Povara tinereții

Publicat în Dilema Veche nr. 973 din 1 decembrie – 7 decembrie 2022
image

Pe măsură ce se îndepărtează de domeniul medical – care descrie tinerețea în termeni zootehnici, de forță și vigoare, ca perioadă a (re)productivității maxime –, definiția tinereții pierde din rigoare, devenind mai degrabă un vast prilej de reverie, lirism și efervescență aforistică. Rîndurile care urmează nu sînt scutite de acest risc.

Ce mai înseamnă, în fond, să fii tînăr, astăzi, cînd copilăria se întinde pînă spre treizeci de ani, iar tinerețea, virtual, pînă la groapă?

Și tinerețea face parte – alături de bogăție, faimă, frumusețe și putere – dintre acele ipostaze privilegiate percepute cu obstinație numai prin prisma avantajelor lor. Despre tinerețe se vorbește musai în termeni elogioși: ea se cuvine regretată – cînd a trecut, invidiată – la alții, și evocată, întotdeauna, cu emoție în glas. Exclamația „Ehei!” face parte obligatoriu din retorica discursurilor despre tinerețe.

Voi enumera, pentru echilibru, și cîteva posibile neajunsuri ale acestei – ehei! – frumoase vîrste.

O primă povară a tinereții, sursă de glorie și decădere deopotrivă, o constituie imperativul acumulării: școlărești, profesionale, existențiale. E vîrsta la care marele spectru erotic macină, distorsionează și ghidează viețile și alegerile celor mai mulți dintre noi, vîrsta la care dorințele arzătoare se ciocnesc nefast cu constrîngeri, inhibiții și incertitudini; și e o perioadă a abuzurilor asupra sieși și a altora – dar, mai ales, asupra timpului: la tinerețe îți faci cel mai ușor iluzia că ai tot timpul din lume. Tinerețea e o pacoste – pe alocuri, agreabilă.

Se spune că tinerețea e o vîrstă a toleranței, a deschiderii și generozității. Dar cît de plauzibilă poate fi disponibilitatea de a fi bun și tolerant a unui om fraged, candid, care încă nu s-a confruntat cu o situație-limită? Cît de convingător e curajul pe timp de pace – sau o virtute nepusă la încercare? Bonomia juvenilă nu are multe în comun cu bunăvoința iertării asumate.

Curios, nostalgia tinereții nu e legată musai de bătrînețe. Cel mai adesea invocă „vremurile de glorie” ale tinereții chiar tinerii; ei sînt primii care se vaită că îmbătrînesc, că nu mai sînt ceea ce au fost. Cele mai sfîșietoare – și comice – evocări ale tinereții „pierdute” le-am auzit la oameni de 20-30 de ani.

De altfel, mai radicală, mai dramatică decît tranziția spre bătrînețe mi se pare despărțirea de copilărie – adevărata „epocă de aur” în care, abia sosit din alte universuri, ești încă necontaminat lumește. Prin comparație, tinerețea e doar o bătrînețe în devenire. Copilăria se încheie, adesea, abrupt, după o vacanță de vară – tinerețea se consumă lent, se îngemănează cu bătrînețea firesc, insesizabil.

Cu tot prestigiul creator al tinereții, bătrînețea e mai elocventă, mai îndreptățită să povestească despre lume. Perspectiva finalului, retrospectiva asupra propriei vieți lasă să se întrevadă în mai mare măsură o direcție, un sens. Cele mai pertinente narațiuni despre tinerețe aparțin bătrînilor. Autorul, povestitorul, e, îndeobște, cel vîrstnic; tînărul (tinerețea) e doar subiectul povestirii.

Mă întreb în ce măsură ne-ar ajuta o abordare keynesiană a tinereții: poate că un comportament anticiclic e bun și în „economia” anumitor vîrste. Să trăiești la tinerețe cumpătarea, moderația asociată îndeobște senectuții e „de viitor”, e mai „sustenabil” (durabil) decît excesul. S-ar putea ca tinerii care trăiesc ca bătrînii să rămînă tineri pentru mai multă vreme. Dar nu știm sigur. Rămîne de văzut.

Mîntuirea biogeografică jpeg
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
p 10 jpg
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
index jpeg 2 webp
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Saint Ambrose MET DT3022 jpg
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
index jpeg webp
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.
Consolation of Ariadne MET ap18 42 jpg
Cu c de la căldură și nu doar pentru elefanți și delfini
S-ar putea spune că acceptarea suferinței și înțelegerea faptului că orice trăiește moare aduc consolare în cele mai multe situații.
p 13 jpg
Rețelele consolării. Scurtă incursiune în modul de existență în-durere
Acțiunea de a consola nu înseamnă doar a oferi sprijin emoțional, ci și a conlucra în a crea sau re-crea noi legături.
640px Sorrento buidings jpg
Il Grande Premio di Consolamento…
„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.
Immanuel Kant  Aquatint silhouette  Wellcome V0003180 jpg
Cît de mult ne pot consola filosofii?
Lecția pe care o putem extrage din schimbul de scrisori între Kant și Maria von Herbert este că filosofii ne pot consola în măsura în care nu vor forța aplicarea în practică a adevărurilor existențiale pe care le descoperă.
5832910afis jpg
În plină stradă
Arta publică din România este prea puțin susținută, reglementată sau mediată, fapt ce relevă porozitatea comprehensiunii și receptării conceptului, zdruncinînd atît semnificația, cît și scopurile artei înseși.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta ca exagerare
„În artă, cînd nu știm ce vedem, reacționăm prin exagerare”.
p 10 Guerrilla Girls WC jpg
Eco-activismul și arta
Astfel, activiștii speră că dacă ne pasă de artă suficient de mult încît să vrem să protejăm arta, vom găsi modalități pentru a ne salva planeta.
p 11 WC jpg
Palimpseste temporare
La urma urmei, armele artiștilor și ale activiștilor sînt aceleași, iar salvarea se află în mîinile și în conștiința noastră.
Racism is not patriotism sign in Edison, NJ jpg
Rasismul ca reacție a publicului cinefil
Cert este că, în ultimii ani, mainstream-ul hollywoodian traversează o încercare de emancipare, prin care vrea să se dezică de vechile obiceiuri.
index jpeg 2 webp
Curaj
Cum facem asta? Semnăm petiţiile împotriva persecuţiilor, participăm la proteste. Ne exprimăm. Orice fărîmă contează.
p 13 Ashraf Fayadh YouTube jpg
Cuvintele, mai puternice decît dictatorii
Fiindcă adevărul cuvintelor noastre vorbește despre libertate, pe cînd adevărul cuvintelor dictatorilor vorbește despre frică.
p 14 J K  Rowling jpg
Voldemort pe Twitter?
J.K. Rowling nu este „too big to fail”, dar este „too big to cancel”.
E cool să postești jpeg
Lucrurile bune, trecute cu vederea
Potrivit lui Leibniz, răul există în lume, însă doar relativizîndu-l îl putem transforma într-un instrument prin care putem conștientiza și construi binele, care este, de altfel, singura cale pentru progres.
index jpeg webp
Cum și de ce să găsești partea plină a știrii
ar dacă mai devreme vorbeam despre libertatea jurnaliștilor sau a editorilor de a alege ce știri dau mai departe, nu trebuie să uităm că și publicul are libertatea să aleagă. Important e să aibă de unde alege.
Cloud system moving into Chatham Sound png
Depinde doar de noi
Altă veste bună din 2022 vine tot din emisfera sudică. În unele zone din Marea Barieră de Corali din Oceanul Pacific, cercetătorii au observat o însănătoșire și o extindere a recifurilor de aici.
p 11 WC jpg
Liberul-arbitru și paradoxul „poluării bune”
Dar chiar și dacă nu vrem să facem nimic, partea plină a paharului este că noi avem șanse bune să murim de moarte bună, în aproape aceleași condiții climatice în care am trăit.
p 12 Tarkovski, Nostalgia jpg
Pandemie cu final ca-n filme
Am strîns puncte din tot felul de grozăvii ale pandemiei, așteptînd vaccinul, așteptînd remediul, așteptînd vestea eliberatoare. Și, în cele din urmă, am cîștigat, tancul american a apărut.
p 13 M  Chivu jpg
Copilul călare pe porc sau falsul conflict dintre tradiție și modernitate
Generația mea poate a făcut mai multe sau mai puține. Am făcut ce am putut. Însă viitorul este deja aici. Iar cei care pot prelua ștafeta sînt și ei aici.
06F2AB41 2CE7 4E53 9857 4D9205D89939 1 201 a jpeg
2022, cu bune
Gura mea de aer: cu acel zîmbet curat, te privește fix în ochi și, pe un ton apăsat, îți spune: „Tati, te iubesc!”.

Adevarul.ro

image
Ce îi distrează la culme pe americani în România. „Nu eram pregătit pentru asta, dar n-a fost așa rea pe cât aș fi crezut” VIDEO
Americanii de la Lifey au realizat pe Youtube un top cu 22 de lucruri pe care ei le consideră amuzante și despre care spun că sunt specifice României. Este vorba, spun ei, despre „șocuri culturale românești”, povești haioase sau tradiții fascinante
image
Băiatul unei românce a fost aruncat de colegi sub tren, în Italia. Imagini cu puternic impact emoțional VIDEO
Un băiat în vârstă de 15 ani, fiul unei românce, a fost atacat de câțiva colegi în Italia. Tânărul a fost victima unei tentative de omor la care a supraviețuit în mod miraculos după ce a fost aruncat sub un tren.
image
Cum și-a pierdut Florina Cercel marea iubire. Artista și bărbatul care a cucerit-o au murit de aceeași boală, la jumătate de veac distanță VIDEO
Artista Florina Cercel a povestit într-un interviu drama trăită la vârsta de 29 de ani, când a pierdut o sarcină iar, la scurt timp, iubirea vieții ei s-a îmbolnăvit și a murit.

HIstoria.ro

image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.
image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.