilor le este mai ușor să participe la viața socială gîndind totul în categorii fixe determinate de vîrstă, gen, clasă etc. E facil să-i plasăm pe ceilalți sub etichete prefabricate, căci, de cele mai multe ori, e la-ndemînă și, indubitabil, mai comod să trăim după prejudecăți și convenții care ne orientează travaliul etic. Cred că și prejudecățile legate de tinerețe pot adînci anxietățile și fricile omului la fel ca a legate de bătrînețe. Iar asta se întîmplă tocmai prin maximalizarea opțiunilor. „A avea întreaga viață înainte”, oricît ar suna de încurajator, de multe ori nu este și, de fapt, cred tot mai mult că în mod fundamental nu este. Cred asta pentru că faptul se traduce adesea printr-o mare de așteptări, o listă infinită pentru care doar galopăm prin zile ca să putem bifa cît mai multe. De cealaltă parte, cred că, odată ajuns la vîrsta de mijloc, modul în care omul privește retrospectiv spre ce a fost tinerețea și, prospectiv, își construiește experiența bătrîneții reflectă foarte bine cît de toxic funcționează aceste două constructe. Nu cred într-o criză a vîrstei de mijloc, cred că ceea ce, în termenii unui stigmat absolut, alegem să numim „criză” este momentul sucombării sub presiunea socială care ne împinge tot mai mult spre „locul liniștit al desăvîrșirii și al sfîrșiturilor”. Altfel spus, e un teren neutru, al scoaterii omului în afara schemelor sociale. „A fi prea bătrîn pentru a te aventura să”, „a fi prea bătrînă pentru a te îmbrăca sau a te comporta într-un anume fel”. Nu întîmplător, oamenii refuză activ să-și asume organicitatea fenomenului de maturizare fizică și aproape că fetișizează tinerețea. Paradoxul face ca, de multe ori, omul „tînăr” să nu-și asume această tinerețe sau ca omul „bătrîn” să nu trăiască ca atare. Acest lucru cred că mai pune pe lista constructelor sociale reale două categorii asupra cărora avem o înțelegere mai mult socială decît biologică. 

La 27 de ani simt că trăiesc tinerețea și bătrînețea deopotrivă. Mă gîndesc de multe ori că, în siajul teoriilor de gen care deconstruiesc tiparele binarului feminin-masculin, poate ar merita și tinerețea un demers mai științific și o teoretizare serioase. Mă întreb cum ar fi să nu ne mai aplecăm atît de dihotomic asupra binomului tinerețe-bătrînețe și cum ar fi să gîndim aceste categorii, pur și simplu, în termenii unui construct social, dispensîndu-le de orice marcă socială și temporală. Într-o lume în care delimitările dintre vîrste și prejudecățile care le însoțesc și-au pierdut, din multe puncte de vedere, relevanța – căci există pensionari abia trecuți de 45 de ani laolaltă cu oameni trecuți de 60 mobilizați de dorințe și care încă trăiesc pe o insulă de posibilități, cînd există oameni de 20 de ani osificați într-o viață monocordă și alții de 60 cu o viață socială fulminantă –, cred că definițiile celor două etichete nu se găsesc în cifre, deloc. 

Îmi amintesc aici despre modul în care anticii defineau viața bună, văzută nu ca stare de a fi, rezultat al unor condiții întrunite, ci ca proces, travaliu, antrenament. Viața bună, după Socrate sau Aristotel, e antrenamentul căutării vieții bune. Am putea turna tinerețea în aceiași termeni. Tinerețea nu se măsoară cu un ceas, ci antrenamentul de a încerca să fii tînăr este tinerețea în sine. Cred că cel mai relevant exemplu aici ar fi două eseuri ale lui Walter Benjamin despre tinerețe. În „Experience”  și „The Metaphysics of Youth”, Benjamin sustrage tinerețea de pe axa  timpului liniar. Tinerețea nu e o perioadă, scrie Benjamin la 1913, ci o deschidere a ființei către experiența spiritului, o experiență care ține mai mult de visul tinereții negat de o mască a experienței pe care o implică maturitatea. Starea de „tinerețe” care reprezintă deschidere spre posibilitatea împlinirii este, astfel, o nevoie universală, care nu poate fi limitată de vîrste biologice. 

Cred că merită să pledăm și, mai mult, e destul de limpede faptul că nu există o compartimentare netă a tinereții și a bătrîneții dată de vîrste și condiții, ci ele există simultan, în orice moment al vieții. 

Traistele grele ale tinereții sînt tocmai experiențele care ne conferă iluzia unei maturități, putem să-i zicem chiar saturație, o stare, firește, indezirabilă, dar și iminentă totodată. Pe de altă parte, există bătrînii tineri, care încă sînt prinși în antrenamentul căutării posibilităților de împlinire. Tinerețea în traiste grele este bătrînețea tinereții și invers. 

Am început să scriu textul acesta într-un bar de pe Calea Victoriei 120. Lîngă mine stă un cuplu, amîndoi trecuți bine de 70. Rîd, beau vin și fumează, par a fi doi îndrăgostiți aflați la început, cu toată stîngăcia și bizareria implicate de context. „Oxitocina lor e contagioasă”, încă nu am văzut pe nimeni să rîdă atît de genuin, să se bucure atît de viu și de emoționant de prezența celuilalt – în seara aceea, cei doi mi s-au părut a fi singurii tineri de la o terasă populată de oameni ale căror vîrste nu depășeau în medie 45 de ani. Această scenă mă îndreptățește să cred că tinerețea nu e o vîrstă, ci se trăiește și arată exact așa.

Foto credit: © Geoff/ flickr

Mîntuirea biogeografică jpeg
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
p 10 jpg
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
index jpeg 2 webp
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Saint Ambrose MET DT3022 jpg
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
index jpeg webp
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.
Consolation of Ariadne MET ap18 42 jpg
Cu c de la căldură și nu doar pentru elefanți și delfini
S-ar putea spune că acceptarea suferinței și înțelegerea faptului că orice trăiește moare aduc consolare în cele mai multe situații.
p 13 jpg
Rețelele consolării. Scurtă incursiune în modul de existență în-durere
Acțiunea de a consola nu înseamnă doar a oferi sprijin emoțional, ci și a conlucra în a crea sau re-crea noi legături.
640px Sorrento buidings jpg
Il Grande Premio di Consolamento…
„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.
Immanuel Kant  Aquatint silhouette  Wellcome V0003180 jpg
Cît de mult ne pot consola filosofii?
Lecția pe care o putem extrage din schimbul de scrisori între Kant și Maria von Herbert este că filosofii ne pot consola în măsura în care nu vor forța aplicarea în practică a adevărurilor existențiale pe care le descoperă.
5832910afis jpg
În plină stradă
Arta publică din România este prea puțin susținută, reglementată sau mediată, fapt ce relevă porozitatea comprehensiunii și receptării conceptului, zdruncinînd atît semnificația, cît și scopurile artei înseși.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta ca exagerare
„În artă, cînd nu știm ce vedem, reacționăm prin exagerare”.
p 10 Guerrilla Girls WC jpg
Eco-activismul și arta
Astfel, activiștii speră că dacă ne pasă de artă suficient de mult încît să vrem să protejăm arta, vom găsi modalități pentru a ne salva planeta.
p 11 WC jpg
Palimpseste temporare
La urma urmei, armele artiștilor și ale activiștilor sînt aceleași, iar salvarea se află în mîinile și în conștiința noastră.
Racism is not patriotism sign in Edison, NJ jpg
Rasismul ca reacție a publicului cinefil
Cert este că, în ultimii ani, mainstream-ul hollywoodian traversează o încercare de emancipare, prin care vrea să se dezică de vechile obiceiuri.
index jpeg 2 webp
Curaj
Cum facem asta? Semnăm petiţiile împotriva persecuţiilor, participăm la proteste. Ne exprimăm. Orice fărîmă contează.
p 13 Ashraf Fayadh YouTube jpg
Cuvintele, mai puternice decît dictatorii
Fiindcă adevărul cuvintelor noastre vorbește despre libertate, pe cînd adevărul cuvintelor dictatorilor vorbește despre frică.
p 14 J K  Rowling jpg
Voldemort pe Twitter?
J.K. Rowling nu este „too big to fail”, dar este „too big to cancel”.
E cool să postești jpeg
Lucrurile bune, trecute cu vederea
Potrivit lui Leibniz, răul există în lume, însă doar relativizîndu-l îl putem transforma într-un instrument prin care putem conștientiza și construi binele, care este, de altfel, singura cale pentru progres.
index jpeg webp
Cum și de ce să găsești partea plină a știrii
ar dacă mai devreme vorbeam despre libertatea jurnaliștilor sau a editorilor de a alege ce știri dau mai departe, nu trebuie să uităm că și publicul are libertatea să aleagă. Important e să aibă de unde alege.
Cloud system moving into Chatham Sound png
Depinde doar de noi
Altă veste bună din 2022 vine tot din emisfera sudică. În unele zone din Marea Barieră de Corali din Oceanul Pacific, cercetătorii au observat o însănătoșire și o extindere a recifurilor de aici.
p 11 WC jpg
Liberul-arbitru și paradoxul „poluării bune”
Dar chiar și dacă nu vrem să facem nimic, partea plină a paharului este că noi avem șanse bune să murim de moarte bună, în aproape aceleași condiții climatice în care am trăit.
p 12 Tarkovski, Nostalgia jpg
Pandemie cu final ca-n filme
Am strîns puncte din tot felul de grozăvii ale pandemiei, așteptînd vaccinul, așteptînd remediul, așteptînd vestea eliberatoare. Și, în cele din urmă, am cîștigat, tancul american a apărut.
p 13 M  Chivu jpg
Copilul călare pe porc sau falsul conflict dintre tradiție și modernitate
Generația mea poate a făcut mai multe sau mai puține. Am făcut ce am putut. Însă viitorul este deja aici. Iar cei care pot prelua ștafeta sînt și ei aici.
06F2AB41 2CE7 4E53 9857 4D9205D89939 1 201 a jpeg
2022, cu bune
Gura mea de aer: cu acel zîmbet curat, te privește fix în ochi și, pe un ton apăsat, îți spune: „Tati, te iubesc!”.

Adevarul.ro

image
Ce îi distrează la culme pe americani în România. „Nu eram pregătit pentru asta, dar n-a fost așa rea pe cât aș fi crezut” VIDEO
Americanii de la Lifey au realizat pe Youtube un top cu 22 de lucruri pe care ei le consideră amuzante și despre care spun că sunt specifice României. Este vorba, spun ei, despre „șocuri culturale românești”, povești haioase sau tradiții fascinante
image
Băiatul unei românce a fost aruncat de colegi sub tren, în Italia. Imagini cu puternic impact emoțional VIDEO
Un băiat în vârstă de 15 ani, fiul unei românce, a fost atacat de câțiva colegi în Italia. Tânărul a fost victima unei tentative de omor la care a supraviețuit în mod miraculos după ce a fost aruncat sub un tren.
image
Cum și-a pierdut Florina Cercel marea iubire. Artista și bărbatul care a cucerit-o au murit de aceeași boală, la jumătate de veac distanță VIDEO
Artista Florina Cercel a povestit într-un interviu drama trăită la vârsta de 29 de ani, când a pierdut o sarcină iar, la scurt timp, iubirea vieții ei s-a îmbolnăvit și a murit.

HIstoria.ro

image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.
image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.