⬆
Societate
Pagina 83
De ce contează un gadget pe nume Apple Watch
Lansarea Apple Watch va schimba felul cum ne înţelegem cu butoanele şi alte apendice ale tehnologiei. Gesturile pe care le vom face pe ceas vor transforma percepţia noastră despre lume. Este vorba despre încă un gadget, ceva ce în principiu am putea dispreţui, dar nu e orice fel de gadget.
Circuitul mărţişorului în natură
N-am mai purtat un mărţişor din şcoala generală, cînd, în prima jumătate a lunii martie, pieptul uniformei petit era plin de pene, scoici pictate şi mărgele, dar şi de şnururi alb-roşii care se încurcau între ele. Mai tîziu, la liceu, nu mai erau la modă, fata cu mărţişor în piept trecea drept convenţională şi neinteresantă.
Israelul, americanii şi bomba
Evreii n-au de furcă doar cu un antisemitism latent, ori virulent, de tipul celui manifestat în atentatele de la Paris şi Copenhaga, ci şi, recurent ca febra, cu unul „eliminatoriu“, după cum l-a calificat istoricul Daniel Goldhagen. Credincioşii mozaici au trecut prin mai multe experienţe genocidare decît alte naţiuni.
Cu ochii-n 3,14
● Muzeele din Washington (şi cîteva din New York) au interzis folosirea beţelor de selfie („selfie sticks“), care încurcă circulaţia în sălile de expoziţie şi riscă să accidenteze operele de artă sau să rănească un vizitator. Votez pentru. Se opune cineva? (L. V.)
● Într-un supermarket bucureştean, la intrare, te întîmpină un stand pe care scrie „Totul pentru a sărbători femeile din viaţa noastră“. M-am gîndit la slogan, cu accent pe generalistul „totul“, şi apoi la concretul produselor: bombon
Pe linia de plutire
Dacă cineva mi-ar fi spus, în primii 30 de ani de viaţă, că eu voi ajunge la psiholog, aş fi rîs ca la o glumă bună şi nouă. M-am bucurat de o copilărie fericită şi plină, de părinţi care au avut grijă să-mi ofere tot sprijinul lor afectiv şi material, am călătorit unde am dorit, fac meseria pe care am visat-o întotdeauna.
Minciuni, baliverne, fandacsii…
Minciuna este parte importantă a vieţii cotidiene. Să minţi este un lucru mult mai greu decît să spui adevărul, pentru că a plăsmui o minciună presupune oareşce inteligenţă. Dar să fii mare mincinos, să înşiri la basne, baliverne, fandacsii, plăsmuiri şi multe alte scorneli, asta nu stă la îndemîna oricui.
Farmecul discret al terorismului
Shamima Begum (15 ani), Amira Abase (15 ani) şi Kadiza Sultana (16 ani), trei londoneze, colege de clasă, au zburat, pe 17 februarie, de la Londra la Istanbul. Nimeni din familiile lor nu ştia ceva despre planurile fetelor. După anunţarea la poliţie a dispariţiei, marile televiziuni au început să tragă clopotele breaking-news.
„Tristeţea va dura mereu“
„La tristesse durera toujours“ – „tristeţea“, în ceea ce e considerată ca fiind ultima frază a lui Van Gogh, desemnează pudic „durerea“, care i-a însoţit viaţa şi determinat opera. Această „tristeţe“, eufemism al „suferinţei“, mi-am amintit-o văzînd o expoziţie de „art brut“, „artă brută“, artă a internaţilor în aziluri.
Piaţa de flori, delicioasă crimă
Piaţa de flori Rahova, pe 1 martie. O crimă cum rar găseşti. Nimic mai tonic! Culori, ochi, flori, atitudini, mîini. Piaţa întinsă pe unde nu te aştepţi. Cunoscuţii vînzători şi o lume întreagă de brînduşieri, ghiocelari… mărunţiş de om care-şi încearcă norocul pe un leu. Totul împrejmuit de poliţie, un fel de a spune.
Despre tenismeni, urologi şi doctori în ştiinţe militare
Comisia pentru învăţămînt, ştiinţă, tineret şi sport din Senatul României are 11 membri. Ei ar putea fi împărţiţi în două categorii: cei care ar avea şi experienţă profesională, şi competenţe care să îi facă eficienţi în reformarea educaţiei din România, dar care au eşuat; şi ceilalţi, care nu au nici competenţe, nici experienţă.
Două lumi
A fost o Sîmbăta Morţilor tare frumoasă, într-un februarie mohorît, care se deschisese în acea zi cu ceva soare la faţă şi scosese lumea pe la biserică şi pe la cimitir cu cîte o colivioară cleioasă şi dulce, ba poate şi cu nişte pulpiţe rumene de pui, puse la pachet cu ceva murătură, să fie de sufletul morţilor, bogdaproste.
O inundaţie – şi alte calamităţi
Vin acasă, într-o zi frumoasă de primăvară. Universul părea că ţine cu mine, toate păreau să se lege în ziua aceea. Cînd intru în hol, am sentimentul că ceva se întîmplă altfel decît de obicei: în liniştea obişnuită, imperfectă de felul ei, detectez o altfel de imperfecţiune – un zgomot constant şi iritant: pic, pic, pic…
„În acel moment am ştiut că trebuie să fiu chirurg…“ – interviu cu medicul Martin S. MARTIN
„Am trăit în două ţări, am avut două nume şi am practicat două profesii medicale. Vieţile mele, despărţite de timp şi distanţe, sînt unite prin multiple cîrlige de amintiri, situaţii, imagini, bolnavi şi prieteni. Datorez foarte mult celor două vieţi ale mele. Le iubesc deopotrivă.“
Un partid nou pentru o idee veche
Luni, Monica Macovei şi-a lansat mult aşteptatul partid politic, despre care am aflat că se numeşte M10. Cum Macovei a avut un răspuns bun din partea intelectualităţii şi a reţelelor sociale în campania pentru prezidenţiale, o analiză mai amănunţită a elementelor de imagine şi retorică e interesantă.
Femeia şefă
Cîteva doamne şi domnişoare, împreună cu şefa lor, au ieşit să ia cina în oraş. Şefa avea în jur de 50 de ani, deci – femeie cu experienţă în cîmpul muncii. Cu o atitudine de cucoană cu toane, dar care în seara aceea voia să pară de gaşcă, de aceea insistase să comande a doua sticlă de vin.
Aşteptarea ca mod de viaţă
În Brazilia totul e mare, aflu de la o prietenă. În shopping center abia găseşti cercei mici ca aceia pe care îi port eu. Modelul de frumuseţe e şi el altul. Se poartă picioare mari, groase, şi perechi de fese explozive. Părul lung, cerceii lungi, hainele scurte.
Vinovăţia balivernelor nevinovate
Există un adevăr general valabil şi ştiinţific demonstrat: cu toţii minţim. Chiar dacă n-avem la activ minciuni maligne, intrigi, trădări şi răniri conştiente, toţi am recurs, la un moment sau altul, la neadevăruri. Am făcut-o şi, cu siguranţă, o vom mai face.
Luna februarie şi istoria LGBT
Luna februarie nu este doar cea – neoficială – a iubirii, ci şi Luna istoriei LGBT. De patru ani, în februarie, Asociaţia ACCEPT organizează un festival de cultură pentru drepturile omului, „o invitaţie la cunoaştere, autocunoaştere, descoperire şi sărbătorire a diversităţii culturii şi persoanelor LGBT“.
Cu ochii-n 3,14
● Prezentînd o ştire despre salvarea unor „urşi beţi“ – animalele fiind ţinute captive într-un bar din Soci, unde li i se dădea alcool pentru amuzamentul clienţilor –, prezentatoarea a făcut o greşeală absolut onestă, spunînd că „ruşii beţi vor fi aduşi la dezalcoolizare în România“. Acum, serios, de urşi beţi n-am prea auzit, dar de ruşi… (S.G.)
● Am primit din Statele Unite un plic pe al cărui timbru era portretul lui Richard Feynman, cel care a pus bazele fizicii cuantice, considerat a
De ce ne suflăm încă nasul pe stradă
La 1530, Erasmus din Rotterdam publica una dintre cele mai populare cărţi ale lumii: De civilitate morum puerilium. Scrisă pentru micul prinţ de Burgundia, Henri, manualul de civilitate avea să devină repede un succes, fiind tradus, adaptat şi prelucrat în mai toate limbile Europei.
Chipul monstruos al „sportului“
Definirea sărăciei e o întreprindere foarte grea. De la înaltele tribune ale marilor conferinţe internaţionale, la catedrele universităţilor, de la cercetările sociologilor şi asistenţilor sociali, pînă la estimările cinice şi seci ale finanţiştilor, hermeneutica sărăciei traversează epocile, într-un continuu elan al interpretării.
Salutul, cînd iau curba
N-a mers maşina, el mi-a reparat-o. Motor, nu pedălărie frînă, ambreiaj. Pană, pune şi un cablu. A, să spun că mi-a scos-o din moarte clinică. Căzuse bateria. Vreo cinci-şase cazuri. O experienţă de viaţă. Şi cînd ies de pe stradă cu maşina, iau curba şi îl salut. La fel face şi el.
Cu cine reformăm învăţămîntul
Să aruncăm rapid o privire asupra CV-urilor şi activităţii membrilor comisiei din învăţămînt din Camera Deputaţilor. Veştile, cu mici excepţii, sînt proaste: biografia profesională, meschină, a multora dintre ei nu i-ar recomanda, într-o ţară civilizată, decît cel mult pentru un post de profesor stagiar.
Plec pe Marte
Din cei o sută de potenţiali colonişti care vor fi trimişi pe Marte, The Guardian i-a ales zilele trecute pe cei zece care au şansele cele mai mari să se îmbarce în zborul ăsta fără întoarcere. Pentru cei dintre dumneavoastră care nu au prins ştirea, e vorba despre un proiect de colonizare a planetei Marte în 2024.
Puţin despre iubire
Cu ocazia Valentine’s Day şi a Dragobetelui, precum şi a intervalului dintre ele, încărcat, măcar din perspectivă comercială, cu multiple valenţe amoroase, am reluat cartea lui Ortega y Gasset, Studii despre iubire, reeditată de cîteva ori la Humanitas.
Gura şi prisosul inimii (sau despre provocări)
Din torentul de reacţii care au invadat mass-media în urma evenimentelor tragice de la Paris, una mi-a atras în mod special atenţia. Este vorba despre o caricatură care îl înfăţişează pe Iisus răstignit pe cruce, privind trist şi resemnat în jos, către un preot care îl priveşte mustrător: „You shouldn’t have provoked them!“
Malraux sau Charlie?
Francezii ar trebui să se hotărască între Malraux şi Charlie. „Le XXI-ème siècle sera spirituel ou ne sera pas“ – celebra zicere (ulterior contestată) a fostului ministru, citată pe toate meridianele, spre adînca notorietate a poporului francez, este în antagonism perfect cu imundele caricaturi ale tabloidului din Hexagon, la fel de mediatizate.
Cînd nu vezi pe unde mergi
Unul dintre primele lucruri pe care le-am făcut cînd m-am trezit, brusc, într-o situaţie insuportabilă şi imposibilă pentru mine, a fost să-mi iau un bilet de avion către Paris. Primul mecanism de supravieţuire care s-a activat. N-a fost fugă, ci pur şi simplu aveam nevoie de sentimentul distanţei.
Elena Udrea, confortul din celulă şi cel din libertate
Discursul despre închisoare, cu care Elena Udrea a încercat să obţină un vot negativ al colegilor parlamentari în chestiunea arestului preventiv, e rudă cu acel „N-au pîine? Să mănînce cozonac“ atribuit Mariei Antoaneta, dar prezent în Confesiunile lui Rousseau înainte ca regina să fi avut cum rosti aceste cuvinte.
Despre moarte, în lumea virtuală
De curînd, am purtat o conversaţie stranie în jocul meu online, un MMORPG despre care am tot scris – Atlantica Online. După aproape doi ani şi jumătate în care am jucat constant, fără prea mari excese şi am devenit din noob un jucător cu experienţă, mi s-a propus să fiu Chief Officer în ghilda din care fac parte.
Să fie lumină!
Iulian a ajuns în Ursici cu nişte prieteni de la un grup de off-road. După o vreme s-au întors cu ceva ajutoare. Numai că Iulian nu s-a oprit aici. A vrut să aducă lumina în satul răsfirat pe muntele Şureanu. Aşa că a înfiinţat un ONG: Free Mioriţa.
Celălalt
Aş dori ca în preambulul discuţiei despre „celălalt“ să povestesc cîteva întîmplări, unele legate de trecutul meu şi altele care nu au legătură cu mine. Toate, după cum veţi vedea, deşi nu au legătură între ele, sînt relevante pentru medii sociale diferite, aflate în stadii de dezvoltare diferite.
Cu ochii-n 3,14
● Eu zic să fie adunaţi toţi politicienii condamnaţi cu executare în acelaşi bloc al aceluiaşi penitenciar, să se instaleze peste tot camere de filmat, iar Antena 3 să transmită în direct non-stop. Un reality-show care să se numească Celula ispitelor. Căci ne vor lipsi! (M. C.)
● Cercetătorii britanici ne informează că sînt mici şanse să luăm răceala sau gripa de la partenerul de viaţă dacă îl sărutăm şi mult mai mari dacă doar îl ţinem de mînă. Probabil că sigur ne vom îmbolnăvi dac
Eliza şi poalele în cap
Eliza este o fată frumoasă de vreo 20 şi ceva de ani, presupun că şi cît de cît instruită; doar presupun, ştiind că părinţii ei sînt doctori la Fundeni. Aşa mi-au zis, cînd m-au inundat şi, din pragul uşii, mama doctor mi-a strigat: „Noi sîntem medici la Fundeni. Lucrăm cu toţi nebunii, aşa că ştim cum să vă tratăm“.
Victoria realismului socialist (II)
Led Zeppelin, Fellini, Pink Floyd, Tarkovski, Yes, Antonioni, Genesis, Golding, Dostoievski, Beatles, Ginsberg etc. Încheiam articolul de săptămîna trecută cu aceste nume, doar cîteva „piese“ grele din lunga listă a „parolelor sacre“ care ne fac să „ne recunoaştem între noi“, să ştim că „sîntem de-ai noştri“.
Constanţa, oraşul sub perfuzie
Nu e deloc cel aşteptat, dar fie. Este totuşi primarul Constanţei. Pantaloni trei sferturi, bocanci militari, tricou mulat pe piept, bereta de revoluţionar sud-american, Radu Mazăre intră în biroul – destinat vizitatorilor – din White House (jargon local pentru complexul Primărie, Consiliu Judeţean) Constanţa, urmat de şefa sa de cabinet.
Minciuni de Obor
Drum dus. Zic nu, nu o iau prin parcare şi pe la Dimitrov, o iau prin faţă, pe la Bucur, ca să văd speculanţii. Oh, dar era gol, pur să fie Oborul în ziua asta a vieţii mele? Se vedea asfaltul de cît de fără speculanţi era. Mi-era mie ruşine să calc pe el. Era un soare cenuşiu. Şi îmi dau seama de ce. Poliţia!
Cifre ale reformei învăţămîntului
Învăţămîntul nostru pare, de mulţi ani, un teritoriu numai bun de anexat diverselor interese de partid, util pentru experimente făcute de legiuitori în cel mai bun caz doar diletanţi, revigorat cu sloganuri sterile, în preajma campaniilor electorale.
Vieţi împletite
În fine, un anunţ interesant de la dispecerat îl face să se oprească din butonat şi să ia o comandă. „Veteranilor“, mormăie în şoaptă şi se întoarce apoi brusc spre mine: „Ajung eu în şapte minute?“. „Dacă nu e dop la pod, ajungeţi“, zic eu, expertă în traseul respectiv.
Cuplu, Grey şi Valentine’s Day
De Sf. Valentin, ai, n-ai treabă, „trebuie“ să fii îndrăgostit, ca să te afli în rîndul lumii. Şi nu oricum, ci vizibil: să ieşi cu iubitul, îl ai, nu-l ai – şi universul să te admire în răsfăţata şi adulata ipostază. Iubit care, iarăşi, „trebuie“ să te scoată într-un loc romantic.
Ce nu ştim despre Congo
În opinia mea, distanţa care ne separă de Congo e identică cu cea care ne separă de SUA. Pe de altă parte, situaţia generală din această ţară prezintă multe corespondenţe cu cea din România. Şi acolo, ca şi aici, există multe resurse naturale, multă sărăcie şi multă corupţie.
Despre competenţa media
Presa românească – şi nu numai – e plină de prostii. Cred că motivul pentru care am primit această rubrică de la Dilema veche acum cîţiva ani e că ştiu să descîlcesc prostiile cu pricina. Azi ne ocupăm de religia în şcoli.
Generaţia touchscreen
Cînd Mara a reuşit de una singură „primul ei Skype“, adică a deschis programul, a apelat şi a vorbit cu naşa din Italia, mămica a decis să-i cedeze ei tableta. Oricum, prea multe nu făcea cu ea. Aşa că tableta a ajuns printre jucăriile Marei, pe jos, în camera ei.
În Vizureşti
Deşi e un sat sărac, în care posibilităţile de muncă sînt aproape nule – oamenii sînt ori plecaţi în străinătate, ori fac naveta la Bucureşti, ca zilieri, iar rata abandonului şcolar şi a absenteismului este una foarte ridicată –, oamenii de aici şi-au dorit, mai mult decît orice, înfiinţarea unei Case de Cultură.
Sănătatea românilor
Termenul „sănătate“ se află în vocabularul obişnuit al oricărei persoane, indiferent de vîrstă, studii ori poziţie profesională, iar accepţiunea generală este şi ea aceeaşi: fără boală. S-ar putea să aibă unele valenţe diferite la omul sănătos dintotdeauna şi la cel care este sau a fost bolnav.
Liov, oraşul leului
Ajungem, aproape de miezul nopţii, în gara din Liov, curată, frumos renovată şi iluminată a giorno. Taxiurile sînt ca la noi, în anii ’90: mulţi „particulari“, fără preţuri la vedere, totul se negociază. Plătim de cîteva ori tariful normal, dar încă foarte puţin, şi ajungem la hotel.
Cu ochii-n 3,14
● „Poţi pune cătuşe Elenei Udrea, dar nu poţi pune cătuşe adevărului.“ Aproape filozofic, pe cuvînt. (A. M. S.)
● Un anunţ pe un site: „Covor persan de calitate, gros, dimensiuni 3/4 m bine întreţinut, puţin folosit. Nu lasă praful nisipos obişnuit lăsat de covoare în urma lor, covor super bun, de extra-calitate… Momentan tăiat în 3 bucăţi“. Dau şi eu un anunţ: „Vreau să urmez cursuri de tăiere momentană a covoarelor. Doresc seriozitate“. (M. V.)
Bujorul şi tărîmul ielelor
Oamenii trecutului cunoşteau şi preţuiau natura atît pentru darurile oferite, cît şi pentru puterea pe care o reprezenta, oricînd gata să se răzbune sub forme necunoscute. Multe dintre plantele acestei naturi sînt cercetate şi folosite fie în medicina populară, fie în magie, pentru fabricarea de leacuri sau otrăvuri.
Victoria realismului socialist – despre cîteva chipuri ale interpretării
Realismul socialist nu a însemnat, aici, la noi, doar punerea în practică a unei „revoluţii în gîndire“, apărute la începutul anilor ’30 în Uniunea Sovietică. Rădăcinile estetice ale acestei ideologii culturale sînt mult mai adînci. Iar victoria impunerii unui asemenea fel de a vedea lumea nu vine doar din reprezentarea „realistă“.
Muzeu imaginar
Găteala capului constituie o componentă esenţială a portului popular, marcînd diferenţe specifice de la o regiune la alta a ţării. Pentru zona Făgăraşului, Gridul reprezintă o oază aparte, căiţa fiind o particularitate exclusiv a vestimentaţiei gridanelor, ceea ce atestă vechimea portului din această zonă.